2,404 matches
-
de altă parte, nu putem scrie dacă nu citim. Livrescul, din acest motiv, mi se pare mai important decât autobiograficul. Și nu mă refer la un livresc rezultat din însumarea a mii de pagini de lectură, am în vedere acel livresc asumat, asimilat, trăit, topit în sufletul nostru care, până la urmă, e responsabil de paginile cele mai izbutite. Cultura e un sentiment profund, iar sentimentul este o cultură asimilată. Nu are rost să disociem forțat între viață și cultură, între trăire
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
1998 la Editura Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se luptă cu timpul și cu uitarea, fixează fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. între lumea de afară
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
anul al treilea, la fără frecvență, unde cursurile durau șase ani. Am terminat facultatea cu brio, cu o teza de licență notată cu zece și cu distincția cum laudae. Lucrarea era despre lirica lui G. Călinescu și evidenția ideea că livrescul și concetismul își găsesc locul în poezie, chiar dacă e vorba de o poezie rece, fără sentiment, o poezie făcută, confecționată. - Revenind în prezent: v-aș ruga să descrieți o zi din viața dvs. Ce citiți, ce posturi de radio ascultați
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
la un moment dat, se coagulează, așa cum se întâmplă cu picăturile de apă ce se preling pe faianța din bucătărie, pentru ca, oarecând, să se unească. În plus, opera de artă este un unicat... S-a spus despre mine că sunt livresc, ceea ce este neadevărat, căci cele mai multe lucruri nu le-am scris decât după ce le-am jucat, după ce le-am trăit. Această trăire în avans a literaturii ne-a făcut (pe mine și pe prietenii mei târgovișteni) ca, în copilărie, să ne
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără să fi fost un om cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din funcția, din natura și chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
măcar autorități supreme inventate. în satul de pescari, o mulțime tăcută și ostilă, există de altfel un personaj supranumit Profetul, dar acesta are limba tăiată. Aproape fiecărui personaj i se poate găsi de altfel un corespondent mitologic sau măcar celebru livresc, există chiar și o Laură tot atît de frumoasă ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
dat celor mai multe colecții nume de cărți (românești sau străine), soluție ce mizează nu numai pe jocul - care poate fi înțeles ca distanță ironică - dintre două titluri, ci și pe un joc al suprapunerii și telescopării lor sugestive în sensul infinitului livresc". Mi-a plăcut argumentul, venit cu siguranță din modul de a gândi al criticului și comparatistului Mircea Martin. Cu una sau două excepții, denumirile colecțiilor sunt, totuși, destul de artificioase, prea căutate, subtile, fără să dea un indiciu direct despre conținutul
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
în camera sa, la biroul de scris, Ťca să nu le deranjeze pe feteť. Pînă aproape de dimineață se vedea lumina ieșind de sub ușa scriitorului". Pentru cei de azi, vecinătatea de la bloc a celor doi poate naște tot felul de reverii livrești, începînd chiar cu reconstituirea zilelor obișnuite din viața lor. Sau imaginînd ce se întîmpla acolo, noaptea; în anii petrecuți lîngă Ion Minulescu (1934-1944), Rebreanu a scris Jar, Gorila, Amîndoi, apoi Păcală și Tîndală, Minunea minunilor și Jurnal, rămase în manuscris
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
cauză. Or, aici lucrurile se complică sensibil, uneori în substanța aceluiași poem coabitând, în deplină armonie, un trăirism cu accente nostalgice, specific bănățean (ca la Petre Stoica, de pildă) cu mărcile inconfundabile ale literaturii generației '80 (auto-referențialitatea, intertextualitatea, ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
ambele cazuri, Gabriel Liiceanu nu a făcut decât să indice sursa din care și-a extras ideile. Un alt lucru care ne sare în ochi este cecitatea mentală pe care o pune în joc ziaristul nostru craiovean. El invocă detalii livrești a căror relevanță nu o poate intui. Se vede limpede că citatele pe care le folosește nu au fost depistate de el. Contrastul dintre lipsa de familiaritate cu care manevrează fragmentele în cauză și gravitatea acuzelor pe care le aduce
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele,căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui }uculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
cele mai dezgustătoare sau înspăimântătoare, să devină suportabile. "O priveam însă ca pe o ficțiune căzută, printr-un accident, în imaterialitatea ce caracteriza ficțiunile și materializată grotesc, ca o posibilă sancțiune a vieții mele ratate. Antidotul îl constuituia însă raportarea livrescă la propria literatură. Când Niculina se purta astfel, o aveam în fața ochilor pe Iuliana Necșulea, dactilografa nimfomană din Ritualul nopții, romanul scris exact la patruzeci de ani. Astfel, prin suprapunere, nu mai pot avea ororare de nimic, mă autoficționalizez și
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
tezele, sintagmele oficiale sunt pulverizate într-o multitudine de frânturi, episoade și scene de viață "banală", surprinsă în curgerea ei. Este lecția de aur a realismului rusesc, aplicată pe teren românesc postbelic. Când prozatoarea se apropie de un alt model livresc, cel al fantasticului de tip Edgar A. Poe (Tulpină fragedă...), rezultatele sunt neconvingătoare. În schimb, de la Cehov la Vasili Șukșin, paleta de culori (șterse, obosite, triste, deodată strălucitoare) și elaborata compoziție ascunsă sub firescul povestirii merită din plin să fie
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
anume distorsiunile privirii, expresivitățile detaliilor, mișcarea teatrală, asamblarea anamorfotică etc. Aproape în totalitatea ei sau, cel puțin, în cadrul acelui segment care privește creația sa recentă, pictura lui Vladimir Zamfirescu este una de factură eminamente culturală, de extracție ori de aluzie livrescă, fapt care mută interesul de pe capacitatea de observație a formei și de pe abilitatea de ordonare a limbajului în sine, pe tipul de lectură, pe natura atitudinii și pe încărcătura morală a mesajului. Prins, ca și El Greco, la intersecția unor realități
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
Egrete din insuli de mentă, / Isolda, Pentesileea, Grete..." Născut la Ismail, la 11 ianuarie 1926 și trecut dincolo de hotarul lui "habar n-am" cu douăzeci de ani în urmă, L. Dimov încîntă încă prin "sărbătorile de gală" ale unui limbaj livresc ce înșiră pictograme ("la mijloc între desen și scriere") lucrate pe materialul atît de inconsistent și diafan al visului. Simțindu-se în largul său voyerist într-un ambient proustian, Á l'ombre des jeunes filles en fleur, Dimov nu trece
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
la Paris, un contact direct cu atmosfera și cu tendințele artei europene și, mai ales, o vizită de inițiere prin marile muzee ale lumii. Contactul nemijlocit cu experiențele artistice europene, intuiția spiritului lor viu, documentarea directă și nu doar cea livrescă ar fi distribuit, poate, altfel accentele în universul artistic al pictorului. Această problemă și-o pune în mod repetat și cu multă gravitate, în mai multe rînduri, el însuși: ,, M-am întrebat, nu o dată, scrie el, dacă în educația mea
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
cu Pieter Breugel/ la o vînătoare cu cîini// în zăpezile mari din Evul Mediu// pe rîul înghețat patinau/ fetele de la Liceul Carmelitelor" (21 decembrie 2005). Mediul cărților îl modelează pe devotul lor, îi imprimă un comportament specific prin intruziunea referinței livrești în proza ocupațiilor cotidiene. Așa cum unui copil i se cîntă cîntece de leagăn, autorul își alintă plantele cu lecturi rafinate, id est printr-un protocol pedant-sublim: "Zilele acestea am fost/ foarte ocupat în patio/ cu un trandafir japonez/ l-am
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
51) Noica ascultînd Mahler, Noica mîncînd cartofi cruzi, Noica bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze ale vieții filozofului: la moșia din Chiriacu alături de Wendy, Adina (sora lui) și Grigore (fratele mai mare), la Sinaia alături de
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
uitat prea repede de o posteritate instalată la fel de prematur. I-am numit pe Florin Mitroi și pe Geta Năpăruș. Cu primul, Ilie Boca are în comun sensibilitatea, rafinamentul unic al privirii și un interes profund pentru un anumit gen de livresc al imaginii, pentru sursele fruste ale picturii populare care perpetuează pînă astăzi un fel de reprezentare arhaică, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie Boca, această scufundare în memoria primordială a imaginii are drept
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
scrisă la fața locului de un contemporan de-al nostru, trăitor, până a ajunge lector de limba și cultura română la Sorbona, printre noi, colegi sau foști studentți de-ai săi. El însuși lua contact cu un Paris cunoscut pe cale livrescă, deci, oricum, aproximativ și intuitiv. Prin jurnalul său, Eugen Simion era, pe de altă parte, un intelectual din Est, condiționat de un regim politic care încerca - se va vedea că numai pentru scurtă vreme - o sfioasă spărtură în ermetismul și
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd să-și găsească, drept supapă a expresiei livrești, forma estetică al literaturii autentice. Și parcă numai un scrupul secret îl împiedică să facă pasul definitiv spre tărîmul beletristicii propriu-zise. Oricum, dacă astăzi există la noi un filozof în ale cărui volume sentimentul se îmbină pînă într-atît de intim
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
expresie, și pe deasupra nu are onestitatea să recunoască asta. Urmarea e o maculatură exegetică ineptă care se adună an de an pe marginea operei lui Heidegger. Cărțile acestea, relicve deplorabile înțesînd degeaba rafturile bibliotecilor, alcătuiesc marea groapă comună a rebuturilor livrești. Cartea lui Cristian Ciocan nu intră în această categorie. Ea este o mostră de competență analitică ce trece dincolo de crusta lexicală a cuvintelor neamțului. Iar dacă acum ocolim sintagmele pietroase și neprimitoare ale jargonului lui Heidegger și încercăm să-i
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e nu doar un mod de libertate asociativă ci și unul de supunere la un tipar, un travaliu al respectării acestuia. în pofida livrescului, a saturației erudite, să menționăm că Foarță pornește nu o dată (nostalgia organicului) de la un factor elementar, de la un embrion lexical ori fonic, pe care-l dezvoltă fastuos (acest fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
cu majuscule atunci când e cazul (spre a sublinia, probabil, raționalitatea criticului): La răspântia scriiturii, eseuri, 1996; Pe aceeași Arcă, critică literară, 2001; Sistemul modei optzeciste, critică literară, 2004. Destinul a făcut ca poetul, până recent mulțumit de cărarea liniștită a livrescului, să aibă parte, la spitalul parizian Avicenne ("spitalul franco-musulman cu intrarea în formă de moschee") de șocul trezirii la realitate. Și, odată cu loviturile primite, să descopere de asemenea cum "...civilizațiile se ciocnesc chiar aici/ în fața mea..." (bobigny). "Sunt două popoare
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]