546 matches
-
etc.) c. capacitatea venoasă d. funcția de rezervor sanguin a sistemului venos (teritoriul splanhnic, pulmonar, musculo-cutanat) e. sistemul venos și debitul cardiac 9. Fiziologia sistemului limfatic: a. anatomia funcțională a sistemului limfatic b. rolul circulației limfatice în sistemul circulator (formarea limfei, compoziția limfei, circulația limfei) 10. Hemodinamica și ateroscleroza a. Biologia celulară în bolile vasculare: factori de creștere, celulele endoteliale, celulele musculare netede vasculare, macrofagele, trombocitele. b. Răspunsul peretelui arterial la injurii și hiperplazia intimală. c. Ateroscleroza: etiologie și patogenie d.
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
capacitatea venoasă d. funcția de rezervor sanguin a sistemului venos (teritoriul splanhnic, pulmonar, musculo-cutanat) e. sistemul venos și debitul cardiac 9. Fiziologia sistemului limfatic: a. anatomia funcțională a sistemului limfatic b. rolul circulației limfatice în sistemul circulator (formarea limfei, compoziția limfei, circulația limfei) 10. Hemodinamica și ateroscleroza a. Biologia celulară în bolile vasculare: factori de creștere, celulele endoteliale, celulele musculare netede vasculare, macrofagele, trombocitele. b. Răspunsul peretelui arterial la injurii și hiperplazia intimală. c. Ateroscleroza: etiologie și patogenie d. Trăsăturile histopatologice
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
d. funcția de rezervor sanguin a sistemului venos (teritoriul splanhnic, pulmonar, musculo-cutanat) e. sistemul venos și debitul cardiac 9. Fiziologia sistemului limfatic: a. anatomia funcțională a sistemului limfatic b. rolul circulației limfatice în sistemul circulator (formarea limfei, compoziția limfei, circulația limfei) 10. Hemodinamica și ateroscleroza a. Biologia celulară în bolile vasculare: factori de creștere, celulele endoteliale, celulele musculare netede vasculare, macrofagele, trombocitele. b. Răspunsul peretelui arterial la injurii și hiperplazia intimală. c. Ateroscleroza: etiologie și patogenie d. Trăsăturile histopatologice ale bolilor
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
etc.) c. capacitatea venoasă d. funcția de rezervor sanguin a sistemului venos (teritoriul splanhnic, pulmonar, musculo-cutanat) e. sistemul venos și debitul cardiac 9. Fiziologia sistemului limfatic: a. anatomia funcțională a sistemului limfatic b. rolul circulației limfatice în sistemul circulator (formarea limfei, compoziția limfei, circulația limfei) 10. Hemodinamica și ateroscleroza a. Biologia celulară în bolile vasculare: factori de creștere, celulele endoteliale, celulele musculare netede vasculare, macrofagele, trombocitele. b. Răspunsul peretelui arterial la injurii și hiperplazia intimală. c. Ateroscleroza: etiologie și patogenie d.
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
capacitatea venoasă d. funcția de rezervor sanguin a sistemului venos (teritoriul splanhnic, pulmonar, musculo-cutanat) e. sistemul venos și debitul cardiac 9. Fiziologia sistemului limfatic: a. anatomia funcțională a sistemului limfatic b. rolul circulației limfatice în sistemul circulator (formarea limfei, compoziția limfei, circulația limfei) 10. Hemodinamica și ateroscleroza a. Biologia celulară în bolile vasculare: factori de creștere, celulele endoteliale, celulele musculare netede vasculare, macrofagele, trombocitele. b. Răspunsul peretelui arterial la injurii și hiperplazia intimală. c. Ateroscleroza: etiologie și patogenie d. Trăsăturile histopatologice
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
d. funcția de rezervor sanguin a sistemului venos (teritoriul splanhnic, pulmonar, musculo-cutanat) e. sistemul venos și debitul cardiac 9. Fiziologia sistemului limfatic: a. anatomia funcțională a sistemului limfatic b. rolul circulației limfatice în sistemul circulator (formarea limfei, compoziția limfei, circulația limfei) 10. Hemodinamica și ateroscleroza a. Biologia celulară în bolile vasculare: factori de creștere, celulele endoteliale, celulele musculare netede vasculare, macrofagele, trombocitele. b. Răspunsul peretelui arterial la injurii și hiperplazia intimală. c. Ateroscleroza: etiologie și patogenie d. Trăsăturile histopatologice ale bolilor
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
98 % . Estimările de specificitate au fost toate peste 90 % cu intervale de încredere mai mici , variind între 85 % și 90 % . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Ureea este rapid absorbită din tractul gastro- intestinal și distribuită în lichidele extracelulare și intracelulare inclusiv limfa , bila , lichidul cefalorahidian și sânge . S- a raportat că aceasta poate traversa placenta și poate să pătrundă în ochi . Este excretată în stare nemodificată în urină . 5. 3 Date preclinice de siguranță Nu există preocupări în legătura cu utilizarea clinică
Ro_847 () [Corola-website/Science/291606_a_292935]
-
și poate cauza leziuni extinse în lobii superiori ai plămânilor. Lobii superiori sunt afectați mai des. Motivul nu este foarte clar. Probabil că lobii superiori sunt afectați mai des datorită circulației mai bune a aerului sau scurgerii mai lente a limfei în partea de sus a plămânilor. În 15-20% din cazurile active, infecția se extinde în afara aparatului respirator, provocând alte tipuri de tuberculoză. TBC dezvoltată în afara organelor respiratorii se numește „tuberculoză extrapulmonară”. Tuberculoza extrapulmonară este mai frecventă în cazul persoanelor imunodeprimate
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
căile respiratorii(fosele nazale,faringe,laringe,trahee și bronhii). Aparatul digestiv este alcătuit din tub digestiv(cavitate bucala,faringe,esofag,stomac,intestin subțire și intestin gros),dar și din glande anexe(pancreaas,ficat,glandele salivare) Aparatul circulator:sânge,lichid interstițial,limfa.Sangele are în componență să plasma și celule(globule roșiii numite și hematii,globule albe numite și leucocite,trombocite numite și plachete sangvine). Aparatul excretor este alcătuit din: 2 rinichi și căile urinare(2 uretere,vezica urinară,uretra) De obicei
Anatomie umană () [Corola-website/Science/299715_a_301044]
-
corporală fără grăsime, conținutul în apă atinge 73%. 1.2.1.Compartimentele lichidiene. Cantitatea de 60% apă este distribuită în organism în 2 compartimente principale: -intracelular (40%) -extracelular(20%) Compartimentul extracelular formează mediul intern și este format din plasmă (5%), limfă, lichid interstițial (12-15%), lichid transcelular (1-3%) (FIG 1.8.). Lichidul interstițial aflat în afara celulelor este un ultrafiltrat plasmatic sărac în proteine organizat sub forma unui gel în interiorul acestuia existând fibre de colagen, filamente de proteoglicani și vezicule ce conțin lichid
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
la domeniul hematologic, mai notăm o ultimă lucrare a lui Călugăreanu despre conductibilitatea electrică a plasmei în timpul coagulării. Aceasta este menționată în tratatul lui Carl Neuberg despre lichidele organice (1911). În colaborare cu Ioan Athanasiu, Călugăreanu a redactat articolul despre limfă publicat în renumitul "Dictionnaire de Physiologie" al lui Charles Richet. Un alt domeniu în care D. Călugăreanu a adus contribuții valoroase este acela al respirației. S-a ocupat în mod deosebit de problema respirației intestinale la "Cobitis fossilis". A publicat pe
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
lut au fost mutate de eroziune și de apă din locul lor primar. Argila împiedică proliferarea microbilor sau a bacteriilor patogene. Egiptenii foloseau argila la mumificare, cunoscând acțiunea sa antiseptică. Argila captează, drenează, apoi elimină impuritațile din țesuturi, sânge sau limfă. Ea constituie un pol de atracție pentru factorii morbizi. Această substanță este dotată cu ceea ce numim , inteligența naturii , . În cazul unei răni sau leziuni, ea elimină țesuturile bolnave și distruge germenii periculoși, fără să atingă sau să ditrugă celule sănătoase
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
Sistemul cardiovascular/circulator este un aparat ce permite circularea sângelui și limfei în corp pentru a transporta nutrienți, oxigen, dioxid de carbon etc. Acesta este compus din inimă și vasele de sânge, arterele, venele și capilarele ce sunt răspândite într-o rețea deasă prin tot corpul. Inima, în greutate de 350 grame
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
a fost unul dintre promotorii metodei experimentale în cadrul investigației medicale. El recomandă tutror medicilor să practice disecția, atât ca modalitate de a face noi descoperiri, cât și în vederea îmbunătățirii abilităților chirurgicale. Totuși, rămâne tributar teoriei celor patru umori: sânge, bilă, limfă și splină. Le considera influențate de cele patru elemente: aer, pământ, foc, apă. Omul ar avea patru temperamente, iar boala ar fi cauzată de dezechilibrul celor patru. Galenus ne-a lăsat cel puțin 500 de texte. S-a străduit să
Galenus () [Corola-website/Science/312155_a_313484]
-
bolnave. Aceste proteine și anticorpi sunt căutați în testele de sânge pentru a diagnostica infecția. Primul care semnalează această boală denumită "icter prin inoculare" este Lurman A . Acesta o identifică în anul 1885 la docherii din Bremen vaccinați antivariolic cu limfă vaccinală umană. Din cei 1289 de oameni vaccinați 191 (15% ) au făcut hepatită într-un interval cuprins între 2 săptămâni și 8 luni. 1942 este anul în care are loc identificarea acestui tip de hepatită, ca urmare a unei epidemii
Hepatită B () [Corola-website/Science/312242_a_313571]
-
origine ectodermică, dermul și hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală). Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile înguste (de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică pătrunderea
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
sunt mai acidofile decât cele bazale, dar sunt intens vitale, acest strat fiind sediul unor transformări importante în eczemă sau în metaplazii, și în alte numeroase afecțiuni. Celulele sunt separate prin spații înguste de cca 10 milimicroni, prin care circulă limfa interstițială nutritivă, rare celule limfocitare și se găsesc terminații nervoase amielinice. Aceste spații reunite constituie "sistemul lacunar epidermic" în care coeziunea celulară e menținută prin punți intercelulare. Citoplasma celulelor se caracterizează pe lângă formațiunile obișnuite, prin filamente dispuse în mănunchiuri, numite
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
închis, sângele nu mai vine în contact direct cu celulele diferitor țesuturi, așa cum are loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului extracelular (plasma interstițială). Acest lichid este drenat din spațiile intercelulare de sistemul limfatic și devine limfă. Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță fundamentală interstițială, plasma, în care se găsesc elementele figurate. Raportul dintre volumul plasmei și cel al elementelor figurate se determină cu ajutorul hematocritului. În practică, termenul de hematocrit exprimă
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
Sistemul limfatic este parte a sistemului circulator, care cuprinde o rețea de vase limfatice care transportă un lichid clar numit limfă () direcțional spre inimă. Sistemul limfatic a fost descris pentru prima dată în secolul al XVII-lea, în mod independent de către Olaus Rudbeck și Thomas Bartholin. Spre deosebire de sistemul cardiovascular sistemul limfatic nu este un sistem închis. Sistemul circulator uman procesează o
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
rămân în lichidul interstițial. Una dintre principalele funcții ale sistemului limfatic este de a asigura o cale alternativă pentru ca acești 3 litri în plus pe zi să revină în sânge. Cealaltă funcție principală este aceea de apărare a sistemului imunitar. Limfa este foarte asemănătoare cu plasma sanguină însă conține limfocite și alte celule albe. Ea conține, de asemenea, produse reziduale și resturi de celule împreună cu bacterii și proteine. Organele asociate compuse din țesut limfoid sunt locurile de producție ale limfocitelor. Limfocitele
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
sunt organe limfoide, care sunt de asemenea asociate cu sistemul digestiv. Țesuturile limfoide conțin limfocite și, de asemenea, alte tipuri de celule pentru sprijin. De asemenea, sistemul include toate structurile dedicate circulației și producerii de limfocite (componenta celulară principală a limfei), care include, de asemenea, măduva osoasă, și țesutul limfoid asociat cu sistemul digestiv. Sângele nu vine în contact direct cu celulele și țesuturile parenchimatoase din organism, ci mai degrabă constituenții sângelui mai întâi părăsesc vasele microvasculare de schimb pentru a
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
Sângele nu vine în contact direct cu celulele și țesuturile parenchimatoase din organism, ci mai degrabă constituenții sângelui mai întâi părăsesc vasele microvasculare de schimb pentru a deveni fluid interstițial, care apoi vine în contact cu celulele parenchimatoase ale corpului. Limfa este lichidul care se formează atunci când fluidul interstițial intră în vasele limfatice inițiale ale sistemului limfatic. Limfa este apoi deplasată de-a lungul rețelei de vase limfatice fie prin contracțiile intrinseci ale pasajelor limfatice, fie prin compresia extrinsecă a vaselor
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
sângelui mai întâi părăsesc vasele microvasculare de schimb pentru a deveni fluid interstițial, care apoi vine în contact cu celulele parenchimatoase ale corpului. Limfa este lichidul care se formează atunci când fluidul interstițial intră în vasele limfatice inițiale ale sistemului limfatic. Limfa este apoi deplasată de-a lungul rețelei de vase limfatice fie prin contracțiile intrinseci ale pasajelor limfatice, fie prin compresia extrinsecă a vaselor limfatice datorită forțelor externe exercitate de țesuturi (de exemplu, contracțiile mușchilor scheletici), sau prin intermediul inimilor limfatice în
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
vasele limfatice se golesc în conductele limfatice, care se varsă într-una dintre cele două vene subclaviculare, aproape de joncțiunea lor cu venele jugulare interne. Sistemul limfatic constă din organele limfatice, o rețea de transport alcătuită din vasele limfatice și din limfa circulantă. Țesutul limfoid terțiar conține de obicei mult mai puține limfocite și își asumă un rol imunitar doar atunci când a interacționat cu antigeni care au avut ca rezultat inflamația. El realizează acest lucru importând limfocitele din sânge și limfă. Timusul
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
din limfa circulantă. Țesutul limfoid terțiar conține de obicei mult mai puține limfocite și își asumă un rol imunitar doar atunci când a interacționat cu antigeni care au avut ca rezultat inflamația. El realizează acest lucru importând limfocitele din sânge și limfă. Timusul și măduva osoasă constituie principalele organe limfoide implicate în producerea și selecția clonală precoce a țesuturilor de limfocite. Măduva osoasă e responsabilă de crearea ambelor tipuri de celule T precum și de producția și maturizarea celulelor B. De la nivelul măduvei
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]