586 matches
-
de simțire romantică, un sceptic, părăsit de iluzii și invadat de melancolie. Trist, el caută mângâiere, așa cum, amăgit în iubire, exaltă „plăcerile durerii”. În sonete, care s-ar fi cerut încă șlefuite, se resimt înrâuriri baudelairiene. Într-un comentariu din „Literatorul” (1918), Tudor Vianu detecta, în încercările lirice ale lui G., „formațiunea unui talent bizar”. SCRIERI: Cântece, București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu], G. N. Gigu, L, 1918, 11; Andrei Braniște, G. N. Gigu, „Elena”, 1918, 245; Andrei Braniște, „Sonete”, „Scena”, 1918, 260; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 114; Bibliografia românească modernă, II, pref. Gabriel Ștrempel, București, 1986, 477. F.F.
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și Al. Zanne, editează un „Calendar istoric și literar”. Cu vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge, mai
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
focalizarea pe detalii din notele lui Ibrăileanu pe poemele eminesciene; după cum spațiul excesiv pe care Călinescu îl alocă "analizelor" în Opera lui Mihai Eminescu se justifică diferit față de seria de "analize critice" pe care Macedonski o dedica lui Alecsandri în "Literatorul" din 188290. Toate aceste moduri de focalizare excesivă sunt susținute în secret de admirație, chiar și atunci când scopul declarat e "critic" sau când registrul observației e "obiectiv-științific". Fără ca societatea românească să accepte și să încurajeze consumul excesiv de resurse fiziologice și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Pioșenia globală. Postura statornic admirativă"). 90 Mă refer aici la trei momente istorice, în care scriitori cu instrumente și cu obiective diferite au propus modele de lectură "apropiată": ciclul de "Analize critice", publicat de Al. Macedonski în trei episoade în Literatorul, începând cu numărul din august 1882 (nr. 8, pp. 449- 462; nr. 9, pp. 537-550; nr. 10, pp. 591-601); articolul lui G. Ibrăileanu, "Eminescu (Note asupra versului)", publicat în Studii literare, Cartea Românească, București, 1930, pp. 151-202, provenind din șantierul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
patru secvențe În CONVORBIRI LITERARE nr. l, decanul de vîrstă al scriitorilor români, Pan M. Vizirescu, scrie despre Bacovia, așa cum l-a cunoscut în deceniul al treilea. Întîi, din volumul Plumb și din paginile unor reviste întîmplătoare, grupul de tineri literatori, inca studenți, din care făceau parte și frații Vizirescu, și-a dat seama că se află în fața unor poezii "cu totul aparte față de succesele poetice ale vremii". Despre omul care semna G. Bacovia, informațiile erau vagi: "Aproape nici nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
maxim de 6.384 de posturi. ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── III. Instituții publice finanțate din venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 52. CIMEC - Institutul de Memorie Culturală Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 53. ARTEXIM Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 54. Centrul de Pregătire Profesională Venituri proprii în Cultura ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Publicații ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 55. "Contemporanul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 56. "Literatorul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 57. "Manuscriptum" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 58. "Deșteptarea Aromanilor" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 59. "Moftul Român" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 60. "Albina" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────��───────────────────────────────── 61. "Teatrul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 62. "Universul cărții" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 63. "A Het" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 64. "Korunk" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 65. "Muvelodes
HOTARARE nr. 78 din 27 ianuarie 2005 (*actualizata*) privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/185230_a_186559]
-
197, exclusiv demnitarii și personalul aferent cabinetului ministrului culturii și cultelor." 3. După articolul 19 se introduce un articol nou, articolul 19^1, cu următorul cuprins: "Art. 19^1. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, publicațiile «Contemporanul», «Literatorul», «Manuscriptum», «Deșteptarea aromânilor», «Moftul român», «Albina», «Teatrul», «Universul cărții», «A Het», «Korunk», «Vilnie Slovo», instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, se desființează. (2) Stingerea datoriilor preluate de Ministerul Culturii și Cultelor, ca efect al
HOTĂRÂRE nr. 1.598 din 4 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205948_a_207277]
-
cu un consum mediu lunar de 450 litri și două autoturisme, cu un consum mediu lunar de carburanți de 450 litri. Articolul 20 (1) Stingerea datoriilor preluate de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, ca efect al desființării publicațiilor "Contemporanul", "Literatorul", "Manuscriptum", "Deșteptarea Aromânilor", "Moftul Român", "Albina", "Teatrul", "Universul Cărții", "A Het", "Korunk", "Vilnie Slovo", instituții publice cu personalitate juridică aflate în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, se asigură din disponibilitățile acestor instituții și, după caz, din bugetul aprobat Ministerului Culturii
HOTĂRÂRE nr. 9 din 16 ianuarie 2009 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/208843_a_210172]
-
cu un consum mediu lunar de 450 litri și două autoturisme, cu un consum mediu lunar de carburanți de 450 litri. Articolul 20 (1) Stingerea datoriilor preluate de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, ca efect al desființării publicațiilor "Contemporanul", "Literatorul", "Manuscriptum", "Deșteptarea Aromânilor", "Moftul Român", "Albina", "Teatrul", "Universul Cărții", "A Het", "Korunk", "Vilnie Slovo", instituții publice cu personalitate juridică aflate în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, se asigură din disponibilitățile acestor instituții și, după caz, din bugetul aprobat Ministerului Culturii
HOTĂRÂRE nr. 9 din 16 ianuarie 2009 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206941_a_208270]
-
Studii/memorii/recenzii/documentare/comunicări care cuprind o arie largă de teme de istorie a literaturii și culturii române, în scopul dezvăluirii de aspecte inedite ale spiritualității naționale și universale, apărute în periodice din țară și străinătate: „Academica”, „Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista Cultului Mozaic/Renașterea evreiască”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue Roumaine”, „Viața românească” (București); „Ateneu”; „Convorbiri didactice”, „Deșteptarea”, „Fântâna Blanduziei”, „Vitraliu” (Bacău); „Academia bârlădeană” (Bârlad); „Hiperion” (Botoșani); „Steaua” (Cluj); „Convorbiri literare”, „Dacia literară” (Iași); „Căminul românesc
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
și mai ales de poezie, Cenaclul era un punct luminos în viața Capitalei. O bună parte a reușitei Cenaclului se datora erudiției literare a mentorului acestora, care cunoaștea foarte bine poezia lumii și poezia românească, mai ales cea modernă. Revista Literatorul fondată de Macedonski a fost continuată într-o serie nouă imediat după 1990 de Marin Sorescu.
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
eroic („Curcanii”, 1878; „Traian și Andrada”, 1893). Compozițiile sale muzicale („Doi ochi”, „Hora de la Grivița”, „Cântecul gintei latine” ș.a.) au un pronunțat caracter patriotic. S-a remarcat și prin cronicile sale dramatice și muzicale, publicate în „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. A fost tatăl actriței Maria Ventura.
Grigore Ventura () [Corola-website/Science/308777_a_310106]
-
Caragiale revizor școlar în județele Neamț și Suceava și îl demite pe Ioan Nădejde din funcția de profesor, deoarece acesta propăvăduia socialismul și ateismul în Universitatea din Iași. În anul 1882 acceptă invitația lui Macedonski de a deveni președintele societății "Literatorul", dar revista "Literatorul" își încetează apariția în anul 1883, după publicarea nefericitei epigrame a lui Macedonski împotriva lui Eminescu. Revista va mai apărea sporadic în următorii ani, sub denumirea de "Revista literară", și va continua să primească contribuții de la Urechia
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
în județele Neamț și Suceava și îl demite pe Ioan Nădejde din funcția de profesor, deoarece acesta propăvăduia socialismul și ateismul în Universitatea din Iași. În anul 1882 acceptă invitația lui Macedonski de a deveni președintele societății "Literatorul", dar revista "Literatorul" își încetează apariția în anul 1883, după publicarea nefericitei epigrame a lui Macedonski împotriva lui Eminescu. Revista va mai apărea sporadic în următorii ani, sub denumirea de "Revista literară", și va continua să primească contribuții de la Urechia, Anghel Demetriescu, Th.
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
sale au fost traduse în limbile germană, franceză, polonă, maghiară, ucrainiană. Are o bogată activitate publicistică, susținând rubrici pe mai mulți ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003), premii ale
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
engleză în traducerea autorului în numărul din octombrie 2004 al revistei americane Words without Borders, număr dedicat literaturii române. Povestirea Reveal codes: Profesiunea domnului Onoriu a apărut în traducerea maghiară în antologia de proza contemporană românească Tizenegy kortàrs romàn proziaro (Literator, 2005). Trafic de frontieră. Proza generației 80 (Editură Paralelă 45, 2000) Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației 80. Vol ÎI (Editură Paralelă 45, 2003). Sub titlul La Doi Lebădoi, a tradus în limba română românul Swim-Two-Birds al romancierului modernist irlandez
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
Mircea Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske pohl'ady”, „Svetova literatura”, „Twórczość”, „Varlik”.
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
cursul lunii august 1882. Debutează în 1872 în "Noul curier român", sub pseudonimul Corina, cu două lucrări în proză: "Rendez-vous" și "Plimbarea de mai în Iași". Majoritatea poeziilor sunt publicate în "Convorbiri literare". Mai colaborează la "Columna lui Traian", "Familia", "Literatorul", "Universul literar". În 1887 apare volumul de poezii care cuprinde poezii originale, prelucrări după Théophile Gautier și Lamartine și aforisme. Eminescu: „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine ... Ce frumoase versuri întâlnești în cărticica asta. Citește-le și o să vezi
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în această revistă, încă din primul ei an de existență, 1880, articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel, Macedonski avea să-și revendice mai târziu
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
dl. Albert Hockel, unul dintre distinșii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene “Mercure de France”. De altfel, în numărul din august 1886, Macedonski publicase, într-adevăr, patru poezii în limba franceză: Volupté, Hystérie, Haine, Guzla. Încă în 1880 apăruse în "Literatorul" articolul intitulat “Despre logica poeziei”, în care erau formulate idei care anticipau anumite judecăți ale lui Mallarmé. Nu numai că se făceau apropieri între poezie și muzică, dar se releva deosebirea de structură dintre poezie și proză. Poezia - accentua Macedonski
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
logica ei particulară, deosebită de logica prozei: ”Logica poeziei e, dacă ne putem exprima astfel, nelogică la modul sublim”. Întrucât tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”. Un adevărat manifest presimbolist, apărut în “Literatorul” din 15 iunie 1892, este "Poezia viitorului", articolul scris de Macedonski. Prin simbolism - se spune în articol - ca și prin instrumentalism, care este “tot un simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul imaginilor”, poezia “și-a creat un
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei...”. După părerea poetului, “simbolismul unit cu instrumentalismul” este, ca și wagnerismul, “ultimul cuvânt al geniului omenesc". Puncte de vedere presimboliste conțin și alte articole publicate de Macedonski în “Literatorul”, ca "Despre poezie" sau "Despre poemă" (1881), în care poetul pledează pentru concentrare și sinteză lirică, pentru poezia care să adune în ea, imprevizibil, mișcări sufletești contrastante. Teoretizând simbolismul, Macedonski a înțeles să-l și promoveze stăruitor în literatura română
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
Despre poemă" (1881), în care poetul pledează pentru concentrare și sinteză lirică, pentru poezia care să adune în ea, imprevizibil, mișcări sufletești contrastante. Teoretizând simbolismul, Macedonski a înțeles să-l și promoveze stăruitor în literatura română. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea impresiona prin neobișnuit și bizar. El însuși s-a exersat în compuneri alcătuite după ultima modă pariziană, menite să
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]