61,510 matches
-
din miturile și legendele care însoțeau actul de plantare a unui astfel de monument în vechime. Nemaisolicitând colectivitatea, ridicarea unor noi troițe a devenit mai mult un act subiectiv. Aceste monumente perisabile (autorul n-a putut să găsească troițe de lemn mai vechi decât secolul al XVIII-lea) sunt elemente emblematice ale spiritualității românești, au preluat credințe și trăiri specifice, pe care le-au transfigurat, conțin cu alte cuvinte reflexe din "întreg complexul vieții material-spiritual românesc", pentru că, urmașe ale coloanelor și
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
arhaice/medievale, cu subdiviziunile lor - menhire creștinizate, cruci descendente ale coloanelor cerului de piatră, cruci arhaice de influență celtică, cruci medievale cu însemne magico-simbolice misterioase, cruci-monumente istorice, asimilate drept troițe, cruci sculptate/pictate cu motive christice -, continuă cu crucile de lemn (treflate, cruciforme în T, răstigniri, "roata valahă", troițe-cruci înscrise în arcuri de cerc, troițe-cruci perechi, troițe-cruci complexe, troițe standard). Alte tipuri sunt reprezentate de troițele iconoforme și troițele incinte. Repertoriul imagistic al celor cu motive arhaice este variat: cerc, rozetă
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
nedescris, ură care, cred, nu poate fi rezolvată decît prin demență, printr-un salt absurd în delir. Iată de ce, acum, ca și-n alte dăți, îmi vine să-mi sparg ochii cu creioanele mele afectuoase, mulse zilnic în ciubere de lemn dulce. Orice carte are timpul ei, momentul în care, coaptă, se cere scrisă, pusă pe hîrtie, dată în vileag cu riscul a orice. Tot așa, am impresia, aceeași carte, pentru fiecare cititor în parte, are timpul ei de lectură, momentul
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
ne întristăm, dar nici să nu murim de râs. Florin era nițeluș supărat pe mine deoarece, din greșeală (deh, provincial neîndemânatec!), am vărsat o guriță din foarte gradatul său coniac pe biroul lui și lichidul a ars pur și simplu lemnul închipuind o aură misterioasă, ca a lui Dumnezeu. Și poate că Dumnezeu chiar era atent, în clipa aceea, la cele trei asemănări ale sale care încercau și ele să creeze prin puterea cuvântului. Ceea ce pare că vrea să demonstreze sfârșitul
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
după izbucnirea războiului cu rușii, am văzut o unitate germană staționînd în centrul orașului, iar apoi pornind în marș în acordurile unei fanfare stranii, care răsuna cu totul altfel decît cele cu care eram obișnuit: dominau instrumentele de suflat din lemn și tobele cu clopoței. Efectul era mai mult jovial decît războinic. Neamții s-au dus în fundul Rusiei, trăgîndu-i după ei și pe români. Pagini întregi ale ziarelor publicau anunțuri mortuare ale celor căzuți pe front. Spre finele lui '42, un
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
prin urechea acului fă peruci la sachsenhausen era de lucru nu glumă en ten tina saura ca tina perciunații la 5 poponarii la 8 marxiștii la 3 manglitorii la coadă îți povestesc de holocaust jucînd șotron călărind o rață de lemn învîrtind cheia în butoniera unei manșete ascultă: un balerin blond căra un bolovan de la dreapta la stînga un balerin brunet căra un bolovan de la stînga la dreapta între răsărit și apus trei minute pauză poziție de drepți în groapa de
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
rîsetele tinerilor zmei un bătrîn coboară scările bibliotecii cu o carte în mînă și gînditor se-nchide într-o statuie Muzeul satului Duminica orășenii se duc să ia aer în Dumbrava Sibiului văd unii dintre ei prima oară cocioabe de lemn acoperite cu paie icoane pe sticlă prinse cu ștergare-n perete farfurii pictate atîrnînd la grindă oale de lut și linguri de lemn cuptorul boltit peste vatră de unde ieșea pîinea coaptă rumenă ca jarul în spuză canceuri răspîndind miros de
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
orășenii se duc să ia aer în Dumbrava Sibiului văd unii dintre ei prima oară cocioabe de lemn acoperite cu paie icoane pe sticlă prinse cu ștergare-n perete farfurii pictate atîrnînd la grindă oale de lut și linguri de lemn cuptorul boltit peste vatră de unde ieșea pîinea coaptă rumenă ca jarul în spuză canceuri răspîndind miros de busuioc unde vinul auriu făcea mărgele o furcă și fusul înfipt într-un caier fier de călcat încins cu jar lîngă cămăși de
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
canceuri răspîndind miros de busuioc unde vinul auriu făcea mărgele o furcă și fusul înfipt într-un caier fier de călcat încins cu jar lîngă cămăși de in și poate des încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
lîngă cămăși de in și poate des încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Mă lungesc uneori pe masa Ce în trecut era neagră. Dar cine poate să o creadă că era Așa, când verosimilitatea e câștigată de uzură? Acolo unde poetul s-a rezemat Cu întreaga-i viață fără nici o greutate, Numai povara, Lemnul se arată de un galben aproape alb, Zgâriat de nervii în bucățele ai creionului. A trăi șterge totul, Chiar și faptul că poetul a plecat În moartea străveche unde zeii l-au primit Aproape cu menajamente, Adică, prezența lui fu
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Idolul lor e Doamna în Doliu, de o sută de ani așteaptă să i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă sedusă, dar nu cedează decât la umbra
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
de cînd mă știu, fără nici o cenzură, pizde, nu farfurii!! * Foarte bun titlul ultimului volum al lui Dinescu! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra tinerei poezii! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra mea! Aud, amintindu-mi de copilărie, o mașină de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuțit al fierăstrăului circular ce intră-n butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumneziește a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud se dă, aflu azi, pe instituții: Universitate, Spitalul de nebuni Socola, revistele literare etc. Dar eu nu fac parte din nici o instituție! Și iar
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură” etc. Modul favorit de expresie al poetului rămâne, în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și liberă, trecând de la un element semnificativ la altul: ,,Cimitirul la noi e un pogon comun/ Înconjurat cu gard de
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și liberă, trecând de la un element semnificativ la altul: ,,Cimitirul la noi e un pogon comun/ Înconjurat cu gard de piatră,/ Să nu se molipsească pământul rămas viu/ În libertate./ Crucile de lemn după câțiva ani/ Se lasă într-o parte și mor apoi și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, să examinăm această povară anevoie de purtat, cărată către un misterios altundeva (,, Mergem încet spre cine știe unde”). Ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii/ cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
galbenul din Crimă și pedeapsă, revenind insistent în tapetele camerelor și, la urmă, chiar și în exteriorul unor case. Sînt casele pe care le privește Svidrigailov în drum spre locul unde „înscenează” sinuciderea. „Triste și murdare îl priveau căsuțele de lemn, vopsite în galben violent, cu obloanele închise. Cotteau dă, ce deliciu, în procente, la diferiți autori, apariția galbenului! Și bestialul, Dosto dețin recordul! Gogol 5%, Tolstoi 7,9%, Dostoievski 10,6%! Să nu uit să vă comunic ce scrie, aici
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
mărŃișor este mare și poate cuprinde toate categoriile de vârstă, de la copilul abia născut până la cel mai bătrân bunic. MărŃișorul se poate confecŃiona din șnururi împletite de aŃă , lâna sau mătase, la care se adaugă simboluri confecŃionate din diferite materiale: lemn, lut, plastic, material textil, hârtie, seminŃe, plante presate...De cele mai multe ori MărŃișorul este însoŃit de mesaje scrise sau verbale prin care cel care dăruiește își exprimă sentimentele faŃă de persoana respectivă. În ultimii ani, datorită unor sărbători împrumutate de la alte
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși nervos, trântind ușa care se mai rupse dintr-o balama. Se duse acasă, înnegurat, și începu să-și facă bagajele, de fapt strictul necesar, într-o valiză de lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23 de minute noaptea, pe când își lua adio de la scrinul negru care-i legănase
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din care sângeră psalmi. Rugăciuni, Semnul credinței. Ca niște crăpături de ger În lemn - Teama, Mirosul ei De livadă Fără stăpân, De fier încins, De mâl revărsat, Lăcomia Fiarei Agonisind atâta Omenire înspăimântată. Desăvârșita sărăcie A celui care Nu se mai teme, Călugăr spălând lespezile Chiliei În întâmpinarea Unei cântări, A unei sălbăticiuni, A
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]