840 matches
-
fi încercat singur, probabil n-ai fi ajuns. Și cum lucrurile de care vorbește Baricco sunt grave, nici nu știi ce s-ar cuveni să simți mai întîi: admirație pentru perspicacitatea autorului sau neliniște față de viitorul care ne așteaptă. Descrisă lapidar, ideea lui Baricco este următoarea: omenirea se află în pragul unei mutații de proporții planetare. Căci nu mai este vorba de banale modificări regionale, al căror răsunet s-ar mărgini la hotarele zonei în care au apărut, ci de o
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
Voiculescu. Prin portretele pe care le creionează și întîmplările pe care le descrie, Valeriu Anania completează paginile de istorie literară, dă viață chipurilor unor autori despre care, în general, se știu puține lucruri dincolo de propriile lor opere și de notațiile lapidare din articolele de dicționar. Mărturia nemediată a unui om care i-a fost elev lui Anton Holban și care s-a bucurat de prețuirea lui Tudor Arghezi nu poate decât să emoționeze și să incite în cel mai înalt grad
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
Cronicar Traian T. Coșovei în LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ (17 noiembrie) semnează un lapidar reportaj despre cele trei zile de colocviu pe care Muzeul Literaturii Române le-a dedicat „Grupului de Acțiune Banat - Aktiongruppe”, nume sub care în anii ’80 cîțiva poeți de limbă germană din România s-au adunat spre a supraviețui cultural
Aporie și relativism by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5926_a_7251]
-
în spațiul public) simt nevoia să-l demonizeze public. Și, împreună cu ei, o grămadă de cetățeni de bine care, într-un mimetism dezgustător, like-uiesc și share-uiesc niște scriituri modeste, încărcate de resentimente, marcate de o linie directoare evidentă: încercarea de lapidare (ipotetic, simbolică) a realizatorului talk-show-ului cu cea mai mare audiență din România. Brusc, ca la o comandă (pușchea pe limbă), Mihai a devenit suficient, incult, obraznic, agresiv și mi-e lene să continui șirul. Îl cunosc pe omul ăsta din
Text emoționant despre Gâdea, scris de Ciutacu. Revine la Antena 3? by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/67655_a_68980]
-
a dilemelor intelectului pur care își reconstruiește o realitate stranie, rarefiata. Motto-ul din Anatole France (!!) este lămuritor: "Aceste lucruri există pentru că sunt imaginare". Un ciclu de poeme hai-ku reunite sub titlul "Magnitudini" continuă aventură neuronală; poetul îngheață în formule lapidare "aceeași realitate psihică, mitologica, genetică, tehnologică din poemele anterioare" (Gh. Crăciun); aceste sentințe par de multe ori părți ale unui poem mai amplu: "cenușă lină din pagini grele învinețite curgea" poate avea drept urmare firească hai-ku-ul imediat următor "era ea existența
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
vedere în primul rând refuzul lui Fănuș Neagu de a-și tematiza suferința), această pistă nu poate fi, totuși, neglijată. Fără-ndoială, viitorii biografi o vor lua în considerare și-o vor exploata. Notațiile pe acest subiect sunt de obicei lapidare și se rezumă la însemnări legate de încheierea câte unui nou ciclu de internare (la Elias), de tratamentele care i se administrează (perfuzii Zometa, injecții Lucrin) sau de aureola exemplară a medicilor și anesteziștilor. Sunt rânduri, evident, zguduitoare, mai ales
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
fi inventariate în acest moment al încercărilor patetice ale sculptorului de eliberare din prizonieratul unei convenții culturale posesive și lacome. Sărutul redeșteaptă memoria arhaicității, a imaginii sumare, subordonate unei exclusive funcții magico-simbolice, în timp ce Rugăciunea, prin austeritatea formei și prin expresia lapidară, se duce instinctiv, însă profund și fără nici o umbră de retorică exterioară sau de efort implicit, către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale și de vocație autentică a sfințeniei, a imaginii de tip bizantin. Și spre deosebire de Mestrovic sau de Paciurea
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
ași fixă doar reperele, câteodată, simple titluri, spre a nu le pierde din memorie. Pe jumătatea de jos a paginii, schița scenariul uneia dintre narațiuni: O coborâre an iad, programată a se ăntinde pe 60 de pagini. ănsemnările sunt extrem de lapidare, adesea comprimate la câte un singur cuvânt (nume de personaj ori indicație asupra locului acțiunii), ceea ce lasă a se ghici teribilă febrilitate cu care prozatorul imagina totul. Sub presiunea inspirației, ănsira, din fugă, zece puncte ale viitoarei desfășurări: 1) Grevă
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
Simona Vasilache Două sunt, înrudite doar prin bunăvoința metaforei, înțelesurile pe care le acoperă acest plural. Steaua, si stela. Scrisul în stele are, asadar, si nease-zarea capricioasă a dorințelor hotărâte în altă parte, si încremenirea solemnă a însemnelor lapidare. Deopotrivă luciul începutului de destin și-acela al pietrei de căpătâi fac tâlcul Poeme-lor într-un vers, pe care Ion Pillat le publică în 1936 la Cartea Românească. Fuseseră scrise, spune colofonul exemplarului 58, pe care-l am în față
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil. Specia de jurnal pe care a născocit-o instrumentează, ca-ntrun veritabil „proces”, trecerea. În viațaspre- moarte, „totul e să
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă alchimie a stărilor prezentă la toate nivelurile, atât la nivelul lexicului, (plumb, aur, nisip, fosfor, cât și prin toate celelalte elemente ce pot configura o operă la roșu, un fel de stare de grație
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
a reușit. Un lucru e sigur, însă. Eșantionul pe care-l extrage din consistentul opus magnum ivănescian este, esteticește, convingător. De mai mult, nici nu era nevoie. De bună seamă, se pot alcătui oricând alte antologii de acest gen, la fel de lapidare și, poate, la fel de convingătoare. (E o presupoziție întemeiată pe o logică elementară). Numai că presupozițiile sunt presupoziții, iar faptele sunt fapte. Până acum, pragul dintre ele n-a fost trecut decât o singură dată. Prin volumul de față.
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
Pe de altă parte, studiul unor opusuri mai puțin reușite ale marilor compozitori oferă posibilitatea de a percepe greșelile făcute și, prin comparație cu capodoperele acestora, de a analiza cauza greșelilor și a observa miracolul cristalizării stilistice prin încercări repetate. Lapidar, aș putea caracteriza astfel metoda de predare a compoziției promovată de Dan Constantinescu: învățare prin exemple negative, căci până la urmă un lucru atât de precar, de discutabil și divers cum este compoziția nu se poate preda decât în cheie negativă
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
să bată în retragere, lăsîndu-mă singur în spațiul ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
aceleași poze de avioane pempante, perfid de fragile și de piloți de o gargantuescă disproporție aplecați asupra lor - ca și cum aceste avioane ar fi fost speciile unor animale misterioase și funeste, nici dresate, nici domesticite, ci, deocamdată, inofensive - dincolo de somptuoasa și lapidara înșirare de nume, de isprăvi sau pur și simplu de speranțe. Jiggs intră în magazin făcând să scrâșnească repede și aspru tălpile sale de cauciuc... - Cizme? întrebă vânzătorul. Cele expuse? (...) - Mda, făcu Jiggs. Cât? (...) (sar treizeci de rânduri n.n.) - Douăzeci
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
de astăzi. Deși, din 1977 încoace, a publicat vreo 25 de cărți de poezie, proză, teatru, memorialistică, în masivul Dicționar al scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu are parte doar de un comentariu mai degrabă lapidar. Nici după 1989, cărțile sale nu au avut un destin mai bun, ele fiind comentate cu destulă parcimonie în revistele literare care contează. Nici în faimoasele sinteze "generaționiste" nu e ușor de dat peste numele acestui autor. Vina îi aparține
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport", ca un schimb rapid de mingi care-și păstrează, în orice clipă, eleganța. O poezie a faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață unei cărți scrise cu rigoarea unui jurnal de bord. E o generalizare a stării aceleia vagi, entre chien et loup, expresie folosită și pentru vreme, și pentru pasele nelămurite, nici bune, nici proaste, și pentru statutul incert al
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
ideologică. Oricum, în ciuda decepției, ambiția de a înființa o școală de muzică la București îi va inspira hotărîrea de accepta invitația regimului, lucru ce reiese din nota informativă a ambasadorului român la Praga, Gheorghe Nițescu, din care se desprinde un lapidar portret al lui Celi: „Pare să fie un bun organizator și pedagog. Om de vastă cultură, are trei doctorate. A acceptat invitația de a veni în țară la noi în acest an, cam în septembrie.“ (p. 53) Ca detaliu pitoresc
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
caracteristicile enumerate se regăsesc în Noua Atlantidă, ea promițând cititorului chiar câteva adaosuri interesante. Un exemplu ar fi meditația asupra raselor, care i-ar atrage autorului (de data asta pe drept cuvânt) - cel puțin din partea reprezentanților canonului political correctness - o lapidare în toată regula: Chinezi. Eschimoși. Țigani. Ramuri ale unei vechi subrase. Ramuri care au încetat să mai fie locuite de curentul principal de viață și nu mai evoluează (pag. 46). Și dacă tot s-a ajuns la un tip de
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
Într-o doctă prefață, îngrijitorul ediției, Vasile Docea, reface traseul acestui jurnal rămas inedit vreme de aproape un veac. Istoria și istoriile pe care le ascunde sunt, la rândul lor, pasionante, lăsând loc imaginației să umple goluri pe care notațiile lapidare ale regelui le suscită din plin. Absența intenționalității în redactare conferă scrierii un caracter de obiectivitate și expresivitate care vor trebui consemnate ca atare. "Autorul nu urmărește o idee anume, ci redă cu fidelitate fapte din viața zilnică. Aprecierile personale
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Romanul Hotelul alb al englezului D.M. Thomas începe cu câteva epistole semnate Sandor Ferenczi, Hans Sachs și Sigmund Freud. Pe această cale cititorul este introdus lapidar în problematica unei paciente isterice, Elisabeth Erdman, care l-ar fi inspirat pe întemeietorul psihanalizei în mai multe privințe, de exemplu la postularea unui principiu al morții, de combinat apoi cu cel al erosului. În acord cu o asemenea introducere
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
crede Vladimir Tismăneanu despre ce a însemnat experiența bolșevică: „Demonismul utopiei bolșevice, născută din prometeismul sociologic marxist, a constat tocmai din instituirea unui regim care promitea maximum de libertate, realizabil doar prin distrugerea completă a libertății.” Am spune că această lapidară formulare a lui Vladimir Tismăneanu are meritul de a surprinde esența infernalului mecanism social încercat prima oară pe oameni vii în Rusia. Din sumar În APOSTROF (nr. 4), Ion Pop îi consacră un amplu eseu lui Eugen Simion, la împlinirea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
E ca și cum știința se clatină din neputința de a-și păstra acele reguli de a căror valabilitate nu se îndoia pînă acum nimeni, iar clătinarea vine dintr-o breșă care a apărut în chiar miezul principiilor ei de bază. Enumerate lapidar, ele sînt 1) un univers inteligibil prins într-un corset de materie perceptibilă; 2) o metodă experimentală care dă putința de a măsura tot; 3) o cauzalitate sigură care hrănește viziunea unui determinism previzibil. Din cele trei premise, azi nu
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
și morții personajului Cișimis, este antologică. Introducerea detaliului vizual, parte a rețelei epice, se asociază cu flash-uri psihologice relevau, susținute mereu de fapte și părelnice amintiri ce devin treptat probe în comportamentul ulterior al personajelor. Autorul știe să portretizeze lapidar, emblematic fiind portretul muribundului moș Nicolae, să filmeze interioare, să sugereze stări-limită în natură și în sufletul omenesc. Aproape toate povestirile sunt spuse în totalitatea minoră a unei drame ce s-a jucat și din care a mai rămas piaza
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
mînă o revistă, nu un volum de autor. Cronicarul a avut surpriza de a descoperi aici o față neștiută a conferențiarului universitar de la Timișoara, Ciprian Vălcan, care publică în numărul comasat 7, 8, 9 al revistei notițe, observații și reflecții lapidare, mustind de un umor veritabil și inteligent. Iată două însemnări culese din articolul "Inchiziția sîsîiților". Prima: "Cel mai mic om din lume e un nepalez de 50 de centimetri, în vreme ce gigantul momentului pare să fie un ucrainean de 2, 52
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]