557 matches
-
dar uitate rapid. Înainte de accident, lui Nick nici nu i-ar fi trecut prin minte ca el să fie cel care, sâmbăta, să se scoale mai devreme și să pregătească micul dejun, iar ea să fie cea care să mai lenevească în pat. Dar, din fericire, urme din vechiul Nick mai existau încă - destule pentru ca Susan să se simtă confortabil. Nick continua să-și arunce ciorapii murdari pe podeaua din baie, își păstrase obiceiul ăla revoltător de a-și lăsa resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ei desenez fața zâmbitoare și prostuță pe care o desena mereu Deb pe marginea foii de câte ori era menționat Iosif Stalin, În notițele noastre comune de istorie europeană din 1983. (Una din noi trebuia să se ducă la cursuri, iar cealaltă lenevea.) Cât te costă să plătești pe altcineva să fie mama copiilor tăi? A calculat cineva? Nu vorbesc de bani. Înseamnă mulți bani, dar cât Înseamnă celălalt lucru? Joi, 04.05 dimineața: Emily mă trezește să-mi spună că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
E trist să mori pentru că nu-ți mai vezi prietenii. Da, e trist, Em, foarte trist, dar vor exista mereu oameni care să te iubească... —Mami, nu-i așa că sunt mulți oameni În Rai? Mulți, mulți de tot. — Da, scumpo. Lenevind În pat ca doi agnostici Într-o duminică dimineață, eu și Richard am decis că atunci când vom avea copii, nu le vom oferi falsa consolare a unei vieți de apoi garantate. Fără Îngeri sau arhangheli, fără harpe, fără Câmpiile Elizee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor cea naltă, Pe nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ardea de dorința de a-i spune un universal ... alișpranchi! Cu coada ochiului, Victor Îi observa oboseala ce se Întipărea pe fața sa și comanda: -Este timpul pentru executarea „puișorului!! Ce zici, e bine așa? Îhî! Când se trezea, mai lenevea un timp, se gândea la zilele de vară ce vor veni, va scăpa de ochial, va merge călare pe Cleopatra, căpșunele, perje și alune și ... la școală! Atunci ceva Îl ridica foarte repede din așternut și trecea la „scris”. Așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vorbit alintându-se: „Mie, cel mai mult îmi place culoarea verde!“. Ascultă mai departe, încercând să nu râdă. Iubita lui, goală-pușcă, stătea pe un pled desenat cu fluturi și își legăna un picior în aer. Era ea aproape un fluture, lenevind pe o vegetală, și Omar înțelese că, la prima mișcare, vietatea lui buimacă o să-și ia zborul. — Tu nu ai cum să fii altfel decât de sud, te-ai gândit? — Mhm... Abia îngânase, ca să nu rupă vraja. Erau în mansardă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
descoperit astfel cât de mult sunt legat de ceea ce e omenesc. Și ce e mai omenesc decât să te simți vulnerabil? ― Chiar și amărăciunile tale sunt pline de soare. ― Când stăteam îngropat între cărți, îmi îngăduiam rar luxul de a lenevi în iarba caldă; luxul cel mai puțin costisitor și cel mai apropiat de taina vieții într-o zi, m-am dus pe malul mării și acolo am văzut un înotător care pescuia scoici. Se afunda în valuri și când ieșea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
știa lucrurile de preț din 87 fiecare odaie, urcase pe scări tăinuite, umblase, bătuse la uși, uneori fațadele înnegrite de vreme, cu urme vinete de ploaie, ascundeau camere cu covoare moi și perdele de pluș în desene curioase, în care leneveau femei frumoase și câini, unde se benchetuia și se zvârleau banii. Toate aceste lucruri la un loc îl stârneau și îi făceau o poftă sălbatică de viață. A doua zi era la primărie. Clădirea cenușie, înaltă, cu geamuri largi și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Credeam că-i un truc. ― E totuși păcat că nu v-ați dus într-o stațiune. Cel puțin schimbați aerul... Vâlcu se lăsă pe spate. ― Dacă eram în iulie, m-aș fi dus la mare. Dar așa... Îmi place să lenevesc și nicăieri nu reușesc mai bine ca la soră-mea. În casa asta m-am născut, mi-am petrecut copilăria și adolescența. De fapt, noi doi sîntem foarte singuri. E unul din puținele prilejuri de a fi împreună. Da, sigur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult decât știut, pentru orice fleac, nu numai că cer explicații rapide și complete celor care greșesc, dar le și taie capul din când în când. Mai sunt zece minute până la șapte, la ora asta mulți dintre cei care încă lenevesc trebuiau să fie deja pe stradă în drum spre servicii, dar o zi e doar o zi, nu mai multe, e ca și cum s-ar fi dat un decret să se facă punte pentru funcționarii publici, iar în ceea ce privește întreprinderile particulare, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu de acord Tinsley, care amesteca Încă un cocktail. Cuplurile căsătorite sunt atât de plictisitoare. —Știu. E groaznic, am aprobat eu. Adevărul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care rămăsese cu ochii lipiți de telefon. De ce nu răspunzi? La asta, Lauren se mulțumi să ridice din umeri și se Îndepărtă patinând. Un pic mai târziu, când petrecerea Începuse să se apropie de final și eram toți destul de relaxați, leneveam pe o sofa alături de Hunter, când Marci veni și se plantă lângă noi. Oarecum bâlbâindu-se, ca beată, ne informă că unul dintre principalele motive pentru care ea, ca și tot restul lumii din New York, este obsedată de Lauren, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
echipajului. Ce ușurare: cu toate că era căsătorită, Lauren nu se schimbase deloc. —Doamne, Îmi place la nebunie a douad lună de miere. E muuult mai bine decât În luna mea de miere de după divorț, suspină Lauren. Era la asfințit, iar noi leneveam amândouă În hamacurile imense, legănate ușor de ușoara briză de seară a oceanului. Giles și Hunter profitau de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment dat, Hunter pluti pe lângă noi pe wakeboard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
IOANA PÂRVULESCU predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din București. A fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La Editura Humanitas a inițiat și coordonat colecția „Cartea de pe noptieră“. SCRIERI: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăți literare (1999), Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003, ediția a doua, 2007), În intimitatea secolului 19 (2005), În Țara Miticilor (2007, ediția a doua, adăugită, 2008), Întoarcere în secolul 21 (2009), (2009), Cartea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
două minute, Fane avea un aer nehotărât, de parcă n-ar fi știut dacă trebuie să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard sau mai bine renunță la tot ce zboară. Intră în mica odăiță în care băiatul cel ciufulit lenevea cu coatele pe masă și întrebă de băieș. Era plecat la Sinaia pe întreaga perioadă a sărbătorilor, spuse paznicul. Da’ n-a lăsat vorbă pentru mine - mie-mi zice Fane - că aveam un cufăr mare la el, aci? Băiatul n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la mizeriile realității este nebunia. La noi, în trei zile orice miracol se alterează. În exces, subtilitatea aneantizează. Norocul nostru e că miracolul nu poate fi prevăzut. Educă - ți gustul ! Și mergi apoi pe mâna lui. Occidentului i s - a lenevit sufletul ; Orientului - trupul. Care este deosebirea dintre călău și fisc ? Păi, primul nu - ți ia decât viața. Frumusețea stă în complexitate și în nuanțe. Simplificările usucă. Suferințele sunt neplăcute, dar mai adânci decât plăcerile. Elita autentică ar trebui să fie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
demnitar care să nu se considere o fată mare în bordel. Două cauze degradează omul : sărăcia lucie și bogăția în exces. Șansa omenirii e că, în materie de spirit, hienele se mai devorează și între ele. Pământul prea roditor îi lenevește pe țărani. Lumea scoate limba la tine și când învingi și când pierzi. Bârfa - o acuplare de viduri intelectuale. Multe capodopere au fost salutate, la apariție, cu impresionante cantități de salivă. Tranziția de la o epocă la alta poate fi un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile alții sufletul. Occidentului i s-a lenevit sufletul: orientului - trupul. Tinerețea laicizează toate dorințele. Indiferent de marcă, un avion nu se prăbușește decât o dată. Misiunea salvamarului e să scoată omul din apă și apa din om. Tot vrăjitoare au rămas femeile. Dar lumea actuală nu mai are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel și chip. ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te aici lângă mine. ― Cu îngăduința ta, părinte, am să stau în picioare, fiindcă am lenevit destul toată după amiaza. ― Dacă asta ți-i dorința... Facă-se voia ta, fiule. După acest răspuns tipic mănăstiresc, bătrânul m-a întrebat: ― Ce vei face după ce om sfârși de deznodat cele documente. ― Cred că acesta este cuvântul potrivit pentru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de alun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
astăzi cuvintele lui Bălcescu... Mă pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de gulii. „Tare ghinionistă mai sînt, de cîte ori trec pe aici, Îmi spuneți că ceapa s-a terminat.“ — Eh, cucoană, dacă dumneata lenevești În pat și te boiești pînă la zece În fața oglinzii, cum vrei să găsești ceapă? Amuțesc. Omul Își vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de roșii În bulion. Pe grămada de morcovi se Întinde somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu-i spune că lenevește. Plec hotărîtă să nu mai cumpăr niciodată nimic de aici. Dar după cîțiva pași Îmi zic: De unde să știe și, chiar dacă ar ști, cum să Înțeleagă individul ăsta de ce mă culc eu În fiecare noapte cu puțin Înainte de ora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de vanilie și prăjitura cu căpșuni. Mama spune că sunt cam mofturoasă la mâncare, pentru că nu mănânc atâtea fructe și legume câte ar trebui. Anotimpul meu preferat e vara, pentru că atunci este ziua mea și vacanța mare când pot să lenevesc în voie. Știu că sunt un copil ca toți ceilalți, dar eu mă simt unică. Mă numesc IlincaDaria Luca și sunt născută la 19 martie 2001, în orașul Iași. Sunt o fată înaltă pentru vârsta mea. Am părul șaten deschis
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Împreună un neutron. Sincer vorbind, Îmi plăcea mai mult așa, căci asta Însemna că aveam un sens, o identitate, dată de sarcina noastră comună pozitivă, și cine a auzit vreodată de ceva ca lumea făcut de un neutron? Aceștia fie lenevesc toată ziua, scăldați În impasibilitatea lor proverbială, privind cel mult spre norul de electroni de deasupra, fie intră În cele mai rele combinații posibile, din care ies mari grozăvii, cum ar fi, de exemplu, bomba cu neutroni. Să ne Întoarcem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție. — Ce e cu tine, încă nu te-ai sculat ? Vinovatul trage din răsputeri marginea păturii cadrilate, pătra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]