13,725 matches
-
spunea Anton să-o oblige să se răzgândească. Nu, acesta era probabil penultimul lucru. Ultimul lucru la care se aștepta era ca această persoană să n-o Înțeleagă. Camera de zi era marcată de dungi oblice de lumină venind de la lămpile stradale care se strecurase pe fereatră - cât să văd unde-mi pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În urmă, la nivelul ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vitală necesitate să-i sară În ajutor. Dacă ar fi privit-o dansând pe scenă sau așteptând pe o stradă luminată În fața intrării artiștilor, ar fi considerat-o doar o provocare pentru simțurile lui, dar așa neajutorată și bolnavă sub lampa slabă care pendula pe culoar, cu corpul zdruncinat de viteza trenului, ea trezea o dureroasă compătimire. Nu se plânsese de frig. Comentase În privința acestuia ca despre un rău necesar. Acum, Într-o străfulgerare interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ani de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac? El deschise larg mâinile: — Nimic. Continuați. Odihniți-vă cât puteți. Evitați frigul. Sunteți prea subțire Îmbrăcată. Se auzi un țignal și trenul vibră, punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul se Întoarse să plece de lângă ea. Dacă aveți nevoie iarăși de mine, sunt la trei compartimente mai Încolo. Mă cheamă John. Doctor John. Ea spuse cu o politețe familiară: — Pe mine Coral Musker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era o problemă de selecție și aranjare. Nu trebuie să arăt tot ce văd, ci doar câteva elemente marcante ale imaginii. Nu trebuie să menționez umbrele ce se Întind peste zăpadă, culoarea și forma lor fiind indefinite, dar pot selecta lampa purpurie de semnal strălucind pe fondul alb, flacăra focului din sala de așteptare a gării de țară, mărgeaua de lumină a unei barje ce se luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se traseră un pas În spate și dădură din cap, iar șoferul apăsă pe demaror. Mașina se ridică peste șine și apoi urcă Încet o pajiște lungă, plină de făgașe adânci. Josef Grünlich privi În urmă și văzu cele două lămpi roșii legănându-se ca două lampioane de hârtie În Întuneric. — Ce-au vrut? — Caută pe cineva, spuse șoferul. Dar asta Josef o știa destul de bine. Nu-l ucisese el pe Kolber În Viena? Nu evadase el doar cu o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pagini erau marcate cu ajutorul unor bilețele post-it de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele. Pe pagina respectivă era imaginea unui imens salon de primire cu lambriuri albe, ticsit cu mese și scaune vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco și vaze pline cu liliac. Sub fotografie scria: „Ines de la Fressange, designer de modă, Districtul Elysée“. Pe post-it, Milton scrisese În grabă: „Îmi place pardoseala din parchet cu model lat, imitând coloana vertebrală a heringului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
niște email-uri - chiar nu avea rost să mai stau așa În pat. Mi-am pus pe mine un capot de cașmir și am mers agale În camera de lucru. M-am așezat la biroul lui Hunter și am aprins lampa. Îmi lăsasem laptopul la serviciu, așa că am deschis calculatorul lui Hunter, pe care Îl foloseam ocazional atunci când eram acasă. Eram cât pe-aci să mă apuc să scriu un email, când am observat un fișier În calculatorul lui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare. Agăți înăuntru lămpile minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu un tampon de vată, ca să coloreze în roșu cuvintele invizibile. Pe alte cuvinte invizibile Helen aplică zeama de la o varză roșie cu niște tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pe alte cuvinte invizibile Helen aplică zeama de la o varză roșie cu niște tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă mână. Mona, care stă la biroul ei din secretariat, nu a mai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa de control, o bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șantier, să-nveți ce-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice. Întins lîngă roată, Lazăr îmbină lanțurile, după ce a îmbrăcat în armătura de zale una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a îmbrăcat în armătura de zale una din cele două roți duble. A înțeles, după cum se căznea să dea de rostul lor, că șoferul nici n-a pus mîna pe lanțuri vreodată așa că l-a înlăturat, punîndu-l să-i țină lampa. Lucrează cu precizie, mai mult pe ghicite, minunîndu-se cît de bine sînt gîndite și executate lanțurile. Mai greu i-a fost pînă a înțeles cum se îmbină, avînd la capete verigi groase, puțin turtite, astfel încît trec unele prin altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asemenea fanaticilor ce-și dau bice în fața icoanelor. "Așa-mi trebuie, tîmpit ce sînt!" Ochii lui caută o secundă spre etaj, unde știa că este dormitorul Mariei. Lumina se ghicește cu greu, semn că femeia o fi citind la lumina lămpii de pe noptieră. "Hm! Nea Toader nu se teme pentru nevastă-sa... Vorbe! Vorbe de om beat. Dar cine era femeia de la telefon și ce voia? Nea Toader o înșeală pe Maria?!... Și ea... m-a cam luat peste picior. Mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
77 m și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele. Întregul edificiu arată elegant și simplu, fiind considerat pe vremuri drept "prima clădire din Extremul Orient". 5. Arhitectura chineză contemporană Arhitectura contemporană se referă la cea de după proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]