15,723 matches
-
-și publice singur cartea, el ar fi pus toate ăAdnotatiunileă la o parte, pe când în edițiile ce avem ele se află împărțite la sfarsitul capitolelor sau în josul paginilor"11. Așadar, putem conchide, împreună cu editorul actual, ca reproducerea facsimilată a textului latin "oferă dovadă peremptorie că Istoria Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, operă atât de răspândită, citată și comentată de aproape trei secole, nu a fost niciodata cunoscută în forma ei originală (...). Avantajul examinării textului în formă lui autentică și, astfel
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
cărții de față" (p. LVI). Cu emoția regasirii acestei comori a istoriografiei și literaturii române din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, constatăm că abia acum ea își poate găsi adevăratul loc de frunte în creația românească de expresie latină, cu reale valori narative și artistice. Emoția este cu atât mai mare, cu cat ea revine acasă, în forma ei originală, tocmai de dincolo de Ocean, unde cel mai puțin se așteptau exegeții s-o găsească. Nu putem decât să felicitam
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
italiană, transpunerea rezumativa în rusă (1828), traducerea în română (1876-1878) și cea în limba turcă (1979), avem imaginea completă a difuzării Istoriei Imperiului Otoman de la Londra, Paris și Hamburg până la București, Moscova și Ankara. Reproducerea în facsimile a textului original latin în toată plenitudinea lui încheie acest drum lung și deschide perspectiva ediției critice și a transpunerii integrale românești a celebrei opere cantemiriene. Note 1 Operele Principelui Dimitrie Cantemir, Tomul VIII. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat de pre originalul manuscript al
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
6 La B.A.R., Partea I are adăugată mențiunea (cu creionul): sVol. IIIt, iar Partea a II-a, sVol. IVt, se înțelege din colecția de Opere; Vol.II cuprinde traducerea Descrierii Moldovei, realizată tot de Iosif Hodos (1875), textul latin constituind Vol. I, îngrijit de Al. Papiu-Ilarian (1872). Succinte informații despre cărturarul ardelean pot fi găsite în Dicționar de lingviști și filologi români, semnat de Jana Balacciu și Rodica Chiriacescu (București, 1978, p. 145), si in sinteză Membrii Academiei Române, 1866-1996
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
mai banal; folosirea conotațiilor alfabetului poate fi ilustrata de apariția la noi, în 1990, a unor inscripții și afișe în care sigla partidului acuzat de neocomunism și de simpatii pro-sovietice (FSN) era scrisă cu caractere chirilice (CH). Chiar în interiorul alfabetului latin se pot obține efecte aluzive și conotative din folosirea unor litere mai frecvente în scrierea anumitor limbi sau a unor semne diacritice specifice limbilor respective. Evident, există riscul ambiguității a dar de fapt acesta e redus contextual: în scrierea romanei
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
fi născut prea devreme. Ori prea târziu, daca nu cu însăși durerea de a se fi născut. Vezi ideile despre viața pe acest pământ ale strămoșilor noștri daci - pe cât ne sunt de cunoscute -, atât de deosebite de ale celorlalți strămoși, latini, puși pe stăpânire și administrație. Pe semne, din această strânsă nepotrivire am rezultat noi, românii, persoane cumsecade, cu oroare față de politică, iar până în fundul sufletului și mereu muscați de demonul ei, oscilanți între stânga și dreapta, asemeni, pentru propria-ne
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
de pe la visterie. Întrebat de ce se repede cu atâta violență pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finanțe (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva mai bun decât să invoce un trist adagiu latin: "Inter armă silent musae". În traducerea să, din gravă meditație a lui Cicero nu rămâne decât un ghiveci lingvistic oribil, o cacofonie sonoră demnă de-o țară a troglodiților. Care război, domnule ministru?, îmi venea să-l întreb, văzându-l
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
cu bunăvoință) spre altul inferior lui că rang, ca situație socială, ca stare de cultură etc.; p. ext. apropiat, afabil, binevoitor", condescendenta fiind "luare în seamă (cu bunăvoință) a persoanei altuia ". Sensurile sînt motivate de o origine destul de transparență (elemente latine, con "cu" și descendere "a coborî"), în franceză definiția fiind clar centrată pe componentă lor negativă, de politețe ofensatoare (în Petit Robert, 1991, condescendance e "superioritate binevoitoare amestecata cu dispreț", iar un context tipic pentru condescendant e "un surîs ironic
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
expresii autohtone. Nici tradițiile unor inflente latino-romanice (cuvinte din italiană și din spaniolă) nu sînt abandonate; dovadă formațiile denumite Sotto inteso, Capuccino, La Familia, La Primera, El Negro. Și chiar dacă un nume că Genius e luat din engleză, originea lui latină și transparența romanica îl fac un bun exemplu de mediator între cele două tendințe (a caror prima justificare e desigur de căutat în direcțiile și modele dominante din muzică, nu din cultura în general). Există apoi denumiri și mai "internaționale
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
mă închina în fața sfintelor fețe bisericești prezente aici și a Sfântului Andrei Șaguna", a punctat Băsescu. În iconografie cele mai utilizate culori sunt albul, roșul și auriul Auriul simbolizează lumina dumnezeiască. Cuvântul evreiesc aour, care înseamnă lumină, este similar cuvântului latin aurum, care înseamnă aur, și care în India este considerat un mineral al luminii. Roșul este una dintre cele mai folosite culori în icoane. Această culoare ca căldurii, pasiunii, iubirii, frumuseții (în slavonă cuvântul care redă frumosul și roșul este
La canonizarea lui Andrei Şaguna s-au folosit icoane portocalii în nuanţa PDL. Vezi FOTO () [Corola-journal/Journalistic/24732_a_26057]
-
minunea din curte. Bineînțeles că și-ascultă a lui povață zumzetul a ajuns până în cancelarie de unde a ieșit un Cară-te cu-a ta mustață profesor să vadă ce se întâmplă ca apoi să vină toată cât mai iute la latină cancelaria, stând la ferestre unul peste umărul altuia să unde viața e mai lină vadă mai bine și să se strice de râs până ce a auzit și Fără X grec Ypsilon Gușetoiu din biroul lui scandalul. doar vreun vers din
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
Departamentul de Filologie clasică al Universității din București, unul dintre filologii „clasiciști” cei mai valoroși ai școlii românești actuale. I se datorează traduceri din autori importanți, precum Seneca, Pliniu cel Bătrân, Cato, Sf. Augustin, Sfântul Ieronim, câteva cărți despre fonetica latină sau textele antice și circulația lor. Antichitățile noastre (2013) este o colecție de texte, cele mai multe, recenzii și cronici de carte, apărute inițial în revista ieșeană „Convorbiri literare”, de-a lungul a câțiva ani, intim legate între ele prin tematică: antichitatea
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
urmărită informația școlară aflată în arhivele Liceului Lazăr, unde elevul Dolfi Trost, fiul lui Carol, născut la 9 mai 1916, la Galați (?), este notat la bacalaureat cu note excelente pentru acea vreme, media generală 7,70, cu 8 la română, latină și istorie și cu 10 la franceză (el debutează în sept.1931 cu o traducere din Anna de Noailles, din vol. Exactitudes, apărut în anul precedent) ș.a. La fel cea din Facultate: ce cursuri a audiat, ce lucrări a făcut
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
literă în parte, arătând de fapt cum uitarea este suportul implicării noastre în fluxul vieții (ceea ce, cred, trebuie pus în legătură cu splendidele pasaje despre lipsa de conștiință a Unului). Un puternic curent al Antichității târzii și al evului mediu arab și latin vorbește despre puterea intelectului de a reveni complet asupra lui însuși, dar este amendat cu scepticism în câteva momente cheie ale sale de Alexandru din Afrodisia sau de Siger din Brabant. Augustin îi cere lui Dumnezeu, într-un splendid pasaj
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
versiuni românești, datorate distinșilor cărturari Petru Creția și Virgil Stanciu, redau cu măiestrie tensiunea ideatică și ritmul originalului. Ca o opinie personală, am fi preferat ca distinșii cărturari, în loc să păstreze tale quale, din limba engleză, cuvinte (e drept, de sorginte latină, dar cu un son prețios) precum prescient sau congenial, să le fi dat echivalențe românești. Impresia de ansamblu a textelor este, în orice caz, de grandoare ideatică, de densitate extremă. Pentru Eliot, literatura europeană este subiectul fundamental: un pariu ontologic
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
echivalențe românești. Impresia de ansamblu a textelor este, în orice caz, de grandoare ideatică, de densitate extremă. Pentru Eliot, literatura europeană este subiectul fundamental: un pariu ontologic esențial în ordinea civilizației, parte a patrimoniului universal, prin sorgintea sa greacă și latină; o ordine superioară, mereu in statu nascendi, dar și o luptă cu sinele, cu tenebrele proprii, o metodă de împotrivire față de haosul incipient al limbii și al societății. Întreaga viziune elioteană asupra scrisului ar putea fi pusă sub un moto
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
D Lestine iterare cultura română. Polemice”. primeia, deoarece comentariile sunt Ea a apărut în 2009, la Editura pentru toți cei interesați din aria latină „România în lume” (director executiv - a Europei, din Franța și din Italia, din Gheorghe Dragomir, care a inițiat Portugalia. De aici, formularea chiar o colecție cu un asemenea textelor în limba franceză. Și parcă portic). Eu am citit-o la
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
condiție morală).căruia situația politică și culturală a a doua carte în 2002 (Editura „Europa 2. Eminescu despre străini. României după Evenimentele din Nova”), intitulată Eminescu. Pour le Critica de fond (Despre români, Decembrie 1989 îi suscită mai multe monde latin. Despre străini, Despre austrieci, întrebări, dar și unele asemănări cu Doar în aparență, această carte, Despre unguri, Despre greci, Despre cea din perioada interbelică, și-a mai austeră, nu are strălucirea ruși, Despre evrei).subintitulat cartea „Spiritul public în 08
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
deforma (...). Poetul Luceafărului să Să vedem acum... contribuția Pentru 2, reproduc, după aceeași fie un orgoliu pentru noi, nu o cruce autorului la nivelul fiecăruia dintre sursă, un text al lui Eminescu: „Popor pentru urmașii lui”. departamentele create lui Eminescu. latin, înconjurat de slavi, de George Apostoiu, umblând Pentru publicistica eminesciană maghiari, de germani, noi nu ne încolo și-ncoace, prin țările unde a (1), bibliografia de referință a fost putem răzima pe nicio simpatie de fost acreditat cu misiuni culturale
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
devenit simbol pentru fiecare dintre studi i lor cu temă , aducem s-au erijat în reabilitarea adevărului, națiunile lumii. Românii, afirmaseră comentariile despre Mircea Eliade în numele unor reevaluări s-au numit istoricii Constantin și Dinu Giurescu, denumite: Eliade despre geniul latin postmoderniști. Țintele de atac ale „au conservat de-a lungul a două și Cine îl contestă pe Eliade? acestora sunt: „tradițiile, istoria și milenii elemente etnice ale dacilor și Profesorul George Apostoiu, cu culturile naționale. Peste tot el romanilor „sub
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
și celor care au venit academician trebuia să formuleze un Gabriel Liiceanu despre criteriul geografia oceanului, de pe poziția „laudatio” predecesorului, care nu era autorității morale. gândirii unui locuitor de la marginea altul decât Martha Bibescu. Într-un excurs privind începutul imperiului latin. Eminescu, prin În fața unei asistențe alese - cu desfășurării anatemei aruncată lui mitologia Daciei, a impus Europei o savan ț i d in Fran ța, O landa, Cioran-legionarul, cu puțin înainte de altă geografie din alt spațiu de Luxemburg, Belgia - Mircea Eliade
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
matricea țării poeți devin apropiați și comparabili coagulează din experiențe trăite cu și sale. Fie că e vorba de clasici, de prin ceea ce ne-am fi așteptat mai în preajma acestora. mișcări și curente cultural - literare ale puțin: apartenența la geniul latin”. Dint re a l ț i contemporani , Europei, fie că e vorba de modele Și uite așa se reînviază numele diplomatul reține numele lui Andrei (Călinescu este unul dintre ele ), fie că lui Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Pleșu, dincolo de... „Dilema
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
de autori, care trebuie să aibă între 50 și 60 de ani. Între exemplele oferite de Raluca Alexandrescu, două sunt de-a binelea șocante: leagănul civilizației mondiale (să sperăm că numai europene!) s-ar situa în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar limba latină s-ar trage din româna noastră! Nici latiniștii cei mai fanatici din secolul XIX, cu excepția lui Petru Maior, n-au mers atât de departe. Ideea nu de la ei provine, ci de la tracologii de dată mai nouă, unii din SUA, organizatori
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
abia mai deslusindu-se în amurgul lăsat... Mai exista două-trei femei de pe vremea aceea care, văzîndu-mă, rar de tot, mă strigă așa... Atunci tresar, ca de-o confuzie. v Caietul albastru are la bază limba, cultura germană - în comentarii -, plus latină umanista a Romei celei mici de la Blaj, tipică transilvănenilor. Măcar din unghiul ascuțit al culturii, avem în fața încă un argument din argumentele temeinice ale românilor de dincolo de munți uniți cu Romă. Români prigoniți că în războaiele religioase, făcuți, cu oroare
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
încă un argument din argumentele temeinice ale românilor de dincolo de munți uniți cu Romă. Români prigoniți că în războaiele religioase, făcuți, cu oroare, papistași, urîți cîteodată mai mult decît paginii. E paradoxul poporului român, atît de tolerant și atît de latin, istoria să-l amestece de secole în oală fierbînd de slovele chirilice și de vorbele de la răsărit, - groază, urîtul, năpasta și mai tot ce-i negativ, în raport cu cerul, lumină, apa, stelele, binele și pacea. Nu-i vorba de patriotismul istoricizant
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]