591 matches
-
Orașele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar și un folnog. Orășenii se ocupau mai mult cu agricultura, judecând după felul dărilor lor. Totodată, aici se regăseau și negustorii localnici. Proprietarii de pământuri cu drept de moștenire, care aveau sate sau oameni pentru a le lucra, formau clasa boierilor. Aceștia erau datori domnitorului cu serviciul militar și erau puși în dregătorii. Pământurile lor erau păstrate în familie generație după generație
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimiși ai domniei. În cazul ohabelor (satelor cu scutire), cârmuirea aparținea proprietarului acelui sat (boier sau mănăstire); în restul localităților administrația era asigurată de către dregători locali și trimiși domnești. Țara era împărțită pe județe, conduse de către căpitani numiți în
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
străină invadatoare și a distrus secole de tradiție, transformând Elveția într-un stat-marionetă al Franței. Suprimarea de către francezi a revoltei din Nidwalden în septembrie 1798 a fost un exemplu de prezență oprimatoare a armatei franceze și de rezistență a populației localnice împotriva ocupației. Când a izbucnit războiul între Franța și rivalii săi, forțele rusești și austriece au invadat Elveția. Elvețienii au refuzat să lupte de partea francezilor în numele Republicii Helvetice. În 1803, Napoleon a organizat la Paris o întâlnire a politicienilor
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
si coasta de nord-est a Cubei (a acostat pe 28 octombrie), si coasta nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eșuat Santa Maria, în dimineața de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să iși lase câțiva din oamenii săi în acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni și a întemeiat așezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
a o sărbători, de-a pururi, dar nu în chip mistic, ci cu paharul în mână""... În sprijinul acestui mod de a vedea viața vine și [[Ionel Teodoreanu]] cu romanul său "Să vină Bazarcă!" (1947, apărut postum), unde un lăutar localnic "prin arcușul căruia curge tot vinul vechi de la Urlați", vin care e sprinten la băut, dar și cu o ușoară melancolie care amintește buchetul marelui Cotnar . În acest Urlați, a cărui față a început să se mai schimbe în ultima
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
secolul 19. Restul de 1% este format din etnici chinezi. În zilele noastre, populația indigena numără mai puțin de 1%, sau aproximativ 29 000 de indivizi. În Provincia Guanacaste, o parte semnificativă a populației descinde dintr-un amestec de amerindieni localnici, africani și spanioli. Există de asemenea o comunitate restrânsă de pensionari expatriați americani și canadieni. Localnicii se numesc între ei "tico" sau "țica" (feminin). "Tico" vine de la folosirea frecvență a sufixului diminutiv (ex: 'momentico' în loc de 'momentito'). "Tico"-ul ideal este
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
de către părinți fac ca școlile să fie clasificate în: "administrate de guvern", "ajutate de guvern", "autonome", "independente" și "finanțate privat". În plus, mai există și școli internaționale, adresate elevilor proveniți din alte țări, care, în anumite cazuri admit și elevi localnici. Există numeroase plângeri împotriva elitismului academic excesiv impus de la vârste foarte fragede; un film local foarte cunoscut, "I Not Stupid", evidențiază competitivitatea sistemului și stigmatul social cu care elevii trebuie să chinuie. După educația primară, elevii sunt supuși unui test
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
Macedonene a fost întreruperea tuturor relațiilor cu noua arhiepiscopie a Ohridului și împiedicarea episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe să intre în Macedonia. Episcopul Jovan a fost închis pentru 18 luni, pentru „defăimarea Bisericii Ortodoxe Macedonene și lezarea sentimentelor religioase ale cetățenilor localnici” prin distribuirea de calendare religioase și broșuri ale Bisericii Ortodoxe Sârbe. Există și o mică comunitate protestantă. Cel mai cunoscut protestant din țară este fostul președinte Boris Trajkovski. El provine din comunitatea metodistă, cea mai mare și cea mai veche
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
pustiu. La Horeb, Moise a depus jurământ (Exod. 19-20), obligându-și triburile să slujească pe unicul Dumnezeu (Jahve). Aici a primit Moise „Cele zece porunci”. După decenii de viață nomadă, petrecută în Sinai, marcată de confruntări armate cu alte triburi localnice (madianiții și amaleciții), triburile israelite au ajuns pe pământul "Palestinei". După anul 1220 î. Hr., mai exact în jurul anului 1207 î. Hr., este evocat pentru prima dată, pe o inscripție din timpul faraonului Merenptahs (1213-1203), etnonimul Israel. Atât exodul din Egipt cât
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
"" (în limba ) este Imnul Național al Statului Israel. "" a fost scrisă în prima sa versiune în 1877 de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882. Mai multe așezări agricole ale evreilor din Palestina ca Petah Tikva, Rișon Lețion și Rehovot, s-au mândrit că poezia a fost
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
diaconi. Înalții oaspeți au fost întâmpinați de un alai de călăreți îmbrăcați în costume naționale, cu colaci moldovenești și cu versuri rostite de unul dintre bătrânii satului. La această sărbătoare a participat a participat o mulțime mare de credincioși atât localnici, cât și din localitățile învecinate. Cântările bisericești au fost interpretate de Corala „Armonia” de la Constanța. În piciorul Sfintei Mese din altar au fost așezate părticele de moaște, preotul paroh precizând că cele așezate la ridicarea bisericii nu s-au mai
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
încăperi: pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului bisericii se află clopotnița. Intrarea se face prin partea de sud, iar lumina pătrunde prin 6 ferestre. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de tei, icoanele fiind pictate în 1918 de un pictor localnic. Biserica dispune de obiecte de valoare artistică cum sunt: În anul 1917 au fost înhumate în cimitirul Vorovești rămășițele pământești a 69 de militari români din Compania a 2-a Subzistență a Armatei I, dintre care 13 identificați și 56
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
biserici, situată în partea de jos a satului, unde se află și azi. Această biserică, având hramul Sf. Mucenic Dimitrie, a fost sfințită în anul 1811 de protopopul Vărădiei, Zaharia Protici. Mult timp, această biserică a fost servită de preoți localnici. În anul 1801 este amintit Ion Volungan, în anul 1833 a servit preotul Dura care semna, după vechiul obicei slavo-sârb, Durovici. În jurul anului 1870 au servit doi preoți, Nicolae si Ștefan Vesa, la 1880 Ion Cimponeriu, apoi, la 1900, Petre
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
servit preotul Dura care semna, după vechiul obicei slavo-sârb, Durovici. În jurul anului 1870 au servit doi preoți, Nicolae si Ștefan Vesa, la 1880 Ion Cimponeriu, apoi, la 1900, Petre Vesa și în 1934 Teodor Mândra. După această dată, șirul preoților localnici se încheie. Mulți dintre cei care au păstorit în continuare nu au stat mult în Roșia, sat sărac, izolat și lipsit de mijloace de comunicație. Totuși, biserica s-a păstrat în atenția puținilor turiști rătăciți în această vale pitorească de la
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
construită în anul 1730. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". Biserica ortodoxă din localitatea Hidișelu de Jos a fost construită în anul 1676 de meșteri necunoscuți, probabil localnici. Singurele inscripții care ne ajută la datarea monumentului sunt cele legate de anii pictării ușilor de la altar. Pe ușa diaconească, Sfântul Ioan Zlataust, se află trecut, cu cifre chirilice și arabe, anul 1778. Pe cealaltă ușă, Sfântul Vasile, cu inscripția
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
de meșteri din Moisei, Tg. Lăpuș și Borșa, jud. Maramureș. Iluminatul interior și exterior a fost făcut în aceeași perioadă. Intrarea în curtea bisericii se face printr-o poartă sculptată, material care a fost donat prin grija familiei Popovici Valer (localnic pădurar) și a colectivului de la Ocolul Silvic Oradea. Pe frontispiciul porții stă înscris textul biblic: „Descalță picioarele tale căci locul pe care calci este loc sfânt”. De o parte și de alta sunt sculptate scene istorice și biblice. Terenul pe
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
cu sârmă. După finalizarea lucrărilor exterioare, biserica a necesitat și lucrări interioare, însemnând amenajarea altarului, naosului și pronaosului; s-a împodobit cu icoane vechi, obiecte de cult și toate cele necesare. Cele trei strane au fost executate de Bungău Ioan (localnic tâmplar), cu aportul binefăcătorilor. Biserica este prevăzută cu încălzire centrală și instalații de aer condiționat, lucrare executată în perioadă 2004-2005. În biserica noastră se fac zilnic slujbe și este frecventată de un număr mare de credincioși, din localitate și împrejurimi
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
anterioară a administrației românești, multe drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici bulgari (împreună cu localnicii moldoveni (români) și germani basarabeni) s-au situat de partea autorităților românești, după cum a subliniat Gheorghe Tătărescu în raportul înaintat în numele Ministerului de Interne către Parlamentul României în 1925. Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 a dus la ultimatumul sovietic din 26
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
anterioară a administrației românești, multe drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici bulgari (împreună cu localnicii moldoveni (români) și germani basarabeni) s-au situat de partea autorităților românești, după cum a subliniat Gheorghe Tătărescu în raportul înaintat în numele Ministerului de Interne către Parlamentul României în 1925. Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 a dus la ultimatumul sovietic din 26
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
Internaționale pentru Congo. Această organizație încerca să combine numeroasele mici teritorii obținute într-un singur stat suveran și cerea recunoașterea acestui stat de către Puterile Europene. La 22 aprilie 1884, după ce a decis să recunoască tratatele semnate de șefii de trib localnici, guvernul Statelor Unite a recunoscut Asociației Internaționale pentru Congo drepturile de stat suveran sub numele de Statul Independent Congo, exemplu urmat și de Austro-Ungaria, Franța, Imperiul German, Regatul Unit, Italia, Regatul Țărilor de Jos, Portugalia, Imperiul Rus, Spania și Suedia. Conferința
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944. La 5 iulie 1941, armata română a reintrat în sat, având loc manifestări de ostilitate față de evreii localnici. "Rabinul Ghinsberg a scăpat numai cu barba smulsă, cu răni la cap și cu trupul înțepat de baionete, dar au fost împușcați Eli Schnitter cu soția și Bubi Engel. Multe fete au fost violate și tuturor bătrânilor li s-au
Jadova, Storojineț () [Corola-website/Science/315532_a_316861]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944. La 5 iulie 1941, armata română a reintrat în sat, având loc manifestări de ostilitate față de evreii localnici. "Rabinul Ghinsberg a scăpat numai cu barba smulsă, cu răni la cap și cu trupul înțepat de baionete, dar au fost împușcați Eli Schnitter cu soția și Bubi Engel. Multe fete au fost violate și tuturor bătrânilor li s-au
Jadova Nouă, Storojineț () [Corola-website/Science/315543_a_316872]
-
1903 "...se înapoiază planul și preliminarul pentru repararea bisericei din Boian neaprobat..."). Actuala biserică s-a construit prin contribuția credincioșilor păstoriți de preotul paroh Iosif Crișan, cu un mic ajutor de la Centrul Eparhial Sibiu, și prin donații de la diverși cetățeni localnici stabiliți in America sau în București (ex. 273 coroane de la Teodor Cucuiu din București și Nicolae Duma Gheorghiță din America). Lucrările de edificare a bisericii sunt încredințate arhitectului Kercsedi Lajos pentru suma de 4600 coroane, la 31.08.1905. La
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
reocupând Hotinul la 1 februarie 1919, iar bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez Henri Barbusse, care a dus o campanie publică pentru eliberarea lor). În prezent, ucrainenii susțin că s-au efectuat represalii contra localnicilor ucraineni care sprijiniseră revolta, iar după ce Răscoala de la Hotin a fost înăbușită de Armata Română, România a implementat politici pro-naționaliste de re-românizare a teritoriului . După primul război mondial, orașul Hotin a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de la Pontorson din 18 noiembrie, 1793, moare după câteva zile la La Flèche. Un vitraliul al bisericii Saint-Pierre de la Chanzeaux este dedicat începutului răscoalei din localitate, inițiate de René Forest la 12 martie 1793. Scena din vitraliu, reprezintă pe țăranii localnici depunând în fața lui Forest jurământul "Vom învinge sau vom muri". De factură modernă, vitraliul a fost realizat de maistrul sticlar J. Archepel în 1955. Persoana lui Jean Ripoché din vitraliu nu este identificată cu certitudine. Există trei țărani cu numele
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]