914 matches
-
tot felul de aventuri, cu zei și muritori, fiind surprinsă și în flagrant delict de infidelitate conjugală. Dar toate acestea sunt amoruri fulgerătoare și infidelități de duzină. Marile povești de dragoste ale omenirii o pun pe Afrodita într-o condiție lamentabilă, de midinetă care-și exploatează farmecele. Spre deosebire de zei, noi amestecăm dragostea cu disperarea. O dată mai mult, înțeleg de ce iubesc marea cum iubești o femeie. Dar o iubesc și ca pe un loc de exil. Căci marea n-are vârstă. Ea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
discuții, cu voce tare cu mulți decibeli peste pragul de rezistență a auditoriului, o luptă înverșunată, demnă de o cauză mai bună. Faimoasa coaliție PDL-PSD care trebuia să dea un guvern al României pentru scoaterea țării din criză - a eșuat lamentabil. E vădită intenția PSD-ului de a părăsi guvernarea, în vederea alegerilor ce urmau să le consfințească victoria prezidențialelor... Criza - prioritate pentru ambele partide a rămas doar o amintire a trecutului - politicienii cu interesele lor partizane, iar noi, muritorii de rând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu propaganda de sprijinire a candidatului tuturor împotriva unui singur om ca țintă directă. O analiză cât de cât atentă mă face să cred că, în pofida tuturor invectivelor și a manipulărilor exercitate asupra electoratului, am rămas convins că Geoană pierde lamentabil confruntarea. Am sperat că electoratul din turul secund este altfel acum. Din coalizarea tuturor contra Băsescu s-a format un curent de sprijinire morală a celui aflat în dificultate, deși Băsescu nu era chiar în această situație. Șovăielnicii și nehotărâții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cel social constituit din familia sa și mediul monden, de care se simte tentat, dar este respins - eroul îl va acuza cu vehemență; planul ideilor reprezintă o fascinație permanentă, dar este refuzat; planul erotic cu care se confruntă dramatic eșuând lamentabil și acela al morții care-i aduce revelația lăuntrică, împăcarea cu sine, fiind răspunsul la dramaticele întrebări. Parcursul existențial se încheie într-un mod firesc, eroul regăsindu-și puritatea care-i satisface setea de primordial prin sentimentul de revoltă al
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mamei mele, care nu prea ceruse ajutorul nimănui, dintr-un perfecționism incurabil, și îmi era clar că eu eram depășită de situație. Așa că nu mi-a fost niciodată rușine să cer ajutor și, după câte un telefon de-al meu lamentabil și plângăcios, primeam sprijin din partea prietenilor. În perioada respectivă chiar că nu s-a pus problema să scriu, deși mai apucam din când în când, așa cum am spus, să mă ocup de chestiuni minore de-ale scrisului. Mira, de pildă
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
cu banca de lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare, cînd erau tineri. E o consolare că a murit lamentabil, nebun și delirînd într-o închisoare din Spania, ha-ha. Ei bine, ajunge pentru azi. Luminile se aprinseră și studenții se înghesuiră spre ieșiri. Thaw îi observă în fața lui pe McAlpin și Judy; fugeau ținîndu-se de mînă și apoi traversară strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar am spus destul pentru a demonstra că, în timp ce femeile și bărbații ar muri, dacă nu s-ar iubi și nu ar avea grijă de casele lor, cea mai mare parte din marile povești ale omenirii∗ îi arată cum eșuează lamentabil. Iluzionistul își imaginează Cum să ne facă pe toți fericiți — Ceea ce demonstrează, zise Lanark, care mînca salată, că marile povești ale omenirii sînt, în cea mai mare parte, niște minciuni. Iluzionistul oftă și-și frecă falca. Vrei să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avertizez, domnule inginer, că la a doua mojicie... ― Cum îți permiți?! ― Pentru un individ care a furat un bloc de 12 etaje și este căutat intens de Miliție, întrebarea mi se parc ridicolă. ― Miroase a șantaj. Cît? Bătrâna râse sec: ― Lamentabil! Unde-ți e fantezia, băiete? Păreai mai isteț în chestia cu blocurile. Câte doi centimetri furați din înălțimea fiecărui apartament... În loc de doi metri douăzeci, camerele dumitale au doi și optsprezece. La optzeci de blocuri, asta înseamnă o avere. O idee
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu trupul neînsuflețit al domnișoarei Scurtu? Sinuciderea cade! Matei săltă din umeri și spuse aiurea: ― Moarte naturală! Bătrânul dădu din cap edificat. ― Orientalii au un proverb: Decât un filozof mort, mai bine un măgar viu. ― Adică? ― Se înșală! Se înșală lamentabil! ― Aha! înțelese sculptorul. Dar despre măgari bătrâni nu știi nici o zicătoare? ― Nu are rost să vă certați, interveni Melania Lupu. Avem atât de puțin timp la dispoziție. Grigore Popa scoase o mână de sub pled: ― Hai s-o luăm altfel! Presupunem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: Nu se poate face puțină lumină în casa asta?" Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au eșuat și alte încercări ale mele de a stabili cu ele relații normale. Totdeauna am exagerat, ori într-un sens, ori în altul, fiind când prea rezervat, când prea îndrăzneț. Cauza gafelor fiind mereu aceeași: nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut tot ce mi se păruse lamentabil la ei făceam și eu. Nu mai suportam prezența altora, aveam o idee fixă de cum mă sculam, să mă învîrt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionîndu-mă. Abia atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zile n-am amintiri. Am aflat după aceea că Dinu mi-a adus în câteva rânduri mâncare și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormîntare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totul altfel, dar în împrejurările actuale de pelerinaj de la noi nu există o justificare, o scuză. E și acest fapt un semnal că regimul comunist, în dorința de a crea „omul nou”, a creat un om care se comportă mai lamentabil ca atunci când locuia în grote și caverne, în îndepărtata copilărie a omenirii. Revenind la ziua de 1 Mai, la orele prânzului mi s-au anunțat și au sosit musafiri de suflet. E vorba de Doinița Pintilie (fostă elevă) și soțul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Levy. Se purta frumos cu mine. Întotdeauna îmi spunea câte o vorbă bună. — Mulțumesc, domnișoară Trixie, spuse repede domnul Gonzalez, ca un maestru de ceremonii care încearcă să pună capăt unui număr de varieteu ce a dat chix în mod lamentabil. Compania a spus că are de gând să-mi dea o șuncă fiartă pentru ziua de Paști, spuse domnișoara Trixie lui Ignatius. Sper că mi-o dă. Au uitat cu totul de curcanul promis pentru Ziua Recunoștinței. — Domnișoara Trixie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
astea care nu durau mai8 mult decât viața unui fluture, pe care scenaristul le aducea cu el. Mânate de dorința de a se Împrieteni cu toți cei din grup, puneau prea multe Întrebări și făceau prea multe comentarii personale, eșuând lamentabil În a recunoaște că tocmai opusul, lipsa oricărui interes sincer și serios În ceea ce privea viața privată a celorlalți, Îi apropia pe membrii grupului. — Cum reușești să te descurci cu toate mătușilea alea? a continuat prietena scenaristului, nereușind să interpreteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiecare fel era modelat, Împodobit și garnisit astfel Încât să facă aluzie la o anumită pictură abstractă expresionistă. Bucătarul șef olandez al restaurantului avea trei aspirații În viață: să devină filozof, să devină pictor și să devină bucătar șef. Fiindcă eșuase lamentabil atât În filozofie cât și În artă În tinerețe, nu vedea nici un motiv pentru care să nu Își dedice talentele neapreciate artei sale culinară. Astfel, se mândrea cu faptul că rematerializa abstractul și că reintroducea În corpul uman opera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mele În acest oraș se Întinde pe cel puțin cinci sute de ani. Armenii din Istanbul aparțin Istanbulului, la fel ca și turcii, kurzii, grecii și evreii de aici. Mai Întâi am reușit să trăim Înpreună și apoi am eșuat lamentabil. Nu putem face asta Încă o dată. Chiar În clipa aia chelnerul și-a făcut din nou apariția, servind de data asta calmari, midii și paste prăjite. — Cunosc fiecare stradă din orașul ăsta, a continuat Aram luând Încă o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Santa Monica era doar un nume abstract În mintea ei, la fel de greu de localizat ca Marte. Nu avea telefon mobil, deci nu o putea suna pe Desert Rose ca să vadă ce se Întâmplase. Asta era tot? Aventura ei se termina lamentabil În aeroport? Se Întoarse În zona În care se recuperau bagajele, căutând-o pe Olga, dar rusoaica plecase. Alergă afară, sperând să o găsească În parcare. Nimic. Intră din nou În terminalul de sosiri. Se hotărî să sune de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
irosit banii dați pe cuptor. Cipriano Algor deschise gura să răspundă, dar umbra plecase, olarul voia să spună că diferența între cuvântul artizanului și o poruncă divină constă în faptul că a doua a trebuit trecută în scris, deși cu lamentabilele rezultate care se cunosc, și, în plus, că, dacă se grăbea așa de tare, putea să se care, expresie cam grosolană care contrazicea solemna declarație făcută numai cu câteva zile în urmă, când le promisese fiicei și ginerelui că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la ceas, el măturase și spălase olăria de sus până jos, refuzând din nou ajutorul pe care i-l oferise Marta, Va trebui să-l ascult pe Marçal, spuse. Găsit a fost trimis în cușcă după ce a murdărit în mod lamentabil podeaua bucătăriei cu noroiul pe care îl adusese pe labe din prima incursiune pe care se hotărâse s-o facă pe afară, profitând de înseninarea cerului. Apa nu va fi niciodată atât de multă încât să-i intre în cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: „Nu se poate face puțină lumină în casa asta?” Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au eșuat și alte încercări ale mele de a stabili cu ele relații normale. Totdeauna am exagerat, ori într-un sens, ori în altul, fiind când prea rezervat, când prea îndrăzneț. Cauza gafelor fiind mereu aceeași: nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut tot ce mi se păruse lamentabil la ei făceam și eu. Nu mai suportam prezența altora, aveam o idee fixă de cum mă sculam, să mă învârt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionându-mă. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zile n-am amintiri. Am aflat după aceea că Dinu mi-a adus în câteva rânduri mâncare și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormântare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei ei. Ori le dă drumul orfanilor, ori Îi Închide la loc. Pentru o clipă regretă lamentabila lui lipsă de interes, dar apoi Își ia seama: sînt orfanii Marianei. Dacă i-ar privi, fie și pentru o clipă, ar deveni Mariana pe vecie. În schimb, privește cu Îndărătnicie linia de pe mijlocul șoselei. Wakefield termină apa, dar zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]