525 matches
-
persoane sunt mai exacte. Fiecare țară are propriul protocol de implementare amprentării ADN. În America de Nord sunt folosite în general sistemele care amplifică cei 13 loci numiți CODIS, iar în Marea Britanie este folosit sistemul de 11 loci numit SGM+. Cei 13 loci folosiți în CODIS sunt independenți, în sensul că probabilitatea de a avea un număr de repetiții scurte la un locus nu afectează probabilitatea de a avea alt număr de repetiții scurte la alt locus (vezi teorema lui Bayes, referitoare la
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
scurte la un locus nu afectează probabilitatea de a avea alt număr de repetiții scurte la alt locus (vezi teorema lui Bayes, referitoare la probabilitățile condiționate). De aici rezultă că, dacă o persoană are tipul ADN ABC, unde cei trei loci A,B și C sunt independenți, putem spune că probabilitatea de a avea tipul ABC este egală cu probabilitatea de a avea tipul A multiplicat cu probabilitatea de a avea tipul B multiplicat cu probabilitatea lui C. Rezultă că probabilitatea
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
fiecare etapă a dezvoltării, toate celulele unui organism conțin același ADN, jumătate de la mamă și jumătate de la tată. Acest fenomen permite testarea reațiilor dintre oameni folosind mostre din celule din salivă, sânge etc. Există șabloane predictibile de moștenire, la diferiți loci, folosiți pentru determinarea relațiilor biologice dintre oameni. ADN-ul fiecărui om conține două copii a acestor șabloane, una de la mama și una de la tata. Combinația mărimilor acestor șabloane constituie un profil genetic unic. La calcularea relației dintre doi oameni, este
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
ca ei să aibă un anumit grad de rudenie. De exemplu, următorul raport al unui test din comerț prezintă cum este evaluată o relație de paternitate: Rezultatele parțiale arată că presupusul tată și copilul au șabloane ADN la cei 5 loci testaț. Testul complet arată că această relație este menținută la 16 loci. Fiecare marker primește un Index de paternitate, care corespunde cu probabilitatea ca presupusul tată să fie cel adevărat. Fiecare index este multiplicat cu ceilalți markeri și astfel se
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
raport al unui test din comerț prezintă cum este evaluată o relație de paternitate: Rezultatele parțiale arată că presupusul tată și copilul au șabloane ADN la cei 5 loci testaț. Testul complet arată că această relație este menținută la 16 loci. Fiecare marker primește un Index de paternitate, care corespunde cu probabilitatea ca presupusul tată să fie cel adevărat. Fiecare index este multiplicat cu ceilalți markeri și astfel se generează indexul de paternitate combinat, care determină probabilitatea presupusul tată să fie
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
Y dă rezultate mai puțin performante decât analiza celorlați cromozomi. Cromozomul Y este moștenit doar de la tată și deci este aproape identic pe linie paternă. În cazul mostrelor degradate este aproape imposibil de determinat un profil complet al celor 13 loci STR CODIS. În aceste cazuri este analizat ADN-ul mitocondrial, deoarece sunt mai multe copii de ADN mitocondrial într-o celulă, în timp ce există doar una sau două copii de ADN nuclear. Cercetătorii din domeniul medico-legal amplifică regiunile HV1 și HV2
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
HLA (antigenul leucocitar uman) este denumirea pentru antigenele care sunt produsele unui complex de gene situate pe mai mulți loci strâns înlănțuiți, numit complexul major de histocompatibilitate (MHC), localizat pe cromozomul 6. Acest grup de gene este legat de funcția sistemului imunitar la oameni și codifică proteinele aflate pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen. Genele HLA sunt versiunile umane ale
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
sunt implicate în funcția imunitară, localizate în complexul HLA. Diversitatea genelor HLA în populația umană este o caracteristică a apărării împotriva bolii. Drept urmare, șansa ca două persoane, între care nu există vreo legătură, să aibă molecule HLA identice pe toți locii este foarte scăzută. Genele HLA au fost identificate de-a lungul istoriei ca rezultat al abilității transplantării cu succes a organelor dintre indivizi cu HLA similar. Proteinele codificate de HLA sunt cele din partea exterioară celulelor organismului, care sunt (ca efect
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
care afișează alt tip de HLA este considerată străină. Prin urmare, sistemul imunitar al organismului o vede ca pe un invadator. Rezultatul este respingerea țesutului conținând acele celule. Datorită rolului important pe care îl are HLA în transplant, compatibilitatea între locii HLA ai donatorului și primitorului este stabilită, cel mai adesea prin metode serologice sau prin PCR (reacția în lanț a polimerazei). Tipurile HLA sunt moștenite, iar unele dintre ele au legătură cu afecțiunile autoimune și alte boli. Persoanele care au
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
denumirii unei alele pentru a specifica un anumit nivel de expresie sau date non-genomice cunoscute despre alelă. Până în acest moment, o alelă descrisă complet poate avea o lungime de până la 9 caractere, neincluzând prefixul HLA și notarea locusului. La mamifere, locii MHC sunt printre locii ce codează proteine cu cea mai mare variabilitate genetică, situație ce este identică la specia umană. În urmă cu mai mult de 150.000 ani, populația umană a avut parte de o comprimare în urma căreia multe
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
a specifica un anumit nivel de expresie sau date non-genomice cunoscute despre alelă. Până în acest moment, o alelă descrisă complet poate avea o lungime de până la 9 caractere, neincluzând prefixul HLA și notarea locusului. La mamifere, locii MHC sunt printre locii ce codează proteine cu cea mai mare variabilitate genetică, situație ce este identică la specia umană. În urmă cu mai mult de 150.000 ani, populația umană a avut parte de o comprimare în urma căreia multe alele au fost fixate
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
cu cea mai mare variabilitate genetică, situație ce este identică la specia umană. În urmă cu mai mult de 150.000 ani, populația umană a avut parte de o comprimare în urma căreia multe alele au fost fixate. În pofida acestui fapt, locii HLA arată că au trecut de acest eveniment păstrând o mare variabilitate genetică. Din cei 9 loci menționați mai sus, majoritatea rețin o duzină sau chiar mai multe grupuri alelice, variabilitate cu mult mai conservată decât vasta majoritatea a locilor
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
mult de 150.000 ani, populația umană a avut parte de o comprimare în urma căreia multe alele au fost fixate. În pofida acestui fapt, locii HLA arată că au trecut de acest eveniment păstrând o mare variabilitate genetică. Din cei 9 loci menționați mai sus, majoritatea rețin o duzină sau chiar mai multe grupuri alelice, variabilitate cu mult mai conservată decât vasta majoritatea a locilor umani. Acest fapt este în concordanță cu heterozigoția sau coeficientul polimorfismului echilibrat pentru aceși loci. În plus
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
locii HLA arată că au trecut de acest eveniment păstrând o mare variabilitate genetică. Din cei 9 loci menționați mai sus, majoritatea rețin o duzină sau chiar mai multe grupuri alelice, variabilitate cu mult mai conservată decât vasta majoritatea a locilor umani. Acest fapt este în concordanță cu heterozigoția sau coeficientul polimorfismului echilibrat pentru aceși loci. În plus, câțiva loci HLA se numără printre regiunile codificatoare ale genomului uman cu evoluția cea mai rapidă. Unul din mecanismele ce realizează diversificarea a
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
cei 9 loci menționați mai sus, majoritatea rețin o duzină sau chiar mai multe grupuri alelice, variabilitate cu mult mai conservată decât vasta majoritatea a locilor umani. Acest fapt este în concordanță cu heterozigoția sau coeficientul polimorfismului echilibrat pentru aceși loci. În plus, câțiva loci HLA se numără printre regiunile codificatoare ale genomului uman cu evoluția cea mai rapidă. Unul din mecanismele ce realizează diversificarea a fost identificat studiind triburile amazoniene din America de Sud la care se pare că s-a produs
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
mai sus, majoritatea rețin o duzină sau chiar mai multe grupuri alelice, variabilitate cu mult mai conservată decât vasta majoritatea a locilor umani. Acest fapt este în concordanță cu heterozigoția sau coeficientul polimorfismului echilibrat pentru aceși loci. În plus, câțiva loci HLA se numără printre regiunile codificatoare ale genomului uman cu evoluția cea mai rapidă. Unul din mecanismele ce realizează diversificarea a fost identificat studiind triburile amazoniene din America de Sud la care se pare că s-a produs o conversie genică intensă
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
regiunile codificatoare ale genomului uman cu evoluția cea mai rapidă. Unul din mecanismele ce realizează diversificarea a fost identificat studiind triburile amazoniene din America de Sud la care se pare că s-a produs o conversie genică intensă între diverse alele și loci din cadrul fiecărei clase de gene HLA. Mai puțin frecvent, s-au observat recombinări productive la distanțe mari între genele HLA ce produc gene himerice. Șase loci au peste 100 de alele care au fost detectate la populația umană. Dintre acestea
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
se pare că s-a produs o conversie genică intensă între diverse alele și loci din cadrul fiecărei clase de gene HLA. Mai puțin frecvent, s-au observat recombinări productive la distanțe mari între genele HLA ce produc gene himerice. Șase loci au peste 100 de alele care au fost detectate la populația umană. Dintre acestea, cele cu gradul de variabilitate cel mai mare sunt HLA-B și HLA-DRB1. Numărul alelelor care au fost identificate (până în anul 2012) sunt listate în tabelul de
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
și DQB1*0202, produc proteine a căror funcționalitate este similară. Pentru clasa a II-a (DR, DP și DQ), modificarea aminoacizilor din punga de legare a receptorului tind să producă molecule cu afinități diferite. Numărul alelelor care prezintă variații la locii din clasa I, conform bazei de date IMGT-HLA, actualizată ultima dată în iunie 2012: Numărul alelelor care prezintă variații la locii din clasa a II-a (DM, DO, DP, DQ, și DR): Gradul mare de variabilitate a genelor HLA ridică
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
din punga de legare a receptorului tind să producă molecule cu afinități diferite. Numărul alelelor care prezintă variații la locii din clasa I, conform bazei de date IMGT-HLA, actualizată ultima dată în iunie 2012: Numărul alelelor care prezintă variații la locii din clasa a II-a (DM, DO, DP, DQ, și DR): Gradul mare de variabilitate a genelor HLA ridică o serie întreagă de provocări în investigarea rolului pe care îl au variațiile genetice ale HLA în boli. De regulă, studiile
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
în conjunctură cu o literă, apoi „*”, urmată de un număr format din patru sau mai multe cifre (ex. HLA-B*08:01, A*68:01, A*24:02:01N N=nul), pentru a desemna o alelă specifică unui locus HLA dat. Locii HLA pot fi clasificați mai departe în MHC clasa I și MHC clasa a II-a (sau rar, locusul D). La fiecare doi ani, o nouă nomenclatură este pusă la dispoziția cercetătorilor pentru a-i ajuta să interpreteze, de la serotipuri
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
este aceea că alela HLA a fost identificată. Noi secvențe de genă rezultă adesea în creșterea gradului de ambiguitate. Datorită faptului că tiparea genei se bazează pe SSP-PCR, este posibil ca noile variații, în special cele din clasa I și locii DRB1, să fie omise. Spre exemplu, SSP-PCR din cadrul unei situații clinice este adesea folosit pentru identificarea fenotipurilor HLA. Un exemplu pentru un fenotip extins, la o persoană, ar putea fi următorul: A*01:01/*03:01, C*07:01/*07
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
număr de aproximativ 100.000 de haplotipuri extinse, însă doar câteva dintre ele prezintă un caracter nodal și vizibil în cadrul populației umane. Studiile efectuate pe oameni și animale au implicat un mecanism de selecție heterozigotică ce a operat pe acești loci ca o explicație pentru această variabilitate excepțională. Un mecanism credibil este acela al selecției sexuale, prin care femelele reușesc să detecteze masculi cu un HLA diferit față de al lor. În timp ce locii codificate DQ și DP au mai puține alele, combinații
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
mecanism de selecție heterozigotică ce a operat pe acești loci ca o explicație pentru această variabilitate excepțională. Un mecanism credibil este acela al selecției sexuale, prin care femelele reușesc să detecteze masculi cu un HLA diferit față de al lor. În timp ce locii codificate DQ și DP au mai puține alele, combinații de A1:B1 pot produce un potențial teoretic de 7.755 DQ αβ heterodimeri, respectiv 5.270 DP. Cu toate că numărul de izoforme existente la populația umană nu se apropie deloc de
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
Wien, Ateneul Român, Budapest Music Center sau Suntory Hall, împreună cu pianiștii Cătălina Butcaru, Alfredo Ovalles, cu chitaristul Oleg Dergilev sau cu harpista slovenă Tina Žerdin. Este cunoscut pentru turneele naționale Paris, Playlist, Culorile Sunetelor și mai recent proiectul La Vida Loca. Matei Ioachimescu este membru fondator al Green Thing Ensemble. Este invitat ca membru al juriului în competiții internaționale și susține workshop-uri în Austria, Japonia, Ungaria, România și Croația. CD-ul de debut, "Lumière", înregistrat împreună cu pianista Cătălina Butcaru și apărut
Celebrul compozitor Kalevi Aho, la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105556_a_106848]