44,835 matches
-
centrelor, prin apariția de edituri, reviste, ziare, posturi de televiziune etc., „voci” nu totdeauna preocupate de respectarea normelor lingvistice. O lovitură și mai puternică a părut să o dea corectitudinii lingvistice Internetul: spațiu virtual care alătură și amestecă limbi și limbaje, texte oficiale și mesaje personale, pagini clasice și „bilețele” grăbite, punînd în circulație un număr mare de texte eliptice, neglijente, chiar agramate. Tocmai în asemenea condiții extreme e interesant să vedem în ce măsură rezistă ideea de normă și cum, din interiorul
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
Pavel Șușară Mirela Dimcea Preocupată în particular de problemele stricte ale limbajului, de capacitatea culorii de a purta și de a transmite informații, Mirela Dimcea a traversat, pînă acum, două etape importante: prima dintre ele, prezentă prevalent în cadrul expoziției sale de la Muzeul Literaturii din 1999, privește relația directă dintre limbaj și un
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
stricte ale limbajului, de capacitatea culorii de a purta și de a transmite informații, Mirela Dimcea a traversat, pînă acum, două etape importante: prima dintre ele, prezentă prevalent în cadrul expoziției sale de la Muzeul Literaturii din 1999, privește relația directă dintre limbaj și un anumit pretext formal, în speță chipul uman redus la o schemă aproape abstractă, iar cea de-a doua, evidențiată în expoziția de la Hanul cu Tei, se referă la resursele și la energiile interne ale culorii, la capacitatea ei
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
în expoziția de la Hanul cu Tei, se referă la resursele și la energiile interne ale culorii, la capacitatea ei de a organiza structuri și de a se ridica la semnificație. Preocupată vizibil de acest potențial ascuns al culorii și al limbajului, pictorița, care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore, se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă, ci printr-o cercetare pe cont propriu, de arhitecturile cromatice din categoria celor acreditate de Teodor
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
o interesează pe ea, în primul rînd, nu este arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum se întîmplă la Teodor Moraru, ci traseele exprimării, jocurile de imponderabile pe care limbajul și le asumă pînă în clipa în care devine apt să primească o anumită corporalitate. Dar chiar și atunci, în momentele în care totul pare așezat într-o perspectivă legitimă, atît din punct de vedere formal, cît și din punct
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
tensiune prin care ea își exhibă și își sancționează structura. Fire hipersensibilă, dar coerentă lăuntric, aparent sigură pe sine, însă vulnerabilă și expusă în esență, artista construiește acele forme prin care dinamica personalității ei își echilibrează tentațiile contradictorii. Ambiguitatea formă/ limbaj, soliditate/transparență, construcție/disoluție, deși, pînă la un punct, ține în mod evident de strategiile unei gîndiri plastice sigure pe sine, de aici acolo ea este, cu certitudine, o fatalitate a unui temperament artistic marcat de polarități. Și tocmai în
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
merge în această direcție? Dacă nu se mai scrie cu rimă, ritm și alte reguli prozodice stricte, cât de late, lungi, prozaice pot deveni versurile? Dacă materialul lexical poetic s-a îmbogățit cu fiecare epocă, cât de permisiv poate ajunge limbajul poeziei? Dacă vremea poemelor filozofice, ermetice ș.cl. a trecut, cât de transparente, de simple, comune, banale, cotidiene pot ajunge astăzi poemele? Îmi e clar că nu e nevoie să știu răspunsuri exacte, care, de altfel, nici n-ar putea fi
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
bine cunoscuți cercetători ai limbii actuale (dinamica este un concept aproape obsesiv!), printre care Theodor Hristea, Adriana Ichim Stoichițoiu, Cristina Călărașu și alții. Tot în acest volum, subliniem articolul doamnei Rodica Zafiu, activa observatoare a „păcatelor limbii” noastre (oralitatea în limbajul jurnalistic), precum și unele cercetări asupra numelor proprii de persoană. Acordul gramatical și „abaterile” de la corectitudinea construcției, „adaptarea” gramaticală a unor termeni noi (operator, functor, ambreiori etc.), unele „formații verbale” noi (a erotiza, a pirata, a se dopa) fac de asemenea
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
admirație totală și punere la index pentru faptul de a fi cochetat cu mișcarea legionară. Discursul lui Marcel Tolcea e unul analitic, distant echilibrat. În numai treizeci de pagini, autorul elaborează o teorie nouă și o demonstrație convingătoare, într-un limbaj deloc sofisticat, „profitînd“ admirabil de reproducerea anastatică a textului lui Eliade. Ceea ce nu însemnă neapărat că studiul acesta scurt e lipsit, la rîndu-i, de inocență... Textul lui Eliade poartă măști. „Descoperirea“ lui Marcel Tolcea poate însemna două lucruri. Aceasta poate
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
Argoul își înnoiește permenent vocabularul prin împrumut din alte limbi, prin derivare, dar mai ales prin preluarea și modificarea semantică a unor cuvinte ale limbii comune; dintre acestea, o categorie interesantă o constituie termenii moderni, aparținînd limbii culte sau chiar limbajelor de specialitate, care contrastează cu dominanta populară și vulgară a registrelor oralității informale. Un exemplu pentru această zonă neologică a argoului îl reprezintă evoluția destul de recentă a termenului penal. Termenul (împrumut din franceză, de pe la începutul secolului al XIX-lea, raportat
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
și vulgară a registrelor oralității informale. Un exemplu pentru această zonă neologică a argoului îl reprezintă evoluția destul de recentă a termenului penal. Termenul (împrumut din franceză, de pe la începutul secolului al XIX-lea, raportat și la un etimon latin cult) aparține limbajului juridic: sursă predilectă pentru neologia argotică interlopă, în măsura în care activitățile specifice pun în contact discursul subteran cu cel oficial, al instituțiilor - poliția, justiția, închisoarea. E normal ca unii termeni să treacă din limbajul juridic în argoul interlop, pentru că argotizanții sînt direct
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
raportat și la un etimon latin cult) aparține limbajului juridic: sursă predilectă pentru neologia argotică interlopă, în măsura în care activitățile specifice pun în contact discursul subteran cu cel oficial, al instituțiilor - poliția, justiția, închisoarea. E normal ca unii termeni să treacă din limbajul juridic în argoul interlop, pentru că argotizanții sînt direct interesați de riscurile legale ale profesiei. E de aceea foarte probabil ca penal - din sintagme precum dosar penal, cod penal, urmărire penală, cercetări penale etc. - să fi intrat inițial în lexicul argoului
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
cu indicația explicită a provenienței lor din „jargonul deținuților”; la aceiași autori, penală apare și ca substantiv (cu sensurile „țigară” și „homosexual”). În cartea sa despre Semiotica discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele texte contemporane de memorialistică în limbaj argotizant; din care aflăm că se poate vorbi, într-un mod destul de tehnic, de haine penale - „I-am pregătit hainele penale
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
țigară” și „homosexual”). În cartea sa despre Semiotica discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele texte contemporane de memorialistică în limbaj argotizant; din care aflăm că se poate vorbi, într-un mod destul de tehnic, de haine penale - „I-am pregătit hainele penale ce trebuia să le ia înainte de a intra la «țuhaos»” (Ioan Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
în secolul recent încheiat, dar singura cu impact public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el în volumul de luări de poziție Interventions 1), curajul (asumat sau nu) de a
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, în 1994. Acuzat deschis că nu știe să scrie, romancierul cvadragenar pierde într-o parte ceea ce cîștigă înzecit dincolo, în public: unul în mod tradițional dornic de poveste și retractil la opacitatea limbajului cultivată de mai vechii minuitiști. Literatura houellebecquiană ar putea fi una de consum și, de ce să nu recunoaștem, ea poate fi citită, mult împuținată, ca atare: o literatură pentru uzul soixante-huitarzilor ratați, aflată în metastază pornografică (“o masturbare pe fiecare
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
de seisme. Numai hecatombele mai conving în epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel Houellebecq reușește în romanul lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici giumbușlucuri stilistice cuceritoare, ci prevestirea atacului terorist de la WTC. Romanul său se încheie cu un astfel de măcel - în care călăul este un terorist islamist, iar victimele, occidentali în huzur - avertisment ficțional a ceea ce urma să se
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși apare estetizată. De altminteri, nu se poate vorbi despre factorul religios în poezie, în chip convingător, dacă acesta nu-i este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic, croit pe o trăsătură endemică, exprimată cu eclatanță de poeții toposului, de la Lucian Blaga la Ștefan Aug. Doinaș. Succint, l-am putea defini drept un blagian trecut prin avangardă. Asocierea dintre autorul Istmului și autorul Nebănuitelor trepte se
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
student și, mai târziu, coleg de catedră. În revistele universitare sau de specialitate, precum și în publicațiile literare a mai scris articole, pe la soroace aniversare și comemorative, în care impresiona prin armătura documentară infailibilă și prin mușcătura ironiei într-un savuros limbaj ce îmbina regionalismul ardelean, cu termenul rar, livresc. Este a doua carte de memorialistică despre Iosif Pervain; în urmă cu doi ani se publica la Editura „Clusium”, din Cluj, teza de doctorat amintită mai sus, urmată de evocările unor foști
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
învârti-o, spectacolul dat de Iliescu nu are decât o penibilă miză electorală. Națiunea trebuia să știe că Tătucul veghează, că nu scapă nepedepsit nimic și că țara e pe mâini bune. La fel cum Fiul Adrian ne asigură - în limbaj și maniere à la Vadim - că nu ne vom lăsa „fezandați” de străinătate, și că numai votându-l pe el vom rămâne imuni la aberantele cerințe „exterioare”. Ceea ce trăim în România de vreo treisprezece ani sunt reflexele „diplomației” instaurate de
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
exact din lumea fragilă și imponderabilă a sticlei, a asigurat continuitatea lui Gheorghe Iliescu - Călinești în simpozion - de altfel, regretatul sculptor este chiar patronul spiritual pe care această tabără de creație și l-a însușit oarecum natural - a dus economia limbajului pînă la ultimele ei consecințe, rămînînd în cea mai pură volumetrie, aceea a cubului. Privite în ansamblu, lucrările din această ediție se înscriu firesc în datele proiectului; ele s-au îndepărtat semnificativ de sculptura de atelier și au venit mai
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
pe de o parte, nonfigurativismul lucrărilor și, pe de altă parte, expresia lor mai curînd austeră și geometrică. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între grație și forță pe care numai marmura o poate exprima pe deplin.
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
înțelesurile. Mortido este un roman paradoxal. În paginile sale ludicul, gratuitatea, pitorescul (mai ales la nivelul expresivității), o oarecare superficialitate (lipsa de implicare a personajelor care acționează cumva mecanic) coabitează (experimental ?) cu o tehnică narativă foarte sofisticată, elemente de filozofia limbajului și teorii lingvistice și de comunicare dintre cele mai pretențioase. Este un roman dificil de citit, la sfîrșitul căruia nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact ce a vrut să spună autorul, dar care, pe de altă parte
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
registrul familiar juvenil al românei vorbite-scrise - multe noutăți, dar și surprinzătoare persistențe ale unor fenomene mai vechi. O lungă discuție despre legitimitatea și utilitatea copierii (în Forum ComputerGames, 2001) permite să se constate frecvența destul de ridicată cu care apar, în limbajul tinerilor, formele fără sufixul -ez ale verbului a copia; mai ales la conjunctiv, la persoanele I și a II-a singular și a III-a singular și plural - “eu am dat ieri teza la mate și... a trebuit... să copii
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
numită «generația ’80» după deceniul în care a debutat și care tocmai s-a încheiat. Această generație s-a străduit să reintroducă masiv în literatura română realitatea cotidiană, alungată de irealitatea utopică, ideologică, să asume elementul autobiografic în locul abstracției generale, limbajul străzii și jargoanele tinerești în locul limbajului oficial stereotip, fenomenele culturale de tip kitsch legate de industrializarea forțată, clișeele comunicării în masă și noile efecte contradictorii de civilizație: cu alte cuvinte a introdus masiv în literatură, ca și în celelalte arte
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]