1,196 matches
-
obiect fictiv, transfigurat subiectiv. Numărul 1/1972 cuprinde poemul Gravură-n lemn de Tudor Arghezi, iar numărul 1/1974 oferă trei inedite de Lucian Blaga. În numărul 1/1978 sunt introduse în circuitul lecturii variante inedite ale poemelor barbiene Înecatul, Lava și Din ceas dedus, numărul 2/1978 propune un grupaj de poezii ale Magdei Isanos, iar numărul 1/1991 oferă douăzeci și patru de inedite eminesciene. În numărul 1-4/1992 e recuperat un poem inedit de V. Voiculescu scris în 1940 și
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
cred. Și cine-o să mai vină cu voi la masă? — Nimeni, doar eu și ea, ridică Luke din umeri. N-am cum să n-o ajut, sîntem prieteni vechi. N-am ce face. Suspiciunea Îmi crește În suflet ca lava. — Și... o să ai ședințe cu ea și tot tacîmul? Îmi șterg broboanele de sudoare de pe buza superioară. — Altfel cum? Luke mă privește Întrebător. O să-i transmit salutări de la tine, da? — Da! schițez un biet surîs chinuit. Neapărat! Luke se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
prima): privilegiul și nefericirea. Astfel, „poet al uriașilor” este în același timp „grăjdarul” sau „soldatul fără raniță”, este Hercule, eroul și sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce „nu mai păstrează nimic din frumusețe”. Aceeași trudă umilă a creatorului face să se nască un „mit al spălătoresei”. În Paradisul (1975) și în Energia visului (1977) este
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
se va auzi peste veacuri. EUGEN SIMION SCRIERI: Singurătatea în doi, pref. Otilia Cazimir, București, 1966; Presiunea luminii, București, 1968; Aberații cromatice, București, 1969; Poeme, Iași, 1971; Favoare, București, 1972; Baia de nori, Iași, 1973; Poet al uriașilor, București, 1973; Lavă, București, 1974; Paradisul, Iași, 1975; Energia visului, Iași, 1977; Trandafirul sălbatic, București, 1978; Nordul obiectelor, pref. Marian Popa, Iași, 1979; Accente, Iași, 1981; Magie, București, 1982; Demonul, postfață Marian Popa, București, 1982; Flamingo, Iași, 1984; A doua zi, pref. Laurențiu
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
fiind atât de diverse reprezintă mulajul acestei poezii. Exemple care să sprijine această apreciere pot fi găsite în toate acele trei secțiuni. "[...] vad, brusc Văd, sîntem flăcări/ flăcări pâlpâitoare răsucite de vânt" (p. 14), "un sânge celest de imagini o lavă spectrală unde urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu de sticlă verde albastră" (p. 40): Și înăuntru era luminos și pustiu
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
or să se mire... oare cum se spune, în latină, fondator? Oare, ce înseamnă, în romana, Obedeanu? Oare, cum se spune, în trei limbi, fântână? Și care o fi fost, oare, cea mai veche meserie, pe un pământ, plin de lavă? Aceea de nevăzător? Sau aceea de neștiutor? Și or să se mire studenții de ieri... profesorii de azi... cu toate generațiile care vor veni după ei... Oare, de ce nu avem, la noi, aici, în Craiovița, în fiecare scoală, din Goltenia
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
Nimănui nu-i va scăpa viziunea genetică, lapidaritatea concepției și a expresiei, sobrietatea relativă a acestui tânăr”. Debutul lui Ion Barbu în S. se va dovedi fast, în același număr intrând și cel dintâi grupaj liric, alcătuit din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează altele, în numărul 38/1920 E. Lovinescu revenind asupra poetului, pe care îl susține cu mare simpatie și încredere (Iarăși d. Ion Barbu). În S. apar aproape întregul ciclu parnasian și, cu vremea
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
nu îi iartă geniu poetic și îl contestă moralmente cu o înverșunare dezamăgitoare. I s-au decernat numeroase premii între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1964, 1969, 1972) și Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1978). Încercând a pune oarecare ordine în lava acestui vulcan care erupe incontrolabil, se pot stabili în opera lui S. câteva faze. Este, mai întâi, faza de pregătire, aceea din anticamera debutului: copii după Arghezi, poeme în stil argotic care, stilistic, oscilează între Topîrceanu și Arghezi, combinate cu
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a adoptat o variantă aparte față de cei numiți de G. Călinescu „suprarealiști bucovineni”: amalgamează figurația tradițională (motive de basm și baladă) cu onirisme bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot atâtea monologuri aparent ezoterice, în realitate doar gratuit logoreice. Intermitent apar reprezentări și
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
spăimoase din Șapte ani apocaliptici (1992), prima parte a unei „trilogii escatologice”, sunt prezentate ca „dezvăluiri” ale unui aventurier al cunoașterii, contele Incapucciato, care ar fi avut privilegiul de a trăi câteva luni în mitologica Shambala. SCRIERI: Versuri, București, 1967; Lava intermediară, București, 1970; Cânturile marelui pod, București, 1972; Ochii fastului, Cluj, 1973; Petrol și oameni, București, 1973; Drumuri prin Țara Moților (în colaborare), București, 1973; Voivodeasa, București, 1976; Inițiere și elogiu, București, 1978; Călător în zările de acasă, București, 1979
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
lumea în care murim, București, 1998; Arta fascinației, București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor. Dicționar: interpretări, semnificații, ipoteze, București, 2002; Manechini și sentimente, București, 2003. Repere bibliografice: Andrei Apolzan, „Versuri”, GL, 1967, 34; Zaharia Sângeorzan, „Lava intermediară”, CRC, 1971, 2; Nicolae Prelipceanu, „Ochii fastului”. „Cânturile marelui pod”, TR, 1973, 18; Dinu Flămând, „Cânturile marelui pod”, ARG, 1973, 5; Ovidiu Ghidirmic, Invocația orfică, R, 1973, 5; Mihai Minculescu, „Ochii fastului”, RL, 1973, 29; Adrian Popescu, „Ochii fastului
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
colegi. Nici omul, nici critica lui nu sunt atașante la întâiul contact. Accentul de sinceritate răzbate cu greu la suprafață, dar când răzbate înroșește gestul, cuvântul sau pagina ca un foc lăuntric, multă vreme ținut secret sub un strat de lavă întărită. NICOLAE MANOLESCU De ce ținem un jurnal? Mircea Zaciu citează într-un rând pe Julien Green („țin un jurnal în chip regulat în speranța poate un pic nebună de a opri timpul”) și explicația dată de diaristul francez s-ar
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
timp afectați acestei sarcini? ...../..... Care este cea mai prielnică perioadă de pregătire a lecțiilor în familie? ..../.... De asemenea se poate prezenta părinților și un program orientativ de activitate zilnică a elevului. În încheiere redau câteva idei semnificative ale lui Dorothy Lavo Nolte, potrivit cărora, copiii învață din ceea ce trăiesc. Dacă un copil trăiește în laudă, învață să aprecieze; dacă trăiește în corectitudine, învață dreptatea; dacă trăiește în siguranță, învață să aibă încredere; dacă un copil trăiește în aprobare, învață să autoaprecieze
EDUCAŢIA ÎN FAMILIE – FACTOR AL DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație; „Pulbere, pulbere, / Mâna e negură, mâna e pulbere / Trupul e pulbere, sticlă și pulbere. / Vântul zăpezilor, lacrima tulbure” (Pulbere, pulbere). Trecerea ireversibilă a timpului, motiv central în Șah, melancolia din Sclav pe lave, răsturnarea tragicului în ironie prin lexic și structură poematică în Jocul par să nu aibă mare pondere, placheta de debut impunându-se prin coloratură, prin imagini, prin jonglarea cu mereu aceleași elemente ale universului. Metalele, roua, ploaia, lumina, ceața, focul
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
în legătură cu fața, repet că nu are o față. Capitolul LXXXVI INVINCIBILA ARMADA Lunga și îngusta peninsulă Malacca, ce se întinde spre sud-vest de pămînturile Birmaniei, constituie cel mai meridional punct al Asiei. Această peninsulă e continuată de lungile insule Sumatra, lava, Bali și Timor, care, împreună cu multe altele, alcătuiesc un dig imens sau mai degrabă un meterez care leagă Asia de Australia și desparte imensul Ocean Indian de ciorchinii deși ai arhipelagurilor Orientului. Acest meterez e străpuns de mai multe trecători
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
străpuns de mai multe trecători, pentru uzul, corăbiilor și al balenelor; printre ele se disting strîmtorile Sund și Malacca. îndeosebi prin strîmtorile Sund, corăbiile ce vin din apus spre China, ies în Marea Chinei. Această strîmtoare îngustă desparte Sumatra de lava; situată la mijlocul lungului meterez de insule, strîmtoarea, sprijinită de promontoriul acela verde și semeț, cunoscut de marinari sub numele de Capul Iavei, seamănă oarecum cu poarta centrală de acces a vreunei împărății întinse și fortificate; și, de fapt, cînd te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toate acestea, părul îmi crește, chiar în clipa asta îmi crește, căldura îl face desigur să crească... Dar nu, e ca iarba de rînd care crește oriunde, chiar și în crăpăturile acoperite cu pămînt, ale ghețurilor din Groenlanda sau în lava Vezuviului. Ce-o mai scarmănă vîntul! Din pricina lui, firele astea de păr îmi biciuiesc fruntea, așa cum zdrențele unor vele rupte biciuiesc corabia de care se-agață. Un vînt murdar, care a trecut, desigur, prin coridoarele și celulele unor închisori și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
normele frânte, În izbânzile muncii, Înflorite din plin. E-n făclia chezașe de lumini nefrânte În fereastra de veghe din tăcutul Kremlin!». (Dan DEȘLIU. - Scrisoare pentru Irozii de astăzi) «Clădim o țară fără de mișei Pentru dușmani ni-e ura-ncinsă lavă: Slava lui August douăzeci și trei Ostașului Sovietic pururi slavă!». (Victor TULBURE. - Ostașului sovietic pururi slava) «Condusă de geniul lui Stalin o flotă uriașă Înaintează În lume, cu toate pânzele desfășurate spre victorie sub razele măreței constelației roșii - flota de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Freud completează această imagine, dând asigurări că „fantoma răscumpărată își află în sfârșit odihna” imediat ce imaginea a reapărut în amintirea istericului; - o îngropare ce conservă ceea ce a fost ascuns, dar îl face inaccesibil, așa cum s-a întâmplat cu îngroparea sub lavă și cenușă a orașului Pompei (1907/1986); - un exaltat care, prin zarva pe care o face, perturbă derularea unei conferințe liniștite (1910/1991); - un duh rău, personaj de basm, a cărui putere malefică nu dispare decât dacă i se descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul dramatic, înfrângerile, suferințele, chiar și când acestea fac cât o victorie, cum i s-a întâmplat lui Leonidas. Ca premoniții ale propriului destin, răsună alte secvențe ale liricii sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet/ Nu cunoaște firescul drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire/ Înfioară morții/De sub zidurile arse.” Ca pe un
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
vedea cu ochiul liber. Făcuse o pasiune din clipele de însingurare și de meditație. Un ochi așezat ar fi văzut în comportamentul lui germenele unui viitor artist. Poate poet. Numai că în adâncurile ființei sale crudane mocnea o altfel de lavă, cu un altfel de zăcământ. Cadetul Buonaparte nu manifesta interes pentru toate disciplinele de studiu. Față de litere, de exemplu, avea o adevărată repulsie. Se străduia, în schimb, să învețe corect franceza, pentru a evita ironiile copiilor, cei mai mulți feciori de adevărați
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
antrenoarea Stork mă lovea În fund. ― E doar o crampă, Stephanides! Aleargă și-ți trece. (Și acum, sărind ca să apăr ghiuleaua, mă străfulgeră exact o astfel de durere. Măruntaiele mi se răsuciră, erupând cu o durere ca o curgere de lavă. M-am aplecat Înainte, Împiedicându-mă de crosa mea de portar. Și apoi m-am rostogolit, am căzut...) Dar mai am Încă timp să consemnez și alte câteva schimbări fizice. La Începutul clasei a șaptea mi-am pus aparat dentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! desbrăcați vieața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]