607 matches
-
vorba de sfârșitul lumii, ci de sfârșitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. După lectura acestui text, nu mă mai simt, în melancoliile și temerile mele, un bunic obosit. Mă simt mai curând legitimat de o imemorială lamentație, ale cărei detalii explodează spectaculos pe scena lumii de azi. Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunță textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru. Cititorii vor judeca singuri. Coeficientul de ură din sufletul fiecărui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
casei ori serviciului. Dar se Împiedică de „depuneri“, de unii care stau, nefiresc, În șuvoi: cerșetorii. Pe marginea ori În mijlocul trotuarului, nu contează unde, te silesc a-i ocoli ori a-i blestema când ți-ai pierdut firul gândurilor la lamentațiile căzute din senin. - Credeai, Cristi, că dacă plătești taxe locale pentru Întreținerea străzii ai scăpat? Trebuie să te mai scobești În buzunare dar, crede-mă, inutil: dacă Într’o conductă o investiție de energie, adică creșterea vitezei, o poate curăța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pretențiosul semidoctism de azi323. Se potrivește cu ceea ce spune Matei, fratele poetului: Tata avea ochi albaștri; caracter foarte violent, dar în schimb foarte bun la suflet 324. Moartea tatălui apare descrisă în aceeași notă a realismului, acum nu mai regăsim lamentația ucigătoare de la moartea mamei, deși suferința omenească răzbește: am stat ce-am stat acasă, până ce-ntr-o zi mă pomenii cu tata mort. Adormise de bătrânețe, ci pentru totdeauna. L-am pus în mormânt alături cu mama (așa cum sunt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sociale, individualism-colectivism). Principala sa strădanie urmărește o diagnoză a sănătății organizaționale prin evidențierea influenței exercitate asupra conduitelor disfuncționale de către o serie de logici explicative implicite, asumate generalizat. în evaluarea noastră vom examina pertinența premisei care alimentează o întreagă retorică a lamentației în mediul public românesc privitoare la performanța profesională scăzută din mediul educațional, pusă pe seama resurselor modeste, climatului de muncă nefacilitant și "moștenirilor" grele ale trecutului mai mult sau mai puțin recent (evocatoare fiind, bunăoară, discuțiile de pe forumul edu cer ro, care reunesc
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
are, iarăși, pe el în vârf. * Boala poate să aducă cu sine ceva benefic: o mai mare atenție față de timpul propriu. Este șansa de a renunța la risipirea existenței. Însă de prea multe ori ratăm acest accent, cantonându-ne într-o lamentație în fața suferinței și încercând o salvare de sine în zona compătimirii în fața nedreptății ce ne-a fost făcută (De ce eu Doamne?!). Cum arată oare o morală rescrisă din perspectiva evoluționismului? (Este postmodernitatea o încercare în acest sens?) * Din perspectiva interesului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un val de fervoare penitentă care i‑a afectat pe mulți cetățeni și artiști. În ultimele sale lucrări de amploare, Botti‑ celli renunță la temele păgâne și limbajul de inspirație clasică pentru a explo‑ ra subiecte religioase precum Pietà și Lamentațiile 7. 4 Cf. f.s. Collins, The Language of God - A Scientist Evidence for Belief, trad. rom. Limbajul lui Dumnezeu - Un om de știință aduce dovezi în sprijinul credinței, tr. S. Palade, Ed. Curtea Veche, București 2009, 199. 5 Ibidem. 6
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
un val de fervoare penitentă care i‑a afectat pe mulți cetățeni și artiști. În ultimele sale lucrări de amploare, Botti‑ celli renunță la temele păgâne și limbajul de inspirație clasică pentru a explo‑ ra subiecte religioase precum Pietà și Lamentațiile 7. 4 Cf. f.s. Collins, The Language of God - A Scientist Evidence for Belief, trad. rom. Limbajul lui Dumnezeu - Un om de știință aduce dovezi în sprijinul credinței, tr. S. Palade, Ed. Curtea Veche, București 2009, 199. 5 Ibidem. 6
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
vreunui muritor s-o aibă vreodată."38 Personajul Jean-Jacques din Reverii este un personaj modern, fiind în același moment el însuși și un altul. Cartea e un simbol al victoriei sinelui asupra alterității, dar, pentru o ureche atentă, răsună de lamentații și de chemării. "Ca un general după ceasul bătăliei, cînd străbate cîmpul lipsit de viață, acoperit cu leșuri ale vrăjmașilor deopotrivă cu ale propriilor luptători, Rousseau pare să se cutremure de prețul izbînzii și să nu mai știe dacă a
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
11 A. Weiser, Die Psalmen (1950), p. 308, citat de H. Ringgren, p. 137. 12 Data redactării este incertă. Deși textul așa cum îl cunoaștem pare postexilic, conținutul este vechi. 13 Imposibilitatea de a-și înțelege vina constituie tema centrală a lamentațiilor lui Iov. "Totuși, împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea când striga către mine, în nenorocirea lui. N-am plâns oare și eu împreună cu cel care-și ducea viața greu? Sufletul meu nu căina pe cel sărman?" (30: 24-25). "Umblat-am
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
publicat postum. Textele capătă aici tânguirea bocetului și tematica patriotică este mult mai evidentă. Vârsta de fier e o întoarcere spre tehnicile declamatorii, tranzitive ale poeziei Ardealului, spre tematica poemelor lui Goga, deși iese în evidență aspectul profund personal al lamentației ("Ia seama că mâine/ cocorii de seară/ vor duce și luna,/ furând-o din țară", Jale de început de noiembrie; "Inima mea - e-o carte care arde,/ un bocet/în mijlocul Patriei", Inima mea în anul 1940). Motivul plânsetului tinde să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poate oferi înșelarea orizontului de așteptare. Întâlnim uneori titluri formate din citate celebre, e cazul ultimului poem din volumul Plantații, Vox clamantis in deserto [Vulgata, Isaía 40.3]. Sugestia biblică este refăcută abia pe final, în rest textul este o lamentație a eului, lamentație care apelează la imaginarul tradițional redispunându-l într-un model propriu, caracteristic pentru Tonegaru. Disjuncția cu care se deschide textul "proscris sau fermecat de sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
orizontului de așteptare. Întâlnim uneori titluri formate din citate celebre, e cazul ultimului poem din volumul Plantații, Vox clamantis in deserto [Vulgata, Isaía 40.3]. Sugestia biblică este refăcută abia pe final, în rest textul este o lamentație a eului, lamentație care apelează la imaginarul tradițional redispunându-l într-un model propriu, caracteristic pentru Tonegaru. Disjuncția cu care se deschide textul "proscris sau fermecat de sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac parte din structura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu inocență jucată, ca și cum toată povestea aceasta își dezvăluie acum aspectele pozitive, "Cel puțin era liniște, femeia - bună și calmă.../ ...când m-am trezit, banca era dură și eu nu mai aveam pălărie...". E o trezire la realitate dintr-o lamentație a singuraticului, a inacceptatului. Alunecările spre un astfel de lirism al confesiunii sunt rapid amendate. Un alt text construit pe temele comune ale singurătății și ale lipsei de inspirație este Insomnie. Asocierea concretului cu abstractul e și aici prezentă, "creionul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li se opune, în Rânduri pentru un eventual deces, indiferența, comparația inedită cu elemente ale spațiului urban, cotidian, șochează și imprimă o notă ușor umoristică, "Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean -/ o să mor, asta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
toate degetele din mijloc. Mihnea, Petre, Sorin, Nick și Răzvan n-au prea pierdut vremea în ultimii ani, așa cum, din păcate, mulți reușesc să scoată aerul din subsoluri fără să reușească să scoată capul. Mesajele, mascate în strigăt, cânt și lamentație vorbesc de la sine, provoacă și descriu o privire atentă de jur împrejur, cu accente subtile și controverse despre religie, identitate, angoase și țara în care trăim. Au fost suficiente două albume pentru a crea un act artistic așteptat cu interes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ajungă, trecând peste nouă mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari, și într-o târzie vreme ajung la împărăție." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (l) "De fiecare dată când vine vorba de literatura pentru copii se aud aceleași lamentații: editorii spun că nu prea găsesc povești potrivite, iar autorii se plâng că nu le sunt publicate cărțile. În librării, oferta e în același timp diversă și monotonă: aceleași cărți pentru cei mici, viu colorate, "importate" de la cine știe ce editură străină
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
apostrofând isteric o mămică la deschiderea pachetelor cu cadourile de adio "Unde-i aurul? Unde-i aurul? Ne-ați luat porcăriile astea de argint? Asta merităm noi pentru cât am muncit patru ani? etc. etc". Nu pot totuși să evit lamentația regretatei doamne Zoe Dumitrescu Bușulenga. Așa cum în primii ani de viață de nimic nu ai mai mare nevoie decât de hrană și de afecțiune, între paisprezece și șaptesprezece ani cauți modelele mai însetat decât oxigenul și apa. Chiar fără să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
doi ani, la Arenele Romane. Că am scăpat viu, e din cauză că aproape zilnic îmi iau doza de 110.000 de volți! Iar de-o săptămână, cu pipeta, cianura noului album United Abominations. Not one night! Ențiclopedia Encarta Luiza Vasiliu Profesionalismul lamentației Am fost și eu la o conferință de presă. Am dus cafeaua și sticksurile, am ajutat adică la partea de protocol. Și-apoi am ascultat, fără să scot o vorbă, întrebările și răspunsurile, comentariile, schimbările de program ale simpozionului. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
data viitoare. La urma urmei, după cum ziceam, Viena chiar e aici, după colț. La noi în UE. LA LOC teleCOMANDA Recursul Priveghiului Alex SAVITESCU „În România se vorbește mult. Suntem un popor epic, liric, dramatic, gata oricând să practice confesiunea, lamentația, memorialistica și bancul.“ Rândurile de mai sus, semnate de Andrei Pleșu, au apărut recent într-un articol din revista „Dilema Veche“. Constatările domniei sale au fost, încă o dată, puse în practică în zilele de după moartea patriarhului Teoctist. Toate televiziunile de știri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
un sejur la munte pentru tratarea tuberculozei, această cură igienico-dietetică era refuzată muncitorilor. "La fel, când era vorba de burghezie, se vorbea de surmenaj și odihnă, în cazul muncitorilor, de lene și absenteism"59. Problema tratării tuberculozei ne lămurește în privința lamentațiilor curentelor igieniste, care condamnau faptul că nu se făceau prea multe pentru ameliorarea condițiilor în care trăiau muncitorii. Igieniștii se plângeau că le lipsesc cererile din partea muncitorilor pentru a legitima doleanțele astfel încât statul sau municipalitatea să dezvolte servicii publice în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pune în 962 bazele unui nou imperiu, Sfîntul Imperiu, centrat pe Germania și Italia și din care Franța nu va face parte niciodată. Marile principate. Este o epocă de dezolare pentru țărani, pentru locuitorii orașelor și pentru călugări, ale căror lamentații au ajuns pînă la noi. În același timp, este o epocă de redistribuire a puterii politice. Efectele conjugate ale atacurilor din afară, ale rivalităților dintre regi și ale procesului de dizolvare internă pe care l-am semnalat deja tendință către
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Se dezvăluie ceva dintr-o viziune înduioșat-amară asupra „jocului dragostei”, Labiș refuză să facă jocul cuiva, să intre în universul și intimitatea cuplului, preferând varianta omului liber. Partenerul apare mereu sub o înfățișare global feminină, lipsită de atribute convingător individuale. Lamentația lipsește cu desăvârșire datorită existenței unui sentiment al independenței în relația cu partenerul, între membrii cuplului intervine un pact mutual respectat. Iubirea e tratată într-un mod terestru, realist. Eroticul capată o tulburătoare dimensiune afectivă caracteristică raporturilor umane exemplare, evidentă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ohtat" (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna în valuri (Nemulțumire cu nădejdea) (E.S.). Nepotul Văcărescului practică un mixaj între discursurile lirice, altoind pe vechile trunchiuri noi vlăstare, rămînînd un poet al coexistenței între noua și vechea lirică. La Vasile Cîrlova tînguirea, lamentația sînt notele dominante ale poeziei sale, scufundată în marea vale a plîngerii literare, de multe ori în siajul liricii lui Lamartine. "O tristețe fundamentală, care n-atinge, totuși, proporțiile disperării, însoțește demersul său liric. O tristețe și o blîndețe care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]