1,187 matches
-
jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec. Încerc să caut un semn, dar știu dinainte că e inutil. Spaniolii au fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert. Capitala aztecilor a avut soarta Cartaginei, cu deosebirea că ruinele n-au fost arate și presărate cu sare. Din ea n-a mai rămas
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al Danemarcei. Întregul Elsinor e vasalul unei legende, pretextul unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din toate acestea. În locul marii piramide sunt acum zgârie-nori, în locul bărcilor care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada e nervoasă, agitată, ca în toate marile metropole. Și totuși, presimt că există și aici, alcătuit din umbre, un "castel". O parte din piatra vechiului Tenochtitlîn a fost refolosită, probabil, de spanioli, dar odată cu acest
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
scap de agresiunea traficului, mă abat prin Parcul Alameda, unde lumina se filtrează prin arbori ca prin vitralii. E adevărat oare că datează din timpul lui Moctezuma? Ar fi singura ereditate a Tenochtitlanului. La suprafață, bineînțeles. Căci în subteran vechea lagună se mai face simțită. Ciudad de Mexico plutește pe o platformă de pământ, sub care se găsește un strat gros de mâl și de apă. A fost nevoie să se injecteze tone de ciment care să împiedice scufundarea Palatului Artelor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea, pe fereastră, în piață, se aprind luminile Veneției, reclamele, agitația, orașul se trezește la viața de noapte, nu mai plouă acum, plătesc și ies în aerul umed al lagunei, și pentru o clipă privirea ei întrebătoare spre mine, 12 martie, Roma, scrisoarea mamei cu scrisul ei frumos de învățătoare, caligrafic, dragul mamii, Theo, 20 martie, după-masă cursul de Quattrocento italian, Umbria cu Pierro della Francesca și frescele de la Arezzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai făcut începând cu lunea trecută, pe 13 ianuarie, și până miercuri, pe 15. Madeleine își făcu mâinile pâlnie și scoase un sunet ca de trombon, apoi le lăsă pe banchetă, lângă genunchiul meu. — Am fost la casa noastră din Laguna de duminică seara până marți dimineață. Tăticul, mămica și sora mea, Martha, au fost cu mine și tot acolo au fost și servitorii noștri permanenți. Dacă vrei să verifici, sună-l pe tata. Numărul nostru este Webster 4391. Dar fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bucky, tu ești? Pilangiul venea spre mine, clătinându-se și ducând sticla la buzele însângerate. Am băgat mâna în buzunar și am scos niște bancnote, pe care i le-am aruncat pe trotuar. — Vino la mine, dulceață. Ceilalți sunt la Laguna. Ar putea fi ca în vremurile... Am lăsat receptorul să se bălăngăne și pe bețiv să adune cea mai mare parte din ultima mea chenzină. În drum spre Hancock Park, îmi tot spuneam: doar de data asta, doar ca să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Webster, autobuzul de Wilshire trece la câteva străzi de casa lor, iar „Marcy“ a lui Roach putea fi de fapt „Maddy“ sau „Martha“. Nu era logic. În săptămâna dispariției lui Betty toată familia Sprague se afla în casa de la Laguna Beach, Roach părea sigur de „Marcy“ și storsesem de la Madeleine toate informațiile despre Dalia. Totuși gândul nu-mi dădea pace, de parcă în sinea mea doream să-i fac rău familiei ei pentru felul în care mă tăvălisem în șanț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de informații despre caz și mi-ai aruncat mici momeli despre Georgie, să vezi dacă mușc. Madeleine încetă să-l mângâie pe tati și începu să-și studieze manichiura. — Da. — Cum rămâne cu alibiul pe care mi l-ai dat? Laguna Beach... Puteam să-i întreb pe servitori... — Le-am dat și lor bani, în caz că le-ai fi pus într-adevăr întrebări. Ei nu vorbesc prea bine engleza și, firește, tu m-ai crezut. Acum Madeleine zâmbea. Am întrebat: — Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rost. Era clar: orașul acela exista în afara timpului. Așa că mi-am continuat drumul și am ieșit spre direcția malurilor mării, acolo unde ajungea apa poveștilor, de unde veneam chiar eu sau unde oricum aveam intenția să ajung... inevitabil sau universal valabil... Laguna Argintie La rădăcinile arborelui universal se află un fel de apă care se strecoară prin firele ramurilor și sclipește însuflețind viața în întregul arbore. Această apă a vieții seamănă cu o lumină arginitie care se revarsă de la izvorul inițial... și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
însuflețind viața în întregul arbore. Această apă a vieții seamănă cu o lumină arginitie care se revarsă de la izvorul inițial... și se întinde spre orizontul infinit. În drumurile mele, am constatat că, oriunde aș fi, oriîncotro aș merge, ajung la lagună mai devreme sau mai târziu, ca și cum malurile acesteia s-ar afla, inevitabil, pretutindeni... de parcă ar fi în centrul universului și apare în orice direcție. Uneori mă întreb dacă nu merg în cerc, sau laguna aceasta ar fi un fel de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fi, oriîncotro aș merge, ajung la lagună mai devreme sau mai târziu, ca și cum malurile acesteia s-ar afla, inevitabil, pretutindeni... de parcă ar fi în centrul universului și apare în orice direcție. Uneori mă întreb dacă nu merg în cerc, sau laguna aceasta ar fi un fel de magnet care, din loc în loc, aduce o întoarcere la apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu merg în cerc, sau laguna aceasta ar fi un fel de magnet care, din loc în loc, aduce o întoarcere la apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
magnet care, din loc în loc, aduce o întoarcere la apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mână în valuri, aproape fără să observ. L-am văzut deodată cum se îndepărtează spre adâncuri, cu cadranul rotund reflectând limpezimea flexibilă a apei și a luminii... m-am gândit să sar să-l recuperez, așa că m-am aplecat deasupra lagunei și m-am pregătit să mă arunc de pe stâncă. Am atins valurile cu mâna, ca să încerc apa, constatând că lichidul argintiu rămânea ca o poleială transparentă acolo unde atingea vreo suprafață. Încerci degeaba, că nu-l mai poți ajunge acum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Poate-l găsesc dacă mă scufund imediat, i-am răspuns, însă ochii ei au sclipit intens, cu o siguranță incontestabilă. Ceasul tău nu mai este acolo unde l-ai văzut. S-a integrat în apă... Dar poate e pe covorul lagunei. Sirena a început să râdă. Nu mai auzisem o ființă din aceea râzând, iar râsul ei era complet detașat de peisaj, de motive sau de impresia mea. Era ceva independent și neașteptat. La fel ca și mișcarea prin care a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un vârtej de spumă, agitând valurile, ca un miraj instabil și amețitor. De ce râzi? am strigat după ea, tocmai când era să dispară. Și unde te grăbești? Știam că nici o sirenă nu rămânea la vedere prea mult, vreodată, în acea lagună... însă aș fi vrut să încerc imposibilul, să o mai țin de vorbă. Mai ales că pierdusem și ceasul în apă. Măcar să mai înoate prin zonă și să-mi vorbească. Unde-ai plecat? am strigat la valurile care parcă foșneau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
apă. Măcar să mai înoate prin zonă și să-mi vorbească. Unde-ai plecat? am strigat la valurile care parcă foșneau pe ascuns. Și unde-i ceasul meu? M-am mirat să o văd reapărând, după ce rămăsesem privind în urma ei la laguna pustie... Apoi silueta ei a ieșit iar din valuri și a venit înapoi spre stânca mea, înotând în spirale argintii. M-ai întrebat ceva? s-a interesat ea oprindu-se în fața mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dispărut în apă. Tu l-ai lăsat să alunece, acum degeaba-l mai vrei înapoi. Ar trebui să-ți iei un ceas nou. Și dacă e totuși aici? Dacă mă scufund și-l caut? Degeaba cauți ceva în apa asta. Laguna nu are capăt, nici vertical, nici orizontal, nici diagonal... de fapt, noțiunile astea-s inexistente aici. Laguna e infinită. Ceasul tău a ajuns probabil la arborele universal și circulă acum ca minute și secunde prin ramuri... de fapt, e mai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să-ți iei un ceas nou. Și dacă e totuși aici? Dacă mă scufund și-l caut? Degeaba cauți ceva în apa asta. Laguna nu are capăt, nici vertical, nici orizontal, nici diagonal... de fapt, noțiunile astea-s inexistente aici. Laguna e infinită. Ceasul tău a ajuns probabil la arborele universal și circulă acum ca minute și secunde prin ramuri... de fapt, e mai bine să fie acolo, decât aici... Încercam, privind-o, să-mi dau seama dacă vorbea serios sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
eu părerea. Nimic. Ia-ți alt ceas. Dar nu poți tu să vezi dacă mai este aici? Ia-ți alt ceas. Nu mai este nimic aici. Și a dat să plece iarăși, aruncându-se peste valuri. Auzi, unde pleci? În laguna asta nimic nu rămâne pe loc, mi-a strigat din depărtare. Atunci, să plec și eu? De ce mă întrebi pe mine? N-ai decât!... Și de data aceasta a dispărut fără să revină. S-a făcut liniște. Se auzeau doar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cadranul ceasului meu, cu acele învârtindu-se în viteză, sclipind de prin apele argintii... Adevărul etern Hotărându-mă să aflu unde dispăruse ceasul meu, sau sperând să găsesc altul nou, mi-am propus să ajung dincolo, în partea cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
încolo, sub o lespede de piatră, se pare că ar fi și niște scări... tu de unde vii? Eu îmi căutam ceasul, dar cred că o să-mi iau altul nou. Voiam doar să aflu unde a dispărut... a alunecat în apa lagunei. Și crezi că o să afli ceva de la poarta asta? Chiar de la poartă, poate că n-am ce să aflu... dar ar trebui să fie niște răspunsuri aici. Ea a tăcut câteva clipe, gânditoare, jucându-se cu cordonul de la aparatul de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aici era de tine, genialoidule, dar ce să-i faci?! M-am dat În Roată În Prater până am amețit. Mâine fug la Veneția până nu se scufundă. Eu Mio tesoro, De-ai ști cât mi-ai lipsit În ceața lagunei, aici puteam sta Împreună fără să ne vorbim, adică fără să-mi spui tu la tot pasul că sunt proastă, curvă și celelalte drăgălășenii. Ce bucurie să te plimbi pe canale În gondolă! Îți dai seama, mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
război pe care erau așezate avioane prăbușite și tancuri abandonate. Luminați de apusul de soare, prizonierii stăteau pe taluzul liniei ferate care ducea la depozitele din Nantao, ca un grup de figuranți În lumina reflectoarelor studioului. În jurul lor, golfulețele și lagunele erau pline de apă galbenă ca șofranul iar conductele unei fabrici de parfum erau blocate de catîri și bivoli Înecați În aromele ei. Camioanele se clătinau Înainte, peste traversele de lemn. Jim se balansă pe șina de fier și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]