516 matches
-
uitau În jos la pământurile lor ancestrale, unde găseau securitate În tradițiile păstrate cu sfințenie și asociațiile comunitare. În Europa feudală, oamenii aparțineau pământului și nu invers. Cineva se năștea Într-o anumită clasă socială și trebuia să Îndeplinească o litanie de obligații comunale, care rezultau din această poziție moștenită. Viața creștină era prinsă Într-o dramă mai mare. Spațiul era conceput ca o mare scară, un lanț de ființe care se Întindea de la creaturile cele mai umile de pe pământ până la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru este Te Deum. Prima parte, cea mai veche, este de origine romană și datează din perioada anterioară Conciliului de la Niceea (325), constând într-o litanie de aclamații adresate primei persoane a Sf. Treimi. A doua parte, de natură cristologică, datează dintr-o epocă mai târzie, deoarece cheamă în cauză controversa ariană din secolul al IV-lea. A treia parte este o antologie de versete de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
marș militar, nimic mai mult. Cam ca și cântecele revoluției ruse. Sângele nu înfricoșa pe nimeni pe vremea aceea... A intrat în încăpare și de acolo am auzit venind versetele pe care le recita în șoaptă, ca pe o ciudată litanie a trecutului: -... stindardu-nsângerat e înălțat... Un sânge impur s-adape brazdele noastre... Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei femei refuză să coopereze și să asculte "litania" până la sfârșit, astfel încât reclamanta nu numai că nu primește nici un răspuns favorabil, dar nici nu apucă să spună ce solicita. Aceasta nu înseamnă că în multe alte schițe, Gh. Brăescu se delimitează la fel de clar de modelul caragialian. În afară de frecvența termenilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viața timp de aproape două secole, cu precădere În epoca ramsidă. În ansamblu, colonia se afla, prin definiție, Într-un mediu impregnat de religia oficială, având În vedere că era menită să se ocupe de pregătirea mormântului regal, În care litaniile solare, ghidurile pentru lumea de „dincolo”, textele mitologice ilustrau pereții, iar simbolurile și imaginile divine populau orice spațiu. Dar această religie este distantă, iar În casele lor sunt venerate micile zeități benefice, mai ales protectorii speciali Amenofis I și Ahmose-Nefertari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie că sunt individuale, familiale sau de altfel, aceste rugăciuni sunt cunoscute În literatura sumeriană; uneori sunt Întrebări adresate zeității pentru a afla propriile păcate sau sunt litanii penitanțiale ori formule libere. d) Sărbătorile și calendarul sacru 1) Sărbătorile - S-a afirmat că În Mesopotamia „domina ideea că natura, soarta animalelor și a oamenilor, mai ales a regelui și, prin urmare, și a statului, precum și a Întregii umanități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pentru a obține iertarea, se practica „mărturisirea păcatelor”, În cadrul căreia păcătosul, asistat de un preot, Își mărturisea public greșelile, fără să le omită pe cele doar presupuse. Pentru a se elibera de păcate sau din motive asemănătoare, se recitau și litanii penitențiale, numite lipșur - „Fie ca eu să fiu eliberat (de păcatele mele)!” -, sau alte rugăciuni, Însoțite probabil de gesturi penitențiale, ca așa-numita „aplecare a nasului” (lab³n appi), adică un fel de Închinare. De asemenea, erau foarte des folosite și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unităților cultuale ce alcătuiesc acest ritual se bazează pe schema „R dat D”: obmovet thus, vinum Iano pater familias immolat strues ferctum Iovi libat porcae exta Cereri dat Modelul variază și se repetă continuu. Aici cuvintele nu sunt imnuri sau litanii, ci formule care verbalizează acțiunea cultuală În timpul desfășurării ei. Variațiile sunt date de schimbarea materialului cultual, a instrumentelor, a modului de a se mișca și a destinatarilor. „Semnificația” acestui ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale constă așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
XI, 5), numen unicum venerat sub nume diferite la toate popoarele. Imaginea, profund elenizată, dar și Înrădăcinată În antica tradiție egipteană, a lui Isisxe "Isis" myriònyma („cea cu zece mii de nume”) se ivește luminoasă mai ales din acele imnuri sau „litanii”, În legătură cu care s-a convenit În general să fie denumite ca aretalogii. În ele zeița Însăși Își afirmă propriile puteri (dynàmeis) și Înșiruie binefacerile oferite omenirii, profilându-se ca figură tipică de „eroină culturală” În conformitate cu modelul elenistic al lui euretès
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie, rod al unor ani de încercări inimaginabile. Versul se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
făcută lui Brătianu? 67 Sună prea bine ca să fie adevărat; Iorga a încercat să fie "practic" de dragul României. Ce gîndea el despre prezența rușilor reiese din descrierea slujbei Bisericii Ortodoxe de ziua numelui lui Nicolae al II-lea. Chiar și litaniile în registrele joase ale tradiției ortodoxe ruse (după părerea lui Iorga) "ni se păreau, în ciuda credinței noastre ortodoxe comune, ca o invazie străină, o dominație străină insultătoare care apăsa greu asupra sufletelor noastre"68. Se plîngea tot timpul de comportarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timp, militanții socialiști francezi nutriseră nestingheriți visul revoluției. Fiindcă stânga nu exercitase puterea În Franța de zeci de ani; de fapt, nu o exercitase niciodată, decât incomodată de parteneri de coaliție, bancheri necooperanți, crize valutare internaționale, urgențe internaționale - exista o litanie Întreagă de scuze pentru neimplementarea socialismului. În 1981, toate obstacolele păreau Înlăturate și nu mai exista nici un motiv de dat Înapoi. Mai mult, controlul statului și implementarea schimbărilor revoluționare erau inseparabile În cultura politică radicală a Franței: simpla victorie În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nouveaux découpages des vers. Voilà, à titre d'exemple, un passage qui devient, dans la traduction de Philippe Loubière, infiniment plus poétique que le fragment d'origine. Dans une manière presque meschonicienne, ce fragment arrive à se confondre avec une litanie : O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă [...]. (Psalm) (Blaga, 2010 : 104) Souffrance,/ Ta solitude cachée/ M'a toujours été souffrance. (Psaume) (Loubière, 2003 : 17) Une douleur me fut toujours la solitude cachée [...]. (Psaume) (Pop-Curșeu, 2003 : 45) Pour montrer
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Le poète place au centre de son discours une métaphore, l'" âme du village ". Cette figure est construite à l'aide d'un système de trois comparaisons qui s'ajoutent successivement et se complètent, empruntant au texte une tonalité de litanie. En effet, l'odeur hésitante d'herbe coupée, la fumée qui tombe des toits de chaume et la ronde de chevrettes sur leș tombes ne font que développer la métaphore d'origine dans la structure de profondeur. Métaphoriquement, leș trois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nu reușea să-și ascundă sub ironie judecata necruțătoare. În schimb, Se-ntorc cocorii (1926) este o carte închegată, alcătuită mai ales din pasteluri, de influență coșbuciană, distanțându-se totuși de aceasta prin câteva tușe apăsate referitoare la dragostea pătimașă. Litanie și dorință aprinsă, pe acordurile unei cântări armonioase, în limbaj extrem de simplu, versul denotă autenticitatea trăirii, ca în melodiile lăutărești. Autorul se dovedește însă un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]