2,048 matches
-
20. 8265. Wachner Eduard, 5 apartamente, București, str. Prof. Dr. Theohari 30. 8266. Wahman Enertina, 18 apartamente, București, Bd. Hristu Botev, 5. 8267. Weiner David și Iosif, 3 apartamente, București, str. Dobroteasa 18. 8268. Werker Roza, 6 apartamente, București, str. Logofăt Nestor 6, str. Traian 111, str. Aurora 50. 8269. Weisman Wilhelm, 3 apartamente, București, str. Cuza Vodă 47. 8270. Wechsler Charlote, 2 apartamente, Predeal, Cartierul Forestier. 8271. Weintraub Smil Iosif, 3 apartamente, București, str. Anton Pan 27. 8272. Welther Arthur
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
canișul Spiridon. Fascinată de faimoasa Cancelarie Neagră a lui Constantin Cantacuzino, O.-B. va lansa un ciclu de cinci romane despre domnia de douăzeci și cinci de ani a lui Constantin Brâncoveanu, făcând trecerea de la policier la genul istoric-exotic (personajul principal este „logofătul de taină” Radu Andronic, care, după ce moare în primul volum, este „reînviat” la cererea cititorilor). Alt roman istoric, Întâlnire la „Elizeu” (1983), se inspiră din fapte reale din vremea primului război mondial. Autoarea, care stăpânește la fel de bine și arhaismele, și
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
1974; Plan diabolic, București, 1974; Cianură pentru un surâs, Cluj-Napoca, 1975; Bună seara, Melania!, Cluj-Napoca, 1975; Agentul secret al lui Altân-Bey, București, 1976; Panică la căsuța cu zorele, București, 1977; Anchetă în infern, București, 1977; Al cincilea as, București, 1978; Logofătul de taină, București, 1978; 320 de pisici negre, Cluj-Napoca, 1979; Ochii jupâniței, București, 1980; Ștafeta, București, 1981; ed. (O bombă pentru Revelion), București, 1999; Letopisețul de argint, București, 1981; Nopți albe pentru Minerva, București, 1982; Întâlnire la „Elizeu”, București, 1983
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
văzuți cu ochi de caricaturist. Într-un mic „roman nichipercean” în versuri, Trefleac voivod, sunt diseminate aluzii de un umor căznit și adeseori inept la adresa domnitorului Al. I. Cuza. O. ține să lanseze și un personaj popular, Fâl-fâl-son: Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui e cu totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
note de călătorie și a tradus din Florian, Béranger, Paul de Kock, precum și Istoria Moldavii și a Românii de J.-L. Carra. SCRIERI: Floricele de primăvară, București, 1854; Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului, I-IX, București, 1857; Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, București, 1857; Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, București, 1857; Căința lui Fâl-fâl-son, București, 1857; Misterele mahalalelor sau Cronica scandaloasă a orașului, I-IX, București, 1857-1858; O fată de măritat, București, 1858; ed. București, 1908; Iane
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
unii cercetători să atribuie acestei specii o origine cultă, religioasă. Investigații amănunțite au arătat însă că, de fapt, toți autorii indicați de manuscrisele ce păstrează o. de nuntă, precum Grigore Lehaci din nordul Moldovei, transilvăneanul Ilie Șerban, Iosif Popovici, Ilie Logofăt și alții, nu au făcut decât să noteze pe hârtie o. care circulau în popor în vremea lor. Cele mai importante o. de nuntă sunt o. schimburilor, rostită de vornicei cu prilejul schimbării darurilor (straielor) între mire și mireasă, o
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
că a învățat latinește când trecuse pragul adolescenței, acasă, cu un profesor care putea fi foarte bine unul dintre călugării catolici din Târgoviște. Aproape treizeci de ani acest boier nu și-a schimbat dregătoria - apare prima dată în acte ca „logofăt al doilea”, la 13 februarie 1632, înainte de urcarea pe tron a cumnatului său Matei Basarab -, deși contextul politic i-a fost cu deosebire favorabil. Marca fundamentală a personalității logofătului este complexitatea. Curteanul, extrem de abil în manevrele politicii complicate a timpului
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
nu și-a schimbat dregătoria - apare prima dată în acte ca „logofăt al doilea”, la 13 februarie 1632, înainte de urcarea pe tron a cumnatului său Matei Basarab -, deși contextul politic i-a fost cu deosebire favorabil. Marca fundamentală a personalității logofătului este complexitatea. Curteanul, extrem de abil în manevrele politicii complicate a timpului, era un european „ce nu s-a sfiit să privească toată viața spre acea lume occidentală, nouă și nu prea agreată la noi” (N. Iorga), un aristocrat care și-
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când scrie despre satele și oamenii din Ialomița. Lirismul discret
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
poate figura ca text-probă. Câteva traduceri, din H. Sienkiewicz, din finlandezul Pietari Päivärinta, din Maxim Gorki, apărute în preajma anului 1900, sunt apropiate ca tonalitate de proza autorului brașovean. În schimb, în Liniștea casei (1890) eșuează o tentativă de roman. SCRIERI: Logofătul Matei, Brașov, 1887; Niță dragă, Brașov, 1888; Liniștea casei, Brașov, 1890; Schițe, Brașov, 1893; La târg, Brașov, 1895. Traduceri: Pietari Päivärinta, Pățania mea de la târg. Tovarășul de drum, Brașov, [1900], Bătrâna cerșitoare și vraciul, Brașov, 1911; H. Sienkiewicz, Novele. Natură
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
I-II, îngr. și introd. Constantin Bostan, București, 1989-1997. Ediții: Mihai Eminescu, Scrieri politice și literare. I, introd. I. Scurtu, București, 1905 (în colaborare cu I. Scurtu), Icoane vechi și icoane nouă, Vălenii de Munte, 1909; Testamentul și pomelnicul marelui logofăt C. Conachi, București, 1909; Ienache Gane, Călătoria la munte din 1833 a spatarului..., București, 1909; Ion Creangă, Opere complete, pref. edit., București, 1906 (în colaborare cu Ilarie Chendi), Opere, București, 1939. Repere bibliografice: N. Iorga, Note istorice asupra editării operei
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
a fost traducerea Cronicii universale a lui Constantin Manasses. Analizând mai întâi copia slavo-română, apoi tălmăcirea prescurtată a lui Mihail Moxa, care introduce și trei scrieri bizantine, M. identifică fragmentele adăugate de călugărul român din cronicile lui Simeon Magistrul și Logofătul și din cea a lui Zonaras. Sunt contribuții care adâncesc cunoașterea multor aspecte și probleme încă precar cercetate, referitoare la cultura și literatura română veche în interferența ei cu cultura altor popoare europene, înlesnind, pe de altă parte, înțelegerea spiritualității
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
roagă la fiecare liturghie pentru dregători, pentru suflarea creștină și pentru toți episcopii Bisericii - răi sau buni, nevrednici sau luminați, străini de Scripturi sau chiar „drept învățând cuvântul adevărului”. „Pe toți și pe toate” îi pomenim deci - de-am fi logofeți ori simpli cititori - în slujba de căpătâi a Bisericii. În această rugăciune se cuvinte să avem o inimă neîmpărțită. Nici în laudă, nici în mustrare, conștiința creștinilor nu trebuie să se teamă de adevăr. Numai adevărul ne va face liberi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
România" Prima instituție de învățământ juridic de nivel universitar (învățământ superior) a fost întemeiată în Transilvania, la Oradea (1788), în cadrul Academiei locale. Țara Românească avea să consemneze în anul 1815 introducerea disciplinelor juridice la Colegiul „Sfântul Sava” din București de către logofătul Nestor. Deși numit de Petrache Poenaru, în 1837, la cârma disciplinelor „învățăturile logice și dreptul roman”, cunoscutul revoluționar pașoptist din Banat, Eftimie Murgu, nu a reușit să treacă munții pentru a activa în noua calitate dăscălicească. Izvoarele vremii constată însă
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Înspre Dunăre, amândouă Însă nu departe de București. Țăranii acestor sate, faptele pe care ei le săvârșesc sunt cu totul reprezentative și evocatoare pentru Înțelegerea completă a stărilor de lucruri de până atunci. Satele se află la discreția arendașilor și logofeților de teapa lui Aristică și Codârlă, care se sprijină pe „fiscali” ca Znagoveanu. (Ă). Episoadele În care sunt zugrăvite răbufnirile țăranilor, prevestind răscoalele din 1888 și 1907 sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației sărace și a satelor din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formă populară (1930). Floarea soarelui rămâne cea mai cunoscută scriere a sa. Petrea, „baladă populară”, publicată mai întâi în „Revista nouă” (1888), și Marcu sunt tot versificări în manieră personală după balade de tipul Ghiță Cătănuță și, respectiv, Marcu. Legenda Logofătul Tăut (1913) pare a fi, de asemenea, o prelucrare. Despre fabulele lui tipărite în volum abia în 1925, dar scrise în urmă cu cinci decenii, M. Dragomirescu afirma că sunt cele mai bune, după cele ale lui Gr. Alexandrescu, din
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
povești sunt variante ale unor motive cunoscute, dar înlănțuirea originală a episoadelor și apariția multor elemente inedite țin treaz interesul cititorilor. După unele mărturii, C. ar fi lăsat în manuscris și câteva traduceri din Ossian. SCRIERI: Floarea soarelui, Sibiu, 1910; Logofătul Tăut, Blaj, 1913; Fabule, pref. Al. Lapedatu, București, 1925; Petrea Voinicul și alte balade în formă populară, Sibiu, 1930; Eminescu în Blaj. Eminescu la București, în Amintiri despre Eminescu, îngr. Ion Popescu, Iași, 1971, 19-34; Amintiri despre Eminescu, îngr. Cornelius-Remus
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
traducerea lui, a fost jucată la Teatrul Național din Iași. SCRIERI: Povestiri din copilărie, București, 1905; Povestea lăcrămioarei, Iași, 1908; O istorie din alte vremuri, București, 1921; Mitologia Eddelor (scandinavă), București, 1922; Într-o noapte de vară, București, 1922; Comoara logofătului, București, 1922; Sufletul ruinelor, București, 1923; Sărmanii oameni!, București, 1925; Lupii, București, 1925; Povestiri de pe dealuri, București, 1926; Povestiri de prin văi, București, 1928; Reflecții și paradoxe, București, 1929; Omul fără de noroc!, București, 1931; Cel din urmă erou, București, 1943
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
Micu, Limbaje, 132-143; Dicț. scriit. rom., I, 347-350; Cosma, Romanul, II, 186-187; Romul Munteanu, „Poezia este cadența timpului...”, FLC, 1989, 36, 37; Radu Boureanu, DCS, 42-43, 167; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 355-357; Dicț. analitic, III, 337-338; Florin Faifer, Logofătul, CL, 2002, 5. M.Dț.
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
propria sa activitate. Inițiativele românești din secolul al XV-lea, presărate în cadrul acelui curent unidirecțional al achiziției literare, depășesc cu mult media unor producții obișnuite. Lirica, spre exemplu, a debutat de-a dreptul spectaculos. Pripealele monahului Filotei de la Cozia (fostul logofăt Filos al lui Mircea cel Bătrân), spre a însoți psalmii „aleși” ai bizantinului Nicephoros Vlemmides, au avut un deosebit succes, atestat de răspândire (vor ajunge destul de repede a fi tipărite) și consacrare. Mai departe, însă, în secolul al XV-lea
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
J. Michelet). Evocarea unor evenimente este adesea întreruptă de scurte aprecieri concluzive, patetice de multe ori, luminând fie semnificațiile mai adânci, cu valoare simbolică, ale unor evenimente, fie eroi. B. a inaugurat la noi genul biografiilor istorice (Ioan Tăutul, mare logofăt al Moldovei, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino, Logofătul Miron Costin). Sobre, sintetice, acestea recompun imaginea unor personalități exemplare din istoria românilor. Problemele politice și naționale fiind mereu aceleași, biografiile devin un prilej de a pune de fiecare dată în
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
scurte aprecieri concluzive, patetice de multe ori, luminând fie semnificațiile mai adânci, cu valoare simbolică, ale unor evenimente, fie eroi. B. a inaugurat la noi genul biografiilor istorice (Ioan Tăutul, mare logofăt al Moldovei, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino, Logofătul Miron Costin). Sobre, sintetice, acestea recompun imaginea unor personalități exemplare din istoria românilor. Problemele politice și naționale fiind mereu aceleași, biografiile devin un prilej de a pune de fiecare dată în discuție politica externă a Principatelor și de a relua
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Suceava până să ajungă la mănăstirea Golia din Iași, unde se poate să fi devenit egumen. Își redactează cronica la cererea domnitorului Petru Șchiopul, recomandat acestuia, probabil, pentru instrucția și elocința sa aleasă, deopotrivă de mitropolitul Anastasie, ca și de logofătul Ioan Golăi, ochii ce supraveghează apoi din umbră relatarea. A scris în continuarea versiunii integrale a textului „magistrului” Macarie; păstrând tipicul cronologizării stricte (nu fără a lăsa să-i scape însă și destule „licențe” sau erori) și avansând în genere
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
obstinat, „rechizitoriul” virulent, într-un portret - cheia secvenței e apocaliptică - menit a submina imaginea lui Ioan Vodă (cel Cumplit); rival nemijlocit lui Petru Șchiopul și victimă, într-un răsunător scenariu al „vânzării”, în care Ganelon ia chipul Ieremiei Golia, fratele logofătului, cel care trage sforile letopisețului. Ca și antecesorii, A. (ce crede în valoarea scrisului, reiterând, în cronică, elogiul minții și lauda „alcătuirilor retoricești”) recurge la modele bizantine; e preferat Manasses, cu Istoria sinoptică (extrem de receptat și „productiv” în școala cronografică
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
vistier al Moldovei, emigrat în 1791 în Rusia), C. era fiul lui Alexandru Cantacuzino (șambelan al țarului și participant la mișcarea eteristă) și al Elisabetei (n. Daragan). Întors în Moldova, se însoară în 1839 cu Maria Cantacuzino, fiică a marelui logofăt al Moldovei Nicolae Cantacuzino-Deleanu-Măgureanu, dar căsnicia nu durează; Maria Cantacuzino pleacă în 1850 la Paris, căsătorindu-se, mult mai târziu, cu pictorul Puvis de Chavannes. C., care împărtășește de la început ideile noi ale epocii, era prieten cu V. Alecsandri, I.
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]