4,839 matches
-
limbajul jurnalistic, eterogenitatea genurilor literare, scrierea în comun etc.). De fiecare dată se ajunge la ...cuvânt. Ratarea și succesul personajelor sunt provocate de "relațiile" autorului cu materialul lexical. Grecul Pantelis Vassilikioti, "scriitorul ratat de origine multiplă", poliglotul cu un limbaj lexical de invidiat, trăiește drama de a nu avea un teritoriu lingvistic ereditar, duce dorul limbii materne: În nici o limbă... nu visezi în mod constant. În nici o limbă nu mă pot juca fără teamă cu cuvintele. Nu am o intimitate profundă
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
la întreaga lui capacitate dacă nu are alături (nu este sfîșiat de) una, zece, o sută de femei. Singur, este posac și noduros ca un copac ocolit de păsări. Cred că toate astea pot fi numite, fără prea multă imaginație lexicală, manipulare. N.B. Fragmente din acest interviu au apărut în revistele "Femeia" și "Playboy", iar întrebările au fost formulate de către revista "Femeia".
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
Rodica Zafiu În ultimii ani, în presă, mai mulți termeni din familia lexicală a lui stil (stilist, stilistic, stilistică, stilism) au fost tot mai des folosiți în accepții care aparțin domeniului modei, al vestimentației, al aranjării părului etc. S-a manifestat astfel, încă o dată, tendința actuală a vorbitorilor de a adăuga mai vechilor
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
de trăsăturile particulare ale unor tipuri de limbaje non-literare), precum și de răspândirea programelor de calculator (versiunea în română a programului de editare de texte Microsoft Word folosește curent termenul stil cu acest sens tehnic). Revenind la vestimentație și la familia lexicală a lui stil, cel mai acceptabil calc e probabil cel apărut la substantivul stilist, cu femininul stilistă ("creator sau - mai ales - expert, consilier în chestiuni de modă vestimentară) pentru că termenul nu avea o circulație prea mare cu sensurile sale precedente
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
Negoițescu. (Aici se cuvine deschisă o paranteză. Ipocrizia interpretativă profesată în școli acceptă mai ușor conceptele cu lustru clasicist decât demonstrațiile riguroase cu o istorie la fel de îndepărtată. Distincția, la Negoițescu, dintre neptunic și plutonic, rămâne, din acest motiv, circulantă, marcând lexical două straturi de finisare a poeziei lui Eminescu, așa cum, la Manolescu, repartizarea tipologică a romanelor românești în dorice, ionice, respectiv corintice își păstrează, în ciuda reglajelor ulterioare, funcționalitatea.) Manolescu evită însă, de data aceasta, etichetele, preferându-le, atunci când e oportun, sentințele
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
croită la temperatura unui ideal național și sub presiunea unui context istoric. Mai precis, interesul pe care ți-l trezește textul nu vine dintr-o emoție estetică - e greu de gustat calupurile seci ale prozei lucaciene -, ci dintr-o curiozitate lexicală care își dobîndește satisfacția abia atunci cînd ochiul cade pe alcătuiri de o bizarerie ieșită din uz. Însă tocmai aceste insule morfologice, care s-a scufundat între timp sub curenții limbii moderne, tocmai ele provoacă delicii intelectuale. E ca și cum morfologia
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
prostituată" este utilizabil, cu intenție depreciativă, pentru „femeie ușuratică", pentru partenera erotică și, de fapt, pentru femeie în genere. Termenii insultători pot acoperi un evantai larg de utilizări, transmițând nu un conținut clar, ci o intenție agresivă. In acest câmp lexical, un rol însemnat îl joacă simbolismul fonetic: grupările și repetițiile de sunete cacofonice sunt mai importante decât logica internă a evoluției semantice. Multe cuvinte din serie au, de altfel, etimologie necunoscută: aspectul lor sonor — de la buleandră la bașoaldă, farfuză sau
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
ale Angliei. E un Turn Babel de semn și sens contrar, pentru că aici idiomurile nu trebuie să comunice și, deci, nu se cade să fie inteligibile. Totul e să sune și să consune. Firește că această veritabilă horă a moleculelor lexicale nu s-a încins pentru prima oară odată cu petrecerea oferită de letrism. Isou însă îi conferă formă și substanță, așa cum precizează Acquaviva în Prefața pomenită mai sus: "si l'élément phonétique n'est pas une nouveauté en soi (sitons pour
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
Isou qui, des 1946/47, proposa de nouvelle voies de réflexion a des créations qui avaient été parfois fragmentaires". Atmosfera celor două simfonii, precum și a celor trei dansuri este îmbâcsită de un comic straniu, ca o negație continuă a naturii lexicale, ceea ce convoacă un contrast al imposturii făcute și totodată demascate. Cum ar spune Friedrich Vischer: "aceeași ființă, omul, al cărui cap ajunge sus, până în afara spiritului, stă, în același timp, cu ambele picioare pe pământ, profund atașat de glia mumă
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin instrumentarul absolut al Creației celei
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
în sens invers, de la limbajul trupului la conținutul propriu-zis al discuției, echivalează cu o sărăcire a informației. Căci acum, păstrînd numai textul și lipsindu-l de prezența scenică a interlocutorilor, posibilitatea ca sub ochi să ne rămînă o placidă făcătură lexicală e foarte mare. Precum un schelet căruia i s-a luat car-nea, un dialog viu, de cum e pus pe pagină, poate fi dezamăgitor de banal. Seamănă cu operația unui grefier silit a consemna niște cuvinte care, văduvite de prezența fizică
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
întocmirii unui volum bun de interviuri. Cu alte cuvinte, singurul filtru de selecție în alcătuirea lui va trebui să fie consistența cuvintelor schimbate, și nu farmecul măștilor. Și astfel, încercarea de a păstra numai cele șapte procente cîte numeră substanța lexicală a dialogului, dînd la o parte tot contextul concret, nu are sorți de izbîndă decît dacă interlocutorii reprezintă niște tipuri umane care sunt exact invers decît le cere televiziunea: adică nu sunt telegenici, nu sunt fast thinkers și nu-și
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
apărut la Iași, la Casa Editorială Demiurg, în 2007). E o carte de mare însemnătate și folos, care face, în fine, ceva de mult așteptat: descrie toate aspectele lingvistice relevante ale operei lui Caragiale - fonetice, morfologice, de formare a cuvintelor, lexicale, frazeologice -, din perspectiva variațiilor în raport cu norma literară a vremii și cu normele actuale. Titlul anunță mai puțin decât cuprinde cartea (prea adesea se întâmplă invers!). Raportarea la normă îi permite de fapt autorului să includă în text un mare număr
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
includă în text un mare număr de fapte dialectologie, stilistice, etimologice; lexicul lui Caragiale e descris și din punctul de vedere al originii și al datării termenilor, cu semnalarea creațiilor expresive, a formulelor idiomatice, a jocurilor de cuvinte, a deraierilor lexicale. Cunoscută fiind bogăția extraordinară a limbajului lui Caragiale și precizia cu care fenomenele de variație pe care le înregistrează plasează personajele din punct de vedere social, cultural, dialectal, temporal, se înțelege că o asemenea carte are foarte mult material (în
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
carnacsi, dec, helbet etc. - confirmă afirmațiile curente despre oralitatea stilului lui Caragiale, dar mai ales plasează fiecare element într-o rețea lingvistică care îi conferă semnificație (unele interjecții sunt populare, altele regionale; unele vechi, altele inovatoare...). Inventarierea și interpretarea fenomenelor lexicale confirmă rolul esențial din punct de vedere stilistic al straturilor celor mai pitorești din limba populară și familiară a epocii lui Caragiale - al turcismelor și al grecismelor -, dar oferă și o serie de surprize: atrage atenția asupra ponderii și a
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
de bază în scrisul lui Odobescu. Fraza se transformă în perioadă, echilibrul ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formulările vor fi cît mai depărtate de exprimarea curentă; în schemă se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme și regionalisme, într-o țesătură lexicală rebarbativă ce nu putea fi nici atunci înțeleasă fără ajutorul glosarului de un cititor normal: "Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul, copilandru, tînăr, frumos, sprîncenat, cu mustața mică și neagră, cu ochi de femeie, cu părul încrețit, ca
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
jder, căci d-atunci începuse cazaclîii să aducă în }arigrad scumpele blăni din Mosc" (Doamna Chiajna, II). Așa arată fraza nuvelistului Odobescu, la jumătatea drumului dintre descriere și colecție de bizarerii; fiecare cuvînt, cu excepția celor de legătură, reprezintă o raritate lexicală. Nu are importanță dacă termenul ales e un arhaism, un barbarism, un cuvînt regional, un termen popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea lui să fie cît mai exotică, iar sensul cît mai obscur. în cea mai cunoscută dintre
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
colecționarului de curiozități; este același bisocean care, în continuare, ne va exaspera pe cîteva zeci de pagini cu un nesărat pseudo-basm pe tema vînătorii. Deși fraza lui Odobescu, extrem de construită în esența ei, e formată din cele mai ciudate elemente lexicale, ea corespundea totuși, în ecou, idealului estetic junimist: se încadra în mod evident unui stil "serios", bine dominat de autor, fără patetisme romantice, era destinată doar oamenilor cultivați. Ponderea, varietatea lexicală, proprietatea termenilor, eleganța sintactică reprezentau exact ceea ce Maiorescu dorise
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
esența ei, e formată din cele mai ciudate elemente lexicale, ea corespundea totuși, în ecou, idealului estetic junimist: se încadra în mod evident unui stil "serios", bine dominat de autor, fără patetisme romantice, era destinată doar oamenilor cultivați. Ponderea, varietatea lexicală, proprietatea termenilor, eleganța sintactică reprezentau exact ceea ce Maiorescu dorise să instaureze în cultura română. Fără să fi fost maiorescian, Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist, plecînd de la propria sa intuiție culturală și lingvistică. De fapt
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
Un studiu" (de Lelia Munteanu, în Gândul, 8.09.2008) și cuprinde enunțuri de tipul "Istoria cocalarului începe din fragedă pruncie, de când pune timpanu pe manele". În aceste condiții, nu ne mai surprinde faptul că termenul a produs o familie lexicală bogată, care cuprinde femininul cocalariță ("O sa fim un oraș de cocalari și cocalarițe, că și așa e împânzit cu d-aștia", dudatraseista.blogspot.com), adjectivul cocalaresc sau cocălăresc ("Dicționar cocalaresc", andreiblog.com; "monument al fenomenului cocalaresc", radoo 87.blogspot.com), substantivul
Cocalar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7456_a_8781]
-
Rodica Zafiu Dezinteresul manifestat pînă de curînd de dicționarele noastre pentru cuvântul haloimăs confirmă faptul că literatura secolului al XX-lea nu prea a făcut obiectul unor preocupări filologice (de explicare a termenilor, prin note și comentarii lexicale). Termenul apare, cum bine se știe, în Patul lui Procust (1933), și nu doar rostit în treacăt, ci subliniat de un dialog metalingvistic între personajele Emilia și Fred Vasilescu: "Un tip pe care nu-l cunoști... Era puțin cam haloimăs
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
său, originar din satul Popești de lîngă Cluj, i s-a întipărit în scris sub forma unei sacadări temperate. De fapt, Ion Papuc scrie cum vorbește, schimbînd ritmul în cadrul aceleiași fraze și silind atenția cititorului să îndure sincope ale fluenței lexicale. E ca și cum instinctul lui prozodic îl îndeamnă la asimetrii în urma cărora simți cum, pe alocuri, nu mai poți ține pasul cu cadența impusă de autor. Mai mult, în fața buclelor largi, de întindere barocă a cuvintelor sale, simți nu o dată nevoia
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
în limba română verbe defective, care nu au toate formele flexionare, după cum există și verbe ale căror forme de trecut, de imperativ etc. se folosesc pur și simplu rar, din cauze formale sau semantice, ori din simple accidente ale evoluției lexicale. Adesea aceste neregularități gramaticale sînt sursa unor întrebări-capcană (" Care e perfectul compus de la a rage? Dar de la a converge?"). În gramaticile românești se menționează cazuri de defectivitate maximă (verbul a va, păstrat în expresia mai va), dar se descriu mai
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
filieră, pe care dicționarele ulterioare nu au preluat-o: nici Dicționarul limbii române, Litera M, 1965-1968, nici Micul dicționar academic (2003) etc. Or, e instructiv să constatăm că, la oarecare distanță în spațiu, există o explicație exactă a unui împrumut lexical similar; în The Concise Oxford Dictionary (1999), deci într-un dicționar curent, de dimensiuni medii, este înregistrat termenul macher, din engleza americană: familiar, ironic, cu sensul "persoană importantă sau dominatoare, arogantă". Intrarea în engleză a termenului este plasată în anii
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
a spus White" (chisinau.ch/news, 7.08.2007). Toate exemplele de mai sus sunt traduceri (proaste): ale unor redactori care nu au observat că în engleză adjectivul suspicious are un prim sens perfect echivalabil cu românescul suspect. Întreaga familie lexicală - suspicious, suspicion, suspect - este alcătuită din cuvinte din franceza veche și din latină (suspectus, suspectio, suspicere), intrate devreme în engleză și care își păstrează evidenta legătură cu fondul latino-romanic. Remodelarea după engleză a sensurilor adjectivului românesc nu are rost: noul
„Condiții suspicioase“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6827_a_8152]