8,558 matches
-
alcoolul și tutunul; Păcatele-n tot locul și-au înmulțit răsadul, Cei mici mă trag de coadă; cei mari umplură iadul. Din adevăr, savanții au făurit minciuna, Escrocii sunt mai siguri decât întotdeauna, Iar ale Evei fiice dau buzna în livadă Din merele oprite să facă marmeladă! Ei, între drac și teatru sunt legături subtile Ce nu datează numai de trei sau patru zile; Căci el îmi dă costume, eu, la nevoie joc. Ne-mprumutăm în taină un sprijin reciproc. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nebunul care să umble la ceasul ista pe așa o ploaie? Măi Petrache! Ceva nu-i în regulă... Am auzit mers de animal... Ți s-o fi năzărit și ție. Poate. Dar nu cred. Ia spune-mi, ce urmează după livada asta? Stogurile de fân și ograda lui Grigorosu. Ai dreptate. Hai să grăbim pasul, că ploaia asta mi-a intrat și în suflet nu numai în haine. După câțiva pași, un sforăit de cal i-a oprit în mijlocul drumului. „De unde
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și cartofi. Filip o căpătat puteri și aveam alt spor la mers... Nu mai știam de când tot mergem. După un timp, am îneput să simțim un aer de toamnă, ca pe la noi. Într-o seară ne-am apropiat de o livadă, pe care am ochit-o noi de cu ziuă. O spărtură în gard ne-o invitat să intrăm... Culegeam ca apucații mere și pere, care arătau ca la carte... ”Stai! Cine-i acolo? Ați venit la furat? Mama voastră de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
naturii în portul și graiul lor. Totul conferea așezării un blazon ce putea rivaliza cu o adevărată stațiune climaterică. În primul rând, acest sat impresiona prin pădurile imense ce-l înconjurau și care începeau din spatele caselor, din creasta grădinilor și livezilor, și urcau pe dealuri până se pierdeau dincolo de depărtări, unde se uneau cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și, după ce m-am strecurat sub pătura aflată pe canapea, am mai lăsat o vreme gândurile să rătăcească În voie printre amintiri. „Ce se va Întâmpla cu toate?” Primăvara promisă... Livada Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii, al contopirii... „Și totuși, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor două volume de poezie semnate de mine.” Și numai gândindu-mă, simțeam cum mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Îți mărturisesc, chiar dacă ai să zâmbești! N-ai zâmbit! mi-ai spus mai apoi. Ai fost atât de fericit! Uite! Mai e puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-om sta Împreună În livadă. Și-ți voi Împleti o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un cuvânt, Într-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cuvânt, Într-o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Începuse să-și spună cuvântul. Am venit În cameră, unde era răcoare și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiebinți, În care flăcările răzvrătirilor Își căutau eliberarea din temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre cameră, deoarece la ora 18.00 trebuia să fiu la masă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bună liniștea, dar simțeam că mă urmărește cineva, dintr-un ungher gata să mă sufoce. Revenind În cameră, mi-am adunat toată energia și am Început să aștern pe hârtie gânduri, impresii, trăiri... După prânz, am făcut o plimbare prin livadă, apoi pe aleile cu trandafiri. Cerul era acoperit de nori fumurii și bătea un vânt destul de rece pentru luna august. Starea de singurătate, „depresivo-mănăstirească”, era tot mai acută, aproape dureroasă. Îmi venea să opresc măicuța care tocmai trecea pe alee
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din prietenele mele, doamna C., membră a USR, care scrie o poezie deosebită. Timpul trecea destul de greu, așa că am Început o plimbare de dute-vino până am simțit că mă dor picioarele. Vântul se oprise și Înserarea curgea Încet peste dealuri, livezi, flori și lăcașul În care domnea o liniște de mormânt. Stranie liniște! Aproape mă cuprinse frica... Și doar mă aflam În lăcaș „sfânt” - „Hai!” gata cu toate gândurile Întunecate. Privește În jur! Îmaginează-ți că ești stăpâna castelului și te plimbi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-mi fac tot felul de planuri, dar nici unul nu avea un contur precis. Toate se dilatau, se deformau sub vălul din ce În ce mai dens de Întuneric. ... Altă zi... M-am trezit cu o durere de mijloc, destul de sâcâitoare. După-amiază stătusem În livadă vreo două ore, pe o grămadă de iarbă peste care am Întins pulovărul meu roșu. Plouase cu o zi Înainte, iar vântul Își făcea simțită prezența cu răsuflarea-i rece. Toate la un loc, la care s-a adăugat și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială și suferință. „Unde sunteți!? unde sunteți?! În fiecare zi aștept un semn de la voi. De-ați ști ce dor cumplit mă cuprinde, cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Arad și așteptam să văd ce îmi rezervă satul acela pitoresc, așezat între dealuri, cu ulițe care urcau din strada principală spre deal. Așa cum era de așteptat într-un loc nu foarte generos pentru practicarea agriculturii, zimbranii cultivau cartofi, îngrijeau livezile de meri și creșteau animale. Sursa principală de venit a locuitorilor satului este exploatarea forestieră. Unii săteni lucrau ca angajați la cele două firme de exploatare forestieră care își desfășurau activitatea «în susul» satului, alții se întrețineau transportând lemne pe cont
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
povestitor trasează în opera sa imaginea tipică a oricărui copil din orice vreme, „povestește copilăria copilului universal”. Oriunde și oricînd, copiii au șterso de-acasă la scăldat, au lăsat baltă treburile cu care îi împovărau părinții, au dat iama prin livezile vecinilor, au făcut șotii „catastrofale”, și-au necăjit bunicii... Așa a făcut și copilul Sorin Cotlarciuc din Vama, fiul „dușmanului poporului” Vladimir Cotlarciuc, și al profesoarei Ana Cotlarciuc, născută Sasu. Și din copilăria aceea fericită și chinuită totodată, dintr-o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și coborâre. Iernile de altădată erau lungi, bogate în ninsori și nu prea geroase, vântul bătea rar, fiind atenuat de pădurile care astăzi au dispărut din cauza defrișărilor necontrolate și frecvent ilegale. Din luna martie începea animația gospodarilor prin grădini și livezi, în vederea însămânțărilor de primăvară și apoi întâmpinarea sfintelor sărbători de Paște. În săptămânile dinaintea Paștelui se făceau slujbe miercurea și vinerea seara la biserică, denumite denii, când preotul ținea predici despre Învierea Domnului Iisus, la sfârșitul cărora plecam toți, cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase si mai aromate fructe din toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine mare, cumpărat cu bani frumoși de la niște țigani străini. Un dulău rău
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Câinele brutarului de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de meri, cu o rază de soare măiestrindu-i jumătate de față. Mama mă ține În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
putea să nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga zi a curs veselă. Fetele se simțeau eliberate de griji și poveri, cel puțin deocamdată. În aceeași seară, trenul le duse printre dealuri dogorâte de podgorii, printre livezi cu pomii doldora de fructele ce dădeau în copt, spre casă. Priveau din goana trenului, cu ochii plini, încărcați de frumos, priveliștile ce li se derulau asemenea unui film. * Acasă, mare sărbătoare mare. Olga și Ina, bravând, voiau cu tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
semn de afecțiune. * Tot drumul până acasă, Alex întoarse pe toate fețele fiecare vorbă rostită sentențios de către Jan și-și spuse în sinea sa: Mâine dimineață voi porni la drum hotărât, așa cum i-am promis prietenului meu! Noaptea visă numai livezi ninse de flori, pajiști cu iarbă ca niște pânzeturi de catifea, de un colorit fără egal, un fel de verde veronez, păsări măiastre ce concertau având în repertoriu simfonii nemaiștiute. Peste toate acestea se prefira lumina unui soare binevoitor ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acest jurnal poate ar fi fost mai înțelept dacă mi-aș fi însăilat gândurile pe iarba din fața casei pe care calcă Alex în fiecare dimineață, pe corolele florilor din grădină care îi sunt atât de dragi, pe frunzele pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune. Cred că mai bine aș fi rezumat totul într-o singură propoziție: Dragostea mea de-o viață poartă un singur nume: Alex! Și începu să recitească unele însemnări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de casă, însă? O chichineață, o aia, de râsul lumii. Cum, necum, câteva ierni, i-a prins bine, că nu a murit de frig. și nu a murit de frig, pentru că, azi se încălzea cu un pom, tăiat, din mărunta livadă, mâine cu altul, și tot așa. Până la ultimul. Apoi, din via, care, nefiind lucrată, au rămas doar niște răgălii, au început să fie rași, de pe fața pământului, butuceii, nenorociți cum ajunseseră să fie. Până când s-au terminat și ăia. Lumea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la ceremonie. Păi, da, au plâns, că atâta le mai rămăsese, de la mesia lor, decedată dintr-o infimă neatenție. Casca de protecție În suburbia Bâta, a municipiului Lotca, trăiau oameni relativ bogați,și foarte harnici.Până când li s-au dezvoltat livezile și viile erau și foarte pașnici. Se ocupau cu creșterea vitelor și a oilor. Îndeletnicirea le aducea venituri potrivit de mari, dar, suficiente, ca să poată duce o viață, în general, îndestulată. Produsele animale erau și principala lor sursă de bani
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]