738 matches
-
las mașina În parcarea din fața stației S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am luat-o pe alee În jos. Zidurile zgrunțuroase, asfaltul plesnit, valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat cu afișe. Am urinat repede și am luat-o Încet, dus pe gînduri, spre localul din colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întreabă Amy, încercând evident să-l catalogheze repede, ca să-l poată băga în categoria „nu-e-pilot-deci-nu-e-așa-de-interesant“. — Nu e pilot, o informez eu, neobosindu-mă să-i mai explic că Tim lucrează de fapt la o bancă. —O. Și i se stinge licărirea din privire. Dar ghici pe cine-am văzut aseară la restaurant? — Pe cine? Cineva de la serviciu? Parcă i-a revenit parțial interesul. — De fapt nu, spun eu intenționat. L-am văzut pe starul ăla de la televizor, Adam nu știu cum. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pare că îi găsise un post acolo la o uzină, ceva pe la birouri, o să facă un curs de contabilitate, ca să aibă o patalama la mână, o specializare. Nu-i corect? o întrebă și o privi cu ochii ei minunați, cu licăriri dese, ca de veveriță. Elena era foarte pornită împotriva tatălui. Ce suflet de câine, spunea. El să-și frece toată ziua târtița pe scaun, nu-i așa iar pe tine să te trimită la muncă printre țigani. Nu-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în primul rând la tine. La început, sacrificiul ți se pare major și totodată sublim, pe urmă totul se petrece așa, ca la o mașinărie programată să funcționeze într-un anumit fel. Îl privi pe Dimitrie. Părăsise convenționalul și o licărire de interes îl anima. Ah, ah, cât de picante ar fi aceste întâlniri cu Dimitrie! Urmărea deja în minte trecerea lentă de la prietenie, la intimitate, ar fi fost posibil ca totul să se petreacă extraordinar de natural, doar ea, Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asupra tuturor, El ar fi trebuit să supravegheze multă vreme Istanbulul ca să-și dea seama cine ce făcea În spatele ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În cartierele construite recent sau În suburbiile luxoase, oamenii dorm duși. Mai puțin unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era mai bine ca fata să nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din cuvinte (dialoguri elective) Ediție îngrijită de Iolanda PRODAN Editura Junimea Iași 2015 VASILE PROCA (note biobibliografice) Născut la 2 ianuarie 1949, în localitatea Curături, jud. Iași. Domiciliază în orașul Iași. Poet, prozator și publicist. Debutează în 1967, în revista "Licăriri" a Liceului "Al. I. Cuza" din Iași, cu poemul Trecînd prin timp. Debut editorial: Ruperea ritmurilor, Editura Junimea, 1987, volum drastic cenzurat. Colaborează la reviste literare din țară și din străinătate: "Convorbiri literare" (unde este redebutat de criticul literar Daniel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
toți: pe fratele meu, pe mine și pe prietenii noștri; toate acestea m-au influențat liric, narativ, dar și în sensul în care am devenit cercetaș. Asta s-a întâmplat abia în armată, ca ajutor de preot militar, când primele licăriri de scriere originală au început să prindă contur. Editarea publicației The Chapel Bulletin, dedicată credincioșilor evrei de la Fort Huachuca, Arizona, mi-a furnizat o primă experiență de redactare și publicare a poemelor mamei, pe care mi le aminteam. În primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ea, începuse să-l privească pe George Stan cu o oarecare simpatie, ceva mai multă decît trebuia să fie în privirea oricărui funcționar al Serviciului atunci cînd se întîlnește cu un coleg. Probabil nepotul lui Emanuel Stan a observat acea licărire în ochii săi dar s-a dovedit mult mai ferm, mai dotat în calitățile cerute unui funcționar al Serviciului și nu și-a schimbat în nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de aceea vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întors. Pipa nu-i mai fumegă. Opăcinile bat apa mai cu putere. — Mergem în altă parte? El tace. Și eu deodată simt vechea neliniște înfiorându-mă din adâncul ființii mele, spre inima strânsă deodată, încălzită. Și mă gândesc într-o licărire de fulger la arătarea de dimineață a Chivei și apoi la părerea ce am avut auzind zvoană de glasuri. Și vreau să mă ridic, vreau să întreb, inima pornește bătăi grăbite - când, scurt, luntrea intrată în stuf se oprește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
niciodată pe deplin și care, așa cum este, nu numai că se arată diferit unuia și altuia, ci și în funcție de eroare. De parcă numai trăind eroarea omul ar fi în stare să desprindă din adâncul puțului, cu mâinile mânjite de noroi, o licărire să-i arate drumul. Adică până la urmă tot despre lumină e vorba? Iar lumina asta este aceeași sau trebuie să fie aceeași pentru toți? Cum ai mai putea atunci să-ți cunoști condiția și să afli de cât efort ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci aiurea, sau dormita. Apoi s-a îmbolnăvit și atunci a fost cumplit, pentru că a trebuit să am grijă de el un an sau doi și în toată vremea asta se uita la mine cu ochii goi, uneori cu o licărire de răutate, fără să-mi spună odată măcar mulțumesc. Nu mai știam ce să cred și dacă mă înșelasem când îl socotisem un om bun în adâncul sufletului său. Nu mă înșelasem. Astăzi aș spune la fel, o fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stau degeaba. Ai ceva de băut? Nu-s băutoare, dar din când în când îmi place să-mi înmoi buzele și vârful limbii în câte-o licoare... Fii bărbat serios, am venit să stăm de vorbă, nu pentru altceva.“ În licăririle tremurate ale lumânărilor care aruncau umbre mișcătoare pe pereți se prefăcea că nu simte mâna lui pe după umeri, vorbind întruna și râzând, uitându-se la el cum dă din cap ascultător, în vreme ce-i descheia nasturii bluzei, mângâindu-i sânii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oamenilor, fapte cărora morții însângerați de atunci ar ști să le dea un nume. Aici, pe hârtie, morții tac. Faptele s-au săvârșit altundeva și în alte vremuri, mitice, iar cuvintele ce le desemnează nu mai păstrează decât palida lor licărire. Cât de exact mai poate fi astăzi cuvântul ceremonial, exceptând ceea ce a mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau shakespeariană, teatrul lui Genet își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează și îi nuanțează sensul. Căci întregul eșafodaj de cuvinte deplânge aici zădărnicia invocației funebre, sentimentul de vid și de tăcere; actul „sculptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
peste o poienitza la marginea unei ape, Bucureshtioara. Da, uite că mi-am amintit și numele orașului: Bucureshti. Pe limba lor, un fel de enjoy. Eram înconjurată numai de sălcii cu mantile voluptuoase de zăpadă... Și, printre ele, doar o licărire fantomală, o cărare a nebuniei, o lunecare desfătătoare... Am pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân, sălbatic, răscolitor care-i stătea agățat, ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe la amiazi... „Vreau să cunosc adevărul” strigă omul meu, după ce trecui în camera lui din pensiune. „Și îl voi cunoaște!” urmă el amenințător, cu capul plecat pe umărul stâng și cu arătătorul ridicat în dreptul frunții. Avea în pupila stângă o licărire de demență, în timp de ochiul celălalt închis, trasa o linie neagră și orizontală deasupra unui punct alb, reflectat de sticla bombată a ochelarilor. Ne trântirăm în fotolii, când Ferdinand Sinidis începu să vorbească liniștit, obosit parcă de efortul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bărbie. — Cum Îndrăznești? mârâi ea. Împuț... — Sheila! Bărbatul În vârstă se apropie, iar femeia tăcu. Logan Își Îndreptă din nou atenția către figura letargică de pe canapea. — Alice, spuse el, l-am găsit pe David. La auzul numelui fiului ei, o licărire de viață Îi apăru În ochi. — David? Buzele ei se mișcară imperceptibil când șoptiră cuvântul. — Îmi pare rău, Alice. E mort. — David... — A fost ucis. Urmă un moment de liniște, apoi tatăl ei izbucni: — Nenorocitu’ dracului! Nenorocitu’ dracului! Avea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se întoarcă asupra ei în întuneric, înșfăcându-i arma. Dar rămăsese zguduit de cuvintele ei. Trebui să se înghesuie prin deschizătură; atât era de strâmtă. Scara era răsucită și abruptă. După primul tur complet văzu un șir de beculețe. Licărirea lor cețoasă făcea ca pasajul să pară mai însuflețit, mai real. Pentru prima dată, prezența lor avu un impact asupra creierului său. Asta era o fermă veche, unde se refugiaseră șaptesprezece criminali condamnați, și care se vădea a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din Sfatul Bătrânilor. Se zice că v-ați târguit cu ei să dobândiți încuviințarea de a-i creștina pe japonezi în schimbul ajutorului pe care-l veți da la deschiderea negoțului cu Nueva España. M-am uitat drept în ochii săi. Licărirea din privirea lui era altfel decât cea din ochii copilăroși, plini de curiozitate ai lui Nishi. Nu semăna nici cu privirea încăpățânată a lui Tanaka și nici cu ochii plini de supușenie ai lui Hasekura. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strivite parcă de lunga drumeție în lume cu suișuri dar și coborâșuri, arta naivă mai face o oprire în creația lui Mihai Dascălu, picturile sale fiind o sincronizare între umezeala râului și lumina stelelor de pe cer căzute-n iarbă cu licăriri albe, în pajiște sau pe malul râului. De multe ori ce se vede-n tabloul simbol al lui Dascălu acel plin găsit sau fragmentat al peisajului, formează legătura lui cu personajele purtate pe drum, mirate, vorbărețe și timide într-un
Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]