2,040 matches
-
dintre tipuri. În principal ABAP are următoarele tipuri: - un tip numeric întreg binar I; - un tip numeric în virgulă mobilă binar F; - un tip caracter sau șir de caractere C; - un tip pentru dată și timp (D/T). În ceea ce privește tipurile literale specificul lor este prezentat în tabelul de mai jos. O parte importantă a folosirii tipurilor este declararea variabilelor de tipul dorit ce se realizează prin folosirea instrucțiunii DATA. Aceasta are următoarele variante. Dacă se dorește precizarea dimensiuni unei variabile se
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
unde n reprezintă numărul de elemente al vectorului. Iar pentru a citi elementul de pe poziția 5 din vector se folosește secvența. NTO valoare citită. Exercițiu 1. Realizați un program care să inițializeze și sa afișeze câte o variabilă din fiecare tip literal prezentat anterior. Exercițiu 2. Inițializați un vector de tip F afișați vectorul și calculați și afișați media. Exercițiu 3. Creați o structură, inițializați componentele și afișați. (Pentru a avea acces la membrii structurii se folosește adresarea numestructnumecamp). Înainte de a aborda
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
variabila este egală cu optiune 2 se execută instrucțiuni 2. Dacă variabila diferă de orice opțiune specificată se execută alte instrucțiuni. Exercițiu 7. Realizați un program care pentru o valoare ordinală de la 0 la 10 să afișeze un text cu denumirea literală a numărului (pentru 0 se va afișa „zero”), pentru orice alte valori să se afișeze „alt numar”. Exercițiu 8. Realizați un program care inițializează două valori de tip F, și un caracter prin care se simbolizează operația. (adunare +,scadere -, produs
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
ut)m. Cunoașterea, se pare, trebuie s) precead) teoria, si totusi prima poate s) decurg) doar din ultima. Această seam)n) destul de mult cu dilemă sugerat) de afirmația platonician) c) nu putem cunoaște nimic pan) nu știm totul. Dac) înțelegem literal acest sofism, ne l)s)m cuprinși de disperare. Dac)-l înțelegem, în schimb, ca pe o relatare a chestiunii strategice de obținere a cunoașterii, el nu va însemna mai mult decat indicarea dificult)ților întâmpinate în orice domeniu, de
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de a scrie critică, În care se renunță la critica explicativă, conceptuală, În favoarea unei gândiri poetice. Ea Înlocuiește metafora care este textul prim, aproximând-o cu o altă metaforă, cea a textului critic. Aceasta ar fi singura modalitate de traducere „literală”, deci de interpretare cu adevărat „fidelă” a primului conținut. Ideea este că o formă de traducere nu se face „fără rest”, și restul acesta este uriaș când treci de la un conținut artistic la unul teoretic, conceptual. Ceva foarte important rămâne
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fost intitulată Scurtă prezentare a Evangheliilor. E vorba de o culegere de scolii pe marginea unor pasaje din Evanghelie, alcătuită fără acuratețe formală, prin care se spune în repetate rânduri, fără multă originalitate, că textul sacru are două semnificații, una literală și alta alegorică. Mai importantă este Disputa dintre Arnobiu catolicul și Serapion egipteanul (Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Felix de Ravenna a alcătuit o culegere de 176 de predici în care au intrat și compoziții neautentice așa cum se întâmpla de obicei cu aceste culegeri. Omiliile autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție dintre semnificația literală și cea spirituală care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sunt puține: ele se referă mai ales la problema încarnării sau combat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amândouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523), Dionisie ar fi făcut o altă traducere, mai literală, a acelorași canoane însă aceasta s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale), începând cu cele ale papei Siricius (384-399) până la Anastasius al II-lea (496-498). A mai scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interpretare cristologică. Totuși, tocmai caracterul selectiv al Glaphyra pune în lumină o trăsătură ce îl deosebește pe Chiril de Origen: Chiril renunță la alegorizarea sistematică a textului biblic. Pentru tradiția alexandrină, nu toate pasajele din Scripturi erau pasibile de interpretare literală din cauza defectus litterae, adică a unor reale sau presupuse incongruențe care împiedicau înțelegerea literală a textului și justificau așadar prin însăși existența lor recurgerea la alegorie ca unic procedeu de interpretare; la Chiril acest criteriu nu există și exegeza alegorică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl deosebește pe Chiril de Origen: Chiril renunță la alegorizarea sistematică a textului biblic. Pentru tradiția alexandrină, nu toate pasajele din Scripturi erau pasibile de interpretare literală din cauza defectus litterae, adică a unor reale sau presupuse incongruențe care împiedicau înțelegerea literală a textului și justificau așadar prin însăși existența lor recurgerea la alegorie ca unic procedeu de interpretare; la Chiril acest criteriu nu există și exegeza alegorică se dezvoltă întotdeauna din cea literală. Mai mult, situația e chiar inversă: așa cum explică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unor reale sau presupuse incongruențe care împiedicau înțelegerea literală a textului și justificau așadar prin însăși existența lor recurgerea la alegorie ca unic procedeu de interpretare; la Chiril acest criteriu nu există și exegeza alegorică se dezvoltă întotdeauna din cea literală. Mai mult, situația e chiar inversă: așa cum explică Chiril la începutul comentariului la Iona, chiar acolo unde tipologia e clară, nu toate trăsăturile unui typos trebuie să trimită în mod necesar la tot atâtea elemente ale realității prefigurate. Astfel, Moise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interpretarea alegorică pentru a dezvălui un sens cristologic, caracteristica sa fiind tocmai faptul că este o profeție despre Cristos. În acest sens, deși se bizuie oarecum pe alegorie, comentariul lui Isaia pune în evidență conținutul cristologic al profeției ca semnificație literală, respectând o tradiție exegetică deja existentă (căreia îi aparține de exemplu Teodoret) care raportează profețiile mai degrabă la realități din epoca romană decât din epoca asiriană sau babiloniană. Se poate întâmpla ca semnificația literală a unei profeții să se refere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conținutul cristologic al profeției ca semnificație literală, respectând o tradiție exegetică deja existentă (căreia îi aparține de exemplu Teodoret) care raportează profețiile mai degrabă la realități din epoca romană decât din epoca asiriană sau babiloniană. Se poate întâmpla ca semnificația literală a unei profeții să se refere în parte la evenimente dinaintea lui Cristos și în parte la viața lui Cristos și a Bisericii; iar prima categorie de fapte poate fi pusă și în legătură cu Cristos printr-o exegeză tipologică. Acest lucru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În Agheu 1, 5-6 avem tabloul tristei condiții a poporului lui Israel în exil, așa cum e descrisă de Dumnezeu în momentul în care acesta îl lasă să plece cu ordinul de a reconstrui Templul; Chiril ne dă întâi o interpretare literală (historia), adăugând-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o interpretare morală pentru că fiecare din noi poate fi definit drept Templu și Casă a lui Dumnezeu deoarece sălășluiește în noi Cristos prin Duhul Sfânt (ed. Pusey, vol. II, pp. 247-255). Și când comentează evangheliile Chiril admite întotdeauna un sens literal pe care îl completează - tot nesistematic - cu cel alegoric. Firește, tipologia nu se referă aici la trecerea de la realitatea din vremea precreștină la realitatea din vremea lui Cristos și a Bisericii; de altfel, Chiril folosește typos și typikos în sens
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
principii exegetice care duc la interpretări alegorice legate fie de motive referitoare la istoria și viața Bisericii, fie de tematici morale și spirituale. În ansamblu, Chiril nu iese din făgașul tradiției alegorice alexandrine, însă el extinde în mod semnificativ exegeza literală asupra întregului text biblic și, dimpotrivă, limitează exegeza spirituală care, în orice caz, trebuie să fie corelată cu precedenta. Astfel, el abandonează unele din cele mai vulnerabile aspecte ale exegezei alexandrine și se apropie de exigențele impuse de antiohieni. Trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propensiune spre mitologie asupra religiei grecești și respinge lectura Pentateuhului ca ansamblu de mituri: “în Sfânta Scriptură inspirată de Dumezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămâne la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură accentuat teologică a Pentateuhului în care este revelată natura Dumnezeului trinitar și a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mântuire realizat de Dumnezeu prin intermediul istoriei, care trebuie citit recunoscând în Vechiul Testament o prefigurare a celui Nou, iar în cel Nou o împlinire a celui Vechi. De aici și necesitatea unei exegeze alegorice. Pe de altă parte, pentru Macarie, exegeza literală corespunde excesivei insistențe asupra umanității lui Cristos, în sensul schemei antiohiene Logos/anthropos, el preferând, prin opoziție, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Staab (avem comentariul la 1, 5-2, 5; 5, 12-15, 32). Totodată, tot în catene s-au găsit numeroase fragmente privitoare la Facere, scolii despre Ieșire 26, 35, despre Psalmul 1 și despre profeții minori. Exegeza lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; se observă cu claritate acest lucru când e vorba de textele pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sunt povestea creației și a păcatului în Facerea 1-3. Până și în ce privește binecuvântările lui Iacov (Fac. 49) al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iacov (Fac. 49) al căror prim sens era considerat în mod curent cel cristologic, Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite că e vorba de o referire la Crisots (de ex. în versetul 11), nu renunță la interpretarea literală (pământul lui Iuda e bogat în vii); la versetul 27, chiar dacă nu respinge exegeza care vede în Veniamin, lup rapace, un typos așa cum vedea Pavel, declară că preferă acestei interpretări referirea la istoria tribului siraelit. Concepția privind păcatul originar și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost tradusă în siriană între 619 și 629 de către Pavel, episcop de Edessa, care a inserat în text, din rațiuni de ritm, numeroase modificări și adaosuri; în 675, Iacob din Edessa a revizuit culegerea, semnalând interpolările și inserând traduceri literale ale originalului. Cum imnurile sunt dispuse în funcție de cele opt tonuri utilizate, culegerea a fost de aceea numită Octoechos. Imnurile sunt dedicate unor evenimente și personaje din istoria evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii, Urcarea la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e necesar să-i dezvăluie sensul profund (nous) pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă pe cei ce se lasă pradă gândurilor lascive din cauza unor termeni prezenți în text, cum sunt denumirile părților trupului femeiesc. Așadar, el refuză interpretarea literală și vede în Cântarea Cântărilor „o profeție a misticului cortegiu nupțial al sufletului perfect și al Cuvântului lui Dumnezeu”. Făcând o paralelă între mireasa din Cântare și prostituata frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a „Întrebărilor și a Răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămâne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în exegeza textului biblic, sunt lăsate deoparte cu desăvârșire problemele cu caracter filologic și istoric. Bibliografie. Pentru o primă informare, R. Devreesse, Chaânes exégétiques grecques, DBS
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
folosirea textului din Septuaginta ca text de bază, pe margine fiind adăugate lecțiuni extrase din alte traduceri în grecește; fiecare capitol era precedat de un scurt rezumat, și, totodată, erau inserate explicații cu caracter lexical care puneau în lumină semnificația literală și alegorică a pasajului. Compilatorul care a alcătuit catena a omis aproape cu totul introducerile și a păstrat observațiile privitoare la text. O catenă consacrată lui Iov, compilată de mitropolitul de Heracleea, Niketas, în secolul al unsprezecelea, conține fragmente dintr-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alcătuirii fiecăruia dintre ei din trup, suflet și duh. În concordanță cu această triplă împărțire, Andrei, pe urmele lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală (și, ca atare, istorică), una tropologică prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică sub care se ascund semnificațiile misterelor viitoare. Unele cărți sacre sunt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]