586 matches
-
pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei Orheianu, de la Direcția Carte din Ministerul Culturii, răspunde-n doi timpi la Întrebarea care-au fost criteriile respectivului minister ca să patroneze Literatorul. În primul rînd, „pentru că sîntem convinși că este o revistă cerută”. Iar În al doilea rînd, pentru că „acum tirajul a scăzut dezastruos”. Dacă tirajul unei reviste atît de cerute scade, atunci crește altceva la Ministerul Culturii. Și nu ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a aduce la suprafață strategiile ce au făcut posibilă alăturarea organică a componentelor ei, trebuie menționată traiectoria abordărilor românești a corolarelor decadenței și decadentismului. În cultura română, secolul modern începe târziu, foarte posibil odată cu Macedonski, cel care "provoacă [prin apariția Literatorului în 1880] prima falie care ajunge să despartă două epoci". Critica antebelică, bine articulată, se concentrează tot mai mult asupra problemelor de actualitate ale literaturii - Ilarie Chendi, Gheorghe Savul, Izabela Sadoveanu - Evan publică texte critice consistente, în care decadentismul "este
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care ar fi trebuit să constituie materia primului volum personal, proiectat cu titlul Romanul sau Posibilitățile Magdalinei. Dar cea dintâi carte, Fleacuri criminale, îi apare în 1993. Colaborează cu poezie, eseistică, publicistică și traduceri la „Caiete critice”, „Contrapunct”, „România literară”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” ș.a. Cu Fleacuri criminale P. se exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
publicistică, mai ales sportivă (Cronici de carnaval, 1972, Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, 1977). În 1990 este director al săptămânalului „Țara”, în 1991 va figura ca director, alături de Eugen Simion, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei și Valeriu Cristea, al revistei „Literatorul”, iar între 1993 și 1996 director general al Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București. Este membru al Academiei Române (corespondent din 1993, titular din 2002). Debutând într-o perioadă încă saturată de dogmatism, N. irită forurile de îndrumare prin cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
1 decembrie 1903; continuă din iulie 1898 cu titlul „Carmen”. Editată și condusă de Domenico Caselli, Aristide Cantilli, Nicolae Țimiraș și I. Costin (Al. Cantilli), V.n. este o publicație apropiată atât ca atitudine literară, cât și în ceea ce privește cercul colaboratorilor de „Literatorul” lui Al. Macedonski. Cu articole de critică literară și cu altele, mai cuprinzătoare, referitoare la starea culturii naționale, la rolul influențelor străine, figurează Macedonski, N. Stroe (Nicolae Țimiraș), C. Rădulescu-Motru. Lui C. Dobrogeanu-Gherea i se retipărește studiul Decăderea literaturii contimporane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290553_a_291882]
-
activitate critică și publicistică îndeosebi în „Gazeta literară” și „România literară”, etapă din care nu a reținut aproape nimic pentru viitoarele volume, acestea valorificând acumulări ale unei tot atât de perseverente munci în domeniul istoriei literare. Prima sa carte e o monografie, „Literatorul” (1968), care, înfățișând cuprinsul revistei macedonskiene, dezvăluie conexiunile din epocă și instruiește implicit asupra începuturilor simbolismului românesc și, în genere, asupra pătrunderii spiritului modern în literatura română. Interesul pentru simbolism al cercetătoarei rămâne productiv generând, aproape două decenii mai târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
de tip mozaic, Jurnal de vacanță (1983). O culegere mult mai consistentă este Homer avea dreptate (2002), în care priveliști, reverii, reflecții fugare sunt adnotate subtil antifrastic, în spirit postmodernist. Între preocupările scriitoarei se află și literatura pentru copii. SCRIERI: „Literatorul”, București, 1968; Trecuta vârstă a Julietei, București, 1969; Domnișoara cu miozotis, București, 1970; Insula, București, 1971; Reviste literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, București, 1972; Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, București, 1975; Proza realistă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
1999; Retorică și inovație în proza contemporană, București, 2000; Arta portretului în proza contemporană. Homer, contemporanul nostru, București, 2001; Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001; Homer avea dreptate, București, 2002; Serbările mării, București, 2002. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Literatorul”, GL, 1968, 14; Nae Antonescu, „Literatorul”, ST, 1968, 4; Valeriu Cristea, „Trecuta vârstă a Julietei”, RL, 1969, 33; Mircea Iorgulescu, „Domnișoara cu miozotis”, RL, 1970, 52; Laurențiu Ulici, „Domnișoara cu miozotis”, CNT, 1971, 6; Nicolae Balotă, „Insula”, RL, 1971, 25
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
contemporană, București, 2000; Arta portretului în proza contemporană. Homer, contemporanul nostru, București, 2001; Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001; Homer avea dreptate, București, 2002; Serbările mării, București, 2002. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Literatorul”, GL, 1968, 14; Nae Antonescu, „Literatorul”, ST, 1968, 4; Valeriu Cristea, „Trecuta vârstă a Julietei”, RL, 1969, 33; Mircea Iorgulescu, „Domnișoara cu miozotis”, RL, 1970, 52; Laurențiu Ulici, „Domnișoara cu miozotis”, CNT, 1971, 6; Nicolae Balotă, „Insula”, RL, 1971, 25; Dumitru Micu, Reviste care au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
articole pe teme politice, sociale, economice, culturale la beletristică - poezii, schițe satirice, impresii de călătorie, traduceri, găzduite fie în volume, fie în publicații precum „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Revista română”, „Album macedo-român”, „Revista contimporană”, „Familia”, „Literatorul”. Împreună cu G. Baronzi, face să apară, în 1859, foaia politică, literară și științifică „Zioa”, cu existență efemeră. Mai mult succes va avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844) sunt strânse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Zaira), Lamartine (Moartea lui Socrat), Milton (Din Paradisul pierdut), Molière (Mizantropul), Byron (Visul lui Lord Byron, în „Foiletonul Zimbrului”, 1855), Alfred de Musset (Namuna, în „Revista Carpaților”), Racine (Athalia și Phedra), Corneille (Horațiu), Victor Hugo (fragmente din Ruy Blas, în „Literatorul”, 1881), Théodore de Banville (Socrate și femeia sa, Sărutarea). Realizează și alte versiuni, din scrierile lui G. A. Bürger (Istoria și întâmplările baronului de Miunhausen) și ale lui M. G. Saphir (Cartea vieței și cenzorul ei, 1855, Piatră prețioasă, 1857
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
debuta în anul 1863, odată cu apariția "Junimii" și a maiorescianismului, ea fiind consacrată marilor clasici, cea de-a treia, mult mai diversificată și mai complexă decât primele două, începe în 1893, fiind coagulată în jurul "Sămănătorului", a "Vieții românești", sau a "Literatorului". La început de secol XX, după războiul din 1919, se conturează generația modernismului pragmatic, numită, în mod curent, a interbelicilor, reprezentată fiind de Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Al. Philippide, Eugen Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mateiu Caragiale, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sursa: http://www.autorii.com/scriitori/ana-blandiana/aprecieri-critice.php/ accesat iunie 2010. 162Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Editua Humanitas, 1999, p. 323. 163Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, Editura Revistei Literatorul, 1992, p. 56. 164Informații preluate din ***, Dicționarul general al literaturii române (L/O), volumul IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 165Informații preluate din ***, Dicționarul general al literaturii române (L/O), volumul IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 166
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe care li le-au dat contemporanii poetului. Majoritatea lor reprezintă evaluări morale, subiective, dar sînt și cîteva de natură economică și socială, sprijinite pe constatări obiective. încep, cronologic, cu prima: „eră de economii”, apărută puțin după debutul poetului în „Literatorul”.2) O „criză grea”, „excepțională”, „criza de la nouăsuteunu”, obligase la „inaugurarea” ei. Austeritatea („starea de strîmptorare”) a fost principalul imperativ și în lustrul următor. între consecințele ei, una a fost instalarea unei oboseli premature la o mare parte a societății
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe jumătate, iar N. Iorga considera aceasta un succes: „Cele trei sute de exemplare ale revistei - relata el, în O viață de om așa cum a fost - se epuizau răpede (...); în școli «Sămănătorul» se cetea supt bănci”.3) Pe de altă parte, „Literatorul”, revista în care debutase Bacovia, și-a încetat, în 1905 (i se mai întîmplase și în trecut), apariția, „pentru că - motiva Al. Macedonski - nu mai avea cui vorbi”.4) Cifrele spun multe despre situația unor scriitori și grupări literare, mai ales
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
idee pe care o susțin de mai mulți ani) e un Caragiale amar și abisal, trecut de la rîs la plîns. Cînd a murit autorul Nopții furtunoase, el avea 31 de ani, în ultimii 13 dintre aceștia, cei de după debutul în „Literatorul” (1899), fiind contemporanul lui ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut”.1) Bacovia e un Caragiale „mîhnit de crimele burgheze”, cam cu aceleași resentimente față de epocă. El a cunoscut atît spiritul ludic al începutului de veac XX
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alese, 2, ediție citată, p. 464-465. 2. I. C. Atanasiu, Mișcarea socialistă (1881 1900), Ed. Adevărul, [1933], p. 28. 3. O viață de om așa cum a fost, Ediție îngrijită de Valeriu și Sanda RÎpeanu, Ed. Minerva, 1972, p. 378. 4. ,,Reapariția «Literatorului»”, în ,,Literatorul”, 26, nr. 1, 29 iunie 1918, p. 1. 5. A. Vlahuță, Op. cit., p. 464. 6. ,,Ce este «Sămănătorul»?”, în ,,Sămănătorul”, 5, nr. 1, 1 ianuarie 1906, p. 1. 7. Rep. , ,,De vorbă cu d. Ion Vinea”, în ,,Scena
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ediție citată, p. 464-465. 2. I. C. Atanasiu, Mișcarea socialistă (1881 1900), Ed. Adevărul, [1933], p. 28. 3. O viață de om așa cum a fost, Ediție îngrijită de Valeriu și Sanda RÎpeanu, Ed. Minerva, 1972, p. 378. 4. ,,Reapariția «Literatorului»”, în ,,Literatorul”, 26, nr. 1, 29 iunie 1918, p. 1. 5. A. Vlahuță, Op. cit., p. 464. 6. ,,Ce este «Sămănătorul»?”, în ,,Sămănătorul”, 5, nr. 1, 1 ianuarie 1906, p. 1. 7. Rep. , ,,De vorbă cu d. Ion Vinea”, în ,,Scena”, 2, nr.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cel mai adesea, ea aparține tinereții și-i o atitudine voluntară. Bacovia și-a găsit cu adevărat „ceata”, pe simboliști, abia după ce-a descins în București ca student. Elev, de la Bacău, el a trimis versuri și lui Macedonski, la „Literatorul”, dar și (cum a mărturisit) lui Vlahuță. Apropo de Lamartine și de preferințe literare, mai menționez un fapt care arată cum variază receptarea de la o epocă la alta. Intr-o scrisoare din 1910 către soția sa, Olga, dr. Gheorghe Marinescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scris și în numele său: „Este o rușine ca literații noștri fruntași să fie lipsiți de traiul zilnic sau să se osîndească la funcționarism. în Franța și în Germania, în Englitera, în Italia chiar, literatura hrănește pe literat”. (Alexandru Macedonski, „Reaparițiunea «Literatorului»”. Apud: Presa literară romînească, 2, p. 251) în momentul respectiv, Bacovia era copist în Direcțiunea învățămîntului Secundar și Superior. Strategia lui Bacovia a fost strategia așteptării. în aceasta i-a întrecut pe toți. Etica lui Bacovia este o construcție pe deasupra
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Litere și la Medicină. În 1882 va absolvi, însă, Conservatorul de Muzică și Declamație. Bonifaciu Florescu, profesorul său din liceu, îl introdusese în cenaclul lui Al. Macedonski. S., care îl sprijină pe Macedonski când acesta scoate, în 1880, revista „Literatorul”, debutează aici cu poezie și cu traduceri din lirica universală. Cum, prin plecarea lui Macedonski la Paris, „Literatorul” își înceta pentru un timp apariția, face să apară, la început pentru a-l suplini, „Revista literară”(1885-1905, 1907). S. nu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
său din liceu, îl introdusese în cenaclul lui Al. Macedonski. S., care îl sprijină pe Macedonski când acesta scoate, în 1880, revista „Literatorul”, debutează aici cu poezie și cu traduceri din lirica universală. Cum, prin plecarea lui Macedonski la Paris, „Literatorul” își înceta pentru un timp apariția, face să apară, la început pentru a-l suplini, „Revista literară”(1885-1905, 1907). S. nu a ocupat nici o funcție publică până în 1894. Ulterior e funcționar în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, profesor la Conservatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, profesor la Conservatorul din București. Înființează primul conservator particular de muzică și artă dramatică și redactează, pentru nevoile școlii, un Curs de dicțiune, apărut în 1913. S. scrie mult - poezie, proză, teatru -, publicând regulat în „Literatorul” și în „Revista literară”, dar și în „Analele literare”, „Independentul”, „Lumina ilustrată”, unde semna Ermil, în „Românul”, „Adevărul de joi”, „Lectura”. De o verbozitate goală și, nu rareori, ridicolă este lirica sa, atât în încercările de transcriere a elanurilor sentimentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
fenomen de imitație a școlilor simboliste franceze, ci manifestarea unei atitudini estetice moderne, născută din tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare în alb, 1902, Dimitrie Anghel - În grădină, 1905. - Etapa a doua (1908-1914): perioada
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]