1,837 matches
-
intitulat O surprinzătoare personalitate a evului mediu românesc: cronicarul Macarie, l-a dus pe Sorin Ullea, în contrast cu predecesorii, la concluzii neașteptate. Astfel, Petru Rareș i-a cerut lui Macarie să-i scrie Cronica domniei pentru că îl socotea „cel mai vestit literat al țării”; stilul cronicii este strălucitor, „înalt”, adică isihast, cu cadențe speciale, chiar cu versuri, Macarie dovedindu-se astfel „primul poet din istoria literaturii române”; traducerea, la cererea lui Alexandru Lăpușneanu, din greacă în slavonă a codului de legi al
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
cer și stele, de ghiocei și paradis. E musai să schimonosești cuvântul, ca pe-un clovn, sub mască Ceva de genul: ''plouă iar din ochi sașii ascunși sub bască''. Sau dacă scrii ca Văcărescu, eufonia-i proastă, zic Ai noștri literați, maeștri, ce-și fierb cuvintele-n ibric Să le topească vechea formă, să le îmbrace-n haine noi Și să le-nșire-n fraze fade, ca-ntr-un îndoliat convoi. Și aia-i poezie bună, și-ncepe-un dialog ales
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
era perfectă; pipăiai mărunt și nu sesizai nici o fisură, nu se clintea nimic; nu mai aveai aer; în „compensație”, creștea luminozitatea. O incandescență. Te sufocai, ai început să strigi. Te-ai trezit țipând, cu mâna fufiței peste grumaz. La Clubul literaților, filtrezi orice posibilă aluzie la gluma - dacă mai poate fi numită așa - cu pajura, șarpele și cei doi K. Încă unul și intrai într-o zonă ocultă reală. Îți privești interlocutorii în ochi, aduci vorba despre Kafka - pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se pare - dispuneți de posibilități paranormale, de care nu sunteți conștient; un ucenic vrăjitor care, acum, suportă efectele nesăbuinței sale... Pentru siguranță, de câțiva ani, vi se controlează manuscrisele. La câteva zile o dată. Toată lumea știe că, după-amiaza, mergeți la Clubul literaților. Ați ajuns la pagina nouăzeci și trei a Stațiunii: „Ai instaurat, de fapt, îmbunătățită, starea de dinainte” - redau unul dintre rânduri; ultima vizită a fost făcută azi. Nu ne interesează Magistratul, vrem salvarea Castelanului; încă se mai poate, a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se nasc marii criminali. Ai țipat: „Mă voi adresa autorităților! Siguranței statului!”. „Sunteți copil!” a zis bătrânul. „Autorităților! Adică nouă, care stăpânim Lumea! Ministrul Culturii este un literat, un poet! Nu vă surprinde că nu a făcut nimic pentru condeieri? Criza - tot mai mare - de hârtie nu vă pune pe gânduri? Prețul exorbitant al tiparului? Atacurile, concertate, asupra scriitorilor? Nici președintele Americii nu mai poate - de-acum - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor picioarele și că trebuie să se descalțe, să se întindă puțin, să facă un duș mai înainte. Din sacoșă, scoate ruladă, o sticlă cu vin alb și țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
era socotit de departe cel mai bun, opera lui apărând mereu și mereu pe primul loc în orice top literar, indiferent de ce gen ar fi fost acesta, la o distanță apreciabilă de ceilalți aspiranți la titlul de glorie al celebrului literat. Această stare de lucruri devenise clară tuturor, inclusiv lui Mircea, din clipa în care îi fusese publicat primul volum de proză, un best-seller intitulat Germinal, căruia criticii îi acordaseră, pe rând, epitetele de „răscolitor”, „năucitor”, ba îl numiseră chiar „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ecourile, culoarea vocilor, ritmul pașilor. Mi-a explicat cum, În anii de exil În Franța, ea și verișoara ei Claudette avuseseră parte de un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva de ani, cu aere de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care Îl porecliseră Monsieur Roquefort În virtutea aromei aparte pe care o răspîndea În pofida băilor romane de colonie și parfum cu care Își gătea pantagruelica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În opinia tatălui meu, acel raționament nu-i putea da prin cap decît unui literat În fașă. Tu dă-i și dă-i, fiindcă Înainte să-ți termini opera prima, eu o să ți-l cumpăr. — Îmi promiți? Îmi răspundea Întotdeauna cu un zîmbet. Spre norocul tatei, aspirațiile mele literare s-au risipit În curînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu spuneam lucrurilor pe nume și mai ales nu foloseam cuvinte grosolane pentru tot ceea ce făceam. Femeia încă nu-și căpătase pe deplin drepturile. Locuiam pe lângă Gara Victoria și-mi amintesc de lungile drumuri cu omnibuzul până la casele ospitaliere ale literaților. În timiditatea mea, de multe ori umblam în sus și-n jos pe stradă până când îmi luam inima în dinți să apăs pe butonul soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă bălăiorul, evident satisfăcut că Îi atrăsese atenția. Am văzut de Îndată, după cum te porți și cum te Îmbraci, că ești un literat, ca mine. - Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul, Încercând din nou să surprindă cuvintele celor patru. I se păruse că auzise ceva despre un templu... - Aha, atunci o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i nopțile cu o spaimă urâtă și neîngăduindu-i să se roage. Nici măcar nu era catolic, dar acesta era singurul cod spectral pe care-l poseda catolicismul Înzorzonat, ritualic, paradoxal, al cărui profet era Chesterton, ai cărui adulatori erau niște literați dezmățați de teapa lui Huysmans și Bourget, al cărui susțimător american era Ralph Adams Cram, cu admirația lui totală față de catedralele din cel de-al treisprezecelea veac - un catolicism pe care Amory Îl socotea prefabricat și convenabil dacă eliminai preoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Alec susține că tu l-ai Învățat să gândească. Nu credeam să fie cineva În stare de asta. EL: Nu, de fapt sunt destul de prost. (E evident că nu dorește să fie crezut.) EA: Mincinosule! EL: Sunt... Sunt religios... Și literat... Am... Am scris poezii. EA: Vers libre! Splendid! (Declamă): „Pomii sunt verzi, Păsărelele cântă În pomi, Fata gustă din otravă, Pasărea zboară și ea moare.“ EL (râzând): Nu, nu În stilul ăsta. EA (brusc): Îmi placi. EL: Nu spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
devenite desuete, anacronice, având în vedere un element esențial, fundamental și anume „personalitatea intelectuală singulară în literatura română” a lui Mihai Eminescu, „vocația sa indiscutabilă a europenității și universalității”. „Dicționarul Enciclopedic Mihai Eminescu” reprezintă un instrument indispensabil nu numai al literaților și oamenilor de cultură, al cercetătorilor și cadrelor didactice de profil, ci al oricărui intelectual pătruns de dragoste și prețuire pentru Opera celui mai mare și valoros poet român, creator inegalabil nu numai în domeniul poeziei, ci și al prozei
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
interesantă. Prin ceea ce am scris am încercat să scot în relief oamenii de lângă noi cu conduită exemplară, dar pe care adesea nu-i remarcăm în zorul cu care suntem presați de timp. Pentru că iubesc în aceeași măsură și literatura și literații, m-am aplecat cu admirație și respect asupra unor cărți și asupra autorilor lor, pentru a pune în lumină căutările lăuntrice care duc la esență, străduindu-mă să surprind, de cele mai multe ori, concretețea unei clipe. Scrisul meu s-a așternut
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune și dezgust din partea literatului, de snobism și agresiune din partea profanului. Personajele sunt entități ce își doresc să trăiască, nu cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau un succes al fiindului în nefiind decât să aibă banul, care să îl facă stăpân viciat
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
să aibă banul, care să îl facă stăpân viciat, puternic peste toți cei care sunt obligați să i se închine, slugi amorfe din același aluat cretin de dezvoltare cu al său, rupți în permanență de mijloc, un embrion greșit genetic. Literatul surprinde viața așa cum se extinde din mentalitatea entității-om fie că este european, american sau de oricare altă spațialitate continentală. Parcurgem un secol instabil din toate punctele de vedere: mental și aici aș menționa spiritual, moral, conceptual. Toate sunt, pentru
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
dorit de cineva, care cunoaște că sfârșitul gândirii noastre se apropie. Totuși, vor fi puțini cei care vor putea rezista transferului de la ceea ce suntem, în momentul de față, la ceea ce s-ar putea să devenim, într-un viitor foarte apropiat. Literatul superrealist atrage atenția prin scrisul său că omul, în viața de dincolo, nimic nu ia, ca element material, decât ceea ce materia lui cenușie a cuprins ca stare superioară de detașare de teluric. Elementele chimice ale corpului uman se vor uni
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
uman se vor uni, cu elementele active ale pământului, refăcând unitatea care a produs facerea. Se constată în romanul superrealist o luptă între două situații: vulgaritate și ascensiune. Ascensiunea este o dorință a eului care dispare în vulgaritate, compătimit de literat și succedat de profani. Răul se poate naște și dintr-un bine însă greul este în voința celui căzut de a se mai putea ridica spre lumea cosmică, pe care o repugnă și nu are încredere în ea, pentru că această
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
la conștientizarea populației românești din Basarabia, asupra originii sale daco-romane, a latinității limbii, culturii și a legitimității idealului secular de unitate național-statală. O contribuție remarcabilă asupra cunoașterii operei literare, îndeosebi a prozei Acad. Nicolae Dabija, a adus recent tot neobositul literat Mihai Cimpoi, într-un studiu intitulat Nuvelistica lui Nicolae Dabija: jocurile frumuseții și sfințeniei, publicat în revista „Literatură și Artă” din Chișinău. „Nicolae Dabija - apreciază ilustrul savant al literaturii române - își scrie și nuvelele cu dezinvoltură, cu fantezie și umor
NICOALE DABIJA, UN EXPONENT DE MARE PRESTIGIU AL LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363924_a_365253]
-
lui Caragiale, numindu-l „un mare calomniat”, consolându-l cu infantilitatea criticilor: ” Să nu te miri când bârfitori Iubesc în nobila ta muncă: Copiii pietre nu aruncă Decât în pomii rodotori.” Cu amicul Periețeanu, „glorie a baroului, epigramist, poet și literat distins” a fost necruțător când acesta a publicat o plachetă cu „Opt portrete” de animale, descrise în tot atâtea sonete: „Volumu-n fond nu-i tocmai rău: Tiparul, stilul și hârtia; Dar nu-ți pricepem modestia De-a fi omis...portretul
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
scriind, și ne bucurăm citindu-i scrisul. Știindu-l printre noi. Pentru că Roni Căciularu nu e numai un stilist de soi ales. E și un om frumos. Iar “Dragoste și parfum de portocală” e o carte dăruită nouă de un literat dăruit cu har. Zoltan TERNER Tel Aviv, Israel 3 decembrie 2013 Referință Bibliografică: Zoltan TERNER - UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU / Zoltan Terner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1070, Anul III, 05 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Zoltan
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
Toate Articolele Autorului Ca să mă adresez numelui tău bizantin, așa cum se adresează Apostolul către încă neelucidatul personaj Teofilos căruia îi dedică „Faptele”, eu cred, prea alesule Dimitrie, că judecând religia doar prin prisma unei raționalități secularizate, omitem ceea ce au descoperit literații și psihologii mai frumos în inefabilul existenței omenirii: Permanența umană. Cea ale cărei trăsături nu mai au nimic din evoluționismul rudimentar, ci îl înnobilează chiar și pe acesta cu certitudinile transcendenței ce îmbogățește sufletește persoana umană dându-i tridimensionalitate. Adică
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
depline a existenței noastre, eul își clădește imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această ființare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu inițiat a concentra difuzia, într-un plan nemărginit al gândirii literatului, s-a îndestulat cu imagini văzute sau citite iar prin materia cenușie a creat, în noi dimensiuni existențiale, prezentul imaginar. Stafiizarea o accept ca un termen nou în definirea a ceea aș dori să însemne desprinderea eului de trupul care
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
lume sub magia Universului. Diferim prin diferența de gândire a fiecăruia dintre noi: avutul, prin dorința de a strânge averi materiale, gâtuindu-și semenii secătuiți de energii, distrugându-le voit existența, unindu-se pentru totdeauna cu teluricul și bezna adâncului; literatul chicotește odată cu neajunsurile, saltă în vioiciune contemplând frumusețile care i se deschid privirilor, vorbește cu gândurile sale pe care le înalță spre cerurile deschise anume pentru eul lui: Să nu-mi trimiți blestemul prioripost; / Adresa mea de chiriaș flotant / Se
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]