2,139 matches
-
o scuză rușinată, ca și cum ai spune - Vorbe de clacă. Astfel de sintagme rostesc o demisie culpabilă, în raport cu gravitatea țelului formator de care nu se poate dezice o radiodifuziune națională. Chef de vorbe, bunăoară, și-a întins destulă vreme programul de lene cronică a gîndirii, pe spații deloc parcimonioase. Nimicuri lăfăindu-se pe câte două ore de emisie erau darul pe care chibzuința conducerii îl rezerva ascultătorilor, ca o destinsă tacla în jurul ceștii de cafea, - căci titulatura, Espresso, obliga la un soi
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
ei bronzat, fără să știe încă? A văzut atâtea lucruri noi, de aceea are ochii mai mari, cum scrii tu. Dimineața, pe jumătate treaz, mi se pare că se pleacă deasupra mea și râde, râde, râde și mai cască o dată cu lenea rămasă din ultimul somn: uaaaa! Și râd și eu în semisomn. Iar când deschid ochii, ea nu e. Și pricep: ce se pleacă așa de vesel și de râzător peste trezirea mea a fost lumina dimineții care o înlocuiește pe
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
cu o meserie pe care trebuie s-o pună în cui, în cele din urmă. Le métier de poét, cum remarca același T.S. Eliot, presupune acumulări de cunoștințe și rafinări întreaga viață, care să nu impieteze, însă, „asupra receptivității și lenei lui, ambele necesare.” Splendid - și exact spus. În zbuciumata lui viață - Benn a primit o recunoaștere târzie, dar binemeritată - scrisorile și aforismele au întregit profilul spiritual al unui gânditor de prim rang care a intuit măreția, ca și tragedia unicității
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
șef (de a avea puterea); 2. tendința spre bîrfe, scenarii și jocuri politice; 3. tendința de a se crede mai deștept; 4. înclinația spre distracție; 5. dorința de a fi lăudat; 6. tendința de a căuta țapi ispășitori; 7. comoditatea, lenea; 8. tendința de a invidia; 9. mîndria, orgoliul; 10. superficialitatea (merge și așa) etc. Mai vedeți multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
obținut cine știe ce rezultate strălucite din funcționarea unui organ ce ne este exclusiv rezervat. Dar obișnuisem fruntea cu o încrețitură care însemna o sforțare, o nevoie de activitate interioară, fie și presupusă, fie și infructuoasă, dar dorită ca ceva ales. O lene imensă mă scoate din rândul oamenilor fără să mă vâre în acela al animalelor. Un animal fiind lipsit cu desăvârșire de însușirea abstracției trebuie să vadă universul într-un chip feeric. Fotografia de alături nu-mi este încă un portret
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
ale cărții: „Zile în șir nu mai veni nici pasărea tărâmului celuilalt. Îi erau puii bolnavi de lingoare și de singurătate și o dureau fulgii de la aripa lovită de vârful munților care se bat în capete. Cățelul pământului își târâse lenea până la locul de unde izvorăște apa vie și apa moartă. Vitele răgeau la iesle, călcând în copite fânul. Femeia se opri în mijlocul curții și ascultă. De la răsărit și apus nu se auzea nimic. Nu avea nici o scăpare." În viziunea expresionistă a
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
este rînduit de când lumea, că sărbătorile (adică ritualurile respective) le vor face viața mai ușoară, dar și invers, că nerespectarea lor va atrage nenorociri. Sărbătorile, multe la număr, sunt păstrate deci cu sfințenie din respect și din teamă, nu din lene sau simplă plăcere. Și nici de dragul «păstrării tradițiilor»! Pe scurt, sărbătorile țin de ontologie, nu de entertainment. Faptul că sunt însoțite, adesea, și de petrecere este cu totul altceva: bucuria face parte și ea din ritual.” Prin urmare, dacă, așa cum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3642_a_4967]
-
însă izbutesc să convertească suferința în împlinire, reușesc o evadare din infernul personal și un exercițiu spiritual, de igienă psihică în transcrierea (fiecare după personalitatea proprie) ororilor îndurate. Mai convingătoare, mai percutantă i se pare lui Dan C. Mihăilescu confesiunea Lenei Constante, al cărei talent literar, consideră autorul, o ajută să cultive detaliul semnificativ, adăugând scrisului său subtilitate și forță de sugestie, în vreme ce stilul Adrianei Georgescu și al Oanei Orlea, mai grăbit, mai alert, presupune notația succintă, reportericească, consemnarea rapidă, directă
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
își încearcă puterile vrăjitorești asupra propriului lexic (tors - torsul - torsul fusului - întorsul -torsuri - toarce - re'ntoarce): Din odaie, vin la vatră toți motanii să s'adune, si'mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune, torc cu ochii'nchisi de lene, lângă focul ros, si torsul lor, se'ngână lung cu torsul fusului - și cu întorsul fir albastru depanat de rischitorul cel din tinda. Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă, și în murmurul de torsuri și de fire
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
a reluat de curând într-o carte, intitulată, ca și serialul, O vară cu Montaigne. A ascultat, s-ar zice, sfatul eseistului de la sfârșitul secolului XVI: „Comerțul cu cărți mă consolează de bătrânețe și de singurătate, mă ușurează de o lene plictisitoare și mă cruță în fiecare clipă de tovărășii supărătoare...” Compagnon îl știe pe Montaigne pe de rost. Cartea lui ne plimbă prin eseuri tot așa de liber cum ne plimbă autorul lor printre teme de tot felul. Ar fi
„O vară cu Montaigne“ () [Corola-journal/Journalistic/3234_a_4559]
-
las baltă "cititura" și plec neras, ca din pușcoci, la periferia orașului, pe străzile înguste, în pantă, cu case mici în curți largi, cu femei spălînd laborios rufele colorate strident în lighene generoase, emailate, cu cîini și pisici doborîte de lene în praful mîzgos de lîngă zidurile macerate de ploi la cărămidă, sau pe acoperișurile de cotețe cu scîndura umflată, putredă, verzuie. Zăresc din nou cișmelele, eternele cișmele!, și iar mă tulbură veșnicul picurat pe cîte o piatră scobită de-atîta insistență
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
surîs ce ți-ar veni anume Din roua-n clăi, din stivele de brume Sau din izvorul fumegînd pe prunde Care-au avut cîndva nimfe rotunde. Și fără rost cu sînii tulburi dulce Melcii hoinari, grăbindu-se să-și culce Lenea sub brusturii crescuți deodată pînă la crucea geamurilor, iată! ............................................................ Copil al blîndului Soare Apune, Mă întorceam să-ți spun o rugăciune Dar mă trezeam că nu mai am cui spune...
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15109_a_16434]
-
se lipește de piele. Miroase a acru Un firicel de sex străbate aerul de la un capăt la altul De la înălțimea lui Tavanul vede și înțelege totul Fă și făcând te vei face Trag cu dinții de mine și îmi întorc Lenea pe partea cealaltă Alb ca varul peretele se holbează la mine: Puterea mea se săvârșește-n slăbiciune Eu de jur-împrejur Am luptat cu dinții să fie gol și liniște Doar eu de jur-împrejur Uimite cuvintele s-au scurs de pe mine
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
de pescăruș de om și balenă, precum și alte mamifere acvatice la ponton luminînd acolo în ceață val după val și tu prinsă în cadrul ferestrei schițezi un fel de surîs tu sau doar conturul tău alb ezitant iar eu adîncit în lenea fotoliului privesc, întind o mînă, ceață ceață și vînt numai șoapte glasuri șerpi metafizici răvășindu-mi pielea șuvoiul sîngelui dorința țîșnind iar conturul tău aproape că s-a răsucit acum înspre mine aripa ta albă mă-nvăluie apoi sosește aripa ta
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
lustruite de purtare și care nu se sfiesc să practice hoția și să accepte ocupații umilitoare (precum aceea de îndreptător de cuie), nu uită să poarte monoclu, să schimbe replici franțuzești, să fabrice guverne și să-și afișeze cu ostentație lenea și refuzul "intrării în cîmpul muncii". Grotescul și caricaturalul sînt singurele note care domină acest tablou de final de lume bîntuit de "umbre deșarte". Umbre pe care le vom regreta după nu prea mulți ani, cînd vom avea nostalgia elitelor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
pernele ei din cauza părului roșcat asta îmi place la ea în anatolia cafeaua are mereu nevoie de cineva să vină în grabă să închidă ochii să-și frigă degetele mașină de tocat zic nimeni nu vede dincolo de fotografie caruselul oaselor lenea în pasta uscată la gura tubului nu mai e cald colțul mesei nici litera nici cuiul care se înfige în perete într-o totală anestezie nu mai zic pasăre mașină de tocat zic și amestec cărțile mama avea o talie
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
Emil Brumaru Sînt prea cuminte azi. Mi-e lene Să-ți prind călcîile mirene, Gălbui ca fildeșul de bil Iard șlefuit de-un melc agil. Beau bulion, sorb cești de-oloi Și cast le pun pe sînii goi, Sătul de-atîta tărăboi Făcut de șoldurile-n toi. Și mă întind
Transcrierea pentru Yvonne (27 iunie, 1998) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16593_a_17918]
-
spun îngere oprește-te dar el se revoltă își arată dinții e un cîine de rasă de fapt e pulverizarea unei imagini la trezirea din vis și recad în bulbii cepoși ai hiacintului în carnea lui mucilaginoasă cu fiecare zi lenea capcanele plictiselii propriul meu poem ca un pește cu gura căscată și totuși carnea se apropie de carne cum se lipesc două jumătăți de pere cum sufletul și trupul una sînt în culorile lunii tu ce faci acum cînd eu
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
Marian Drăghici lenea, pentru mine, e sacră. când lucrez, fără lene, nu sunt bun de nimic. aceasta e Maria. numai unei hărnicii prezumțioase, suspecte, de neînțeles, îi datorez fatalitatea scrisului meu ca „act public”. aceasta este Marta. e purul adevăr că demonul ca
am scris poezie sub teroare și nimeni nu-mi poate lua asta by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/2869_a_4194]
-
Marian Drăghici lenea, pentru mine, e sacră. când lucrez, fără lene, nu sunt bun de nimic. aceasta e Maria. numai unei hărnicii prezumțioase, suspecte, de neînțeles, îi datorez fatalitatea scrisului meu ca „act public”. aceasta este Marta. e purul adevăr că demonul ca anti-înger deține cheițele îngerității, dar niciodată pe toate
am scris poezie sub teroare și nimeni nu-mi poate lua asta by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/2869_a_4194]
-
de salcîm... S-au înspumat copacii, prin ganguri tai din plin, Să poți ajunge-n stradă, miresmele năuce. Femeile trec leneș și parcă mai rămîn; Oh, coapsele și sînii de-abia îi mai pot duce Și-o mînă ridicată a lene e un chin; Bat clopotele vesel, în aer crește-o Cruce Și-ți limpezește clipa-n bezmeticul destin... Mereu trec flori pe lîngă noi, se uită... Mereu trec flori pe lîngă noi, se uită Uimite la ce facem, cum iubim
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
bea în neștire, a vărsa pe plajă și a se comporta ca oamenii peșterii a devenit preocuparea de căpătâi. Nu merg atât de departe încât să spun că noi, românii, suntem cei mai mari bețivi din lume, că numai aici lenea combinată cu alcool dă o formulă existențială atât de originală. De băut se bea pretutindeni în lume - și încă în cantităi industriale. (Nu cunosc situația din Orient, dar încrâncenarea liderilor politico-religioși împotriva alcoolului îmi semnalează că nici acolo tentațiile n-
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
contextual. Scrisul e în proporție de 90% muncă de salahor, pregătire a expresiei, cheltuială de efort pentru ridicarea unei întregi schelării contextuale, și doar în proporție de 10%, în cazurile fericite, expresie. Fără această schelărie (pe care adesea mi-e lene s-o construiesc), expresia se prăbușește în vag, cuvintele sună a gol." (pp. 243-244). Din cartea lui Matei Călinescu aș desprinde ca inadecvat numai titlul, voit modest ori antifrastic. ,Un fel de jurnal"? Nicidecum. Un jurnal în toată puterea cuvântului
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
La antipodul unei asemenea atitudini, exprimând convingerea că intelectualul e alesul ce ,multiplică experiența cunoașterii" pentru restul muritorilor de rând (de parcă aceștia n-ar fi avut o cunoaștere directă, pe propria piele, a epocilor trăite), descoperim o confesiune impresionantă a Lenei Constante, pusă sub titlul Veacul văzut printr-o viață și deschizând, simbolic, cartea de interviuri. După opt ani de celulă solitară, în care a cârpit de sute de ori o pereche de ciorapi, cu un croșet făcut dintr-un fir
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
substanță). Imaginarul i se proiectează în ,splendide vremi răscolite de fluturi", cu medievală amprentă: ,Mă sprijin de ele cu toată greutatea corpului/ Mănînc un măr viermănos/ Arunc sulița la țintă în ochiul cît un taler/ Al ciclopului/ Scriu plin de lene:/ Iubesc fîntîna fără apă săpată de turci/ La picioarele castelului medieval" (Emoție). Preistoria îl umple de fericire: Norii fierbinți sînt încă departe și bezna/ Ne umple de beatitudine" (Cîntec despre substanță).
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]