2,088 matches
-
a fost modernizată într-o manieră neoclasică, prin adăugarea unui corp de clădire dominat de un portic format din șase coloane grandioase. Palatul Regal (devenit ulterior Palatul RSR) a fost ridicat în perioada 1930 - 1937 pe locul fostei case a logofătului Dinicu Golescu, în stil neoclasic de către arhitectul Nicolae Nenciulescu. Astăzi clădirea adăpostește Muzeul Național de Artă al României. În 1931 este construit, după planurile lui Horia Creangă, imobilul de locuințe "ARO", devenit azi imobilul "Patria" și care găzduiește cinematograful omonim
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
(1760 - 1831) a fost un boier român, care a deținut funcția de logofăt al Țării Românești. A fost fiul lui Nicolae Dudescu și a aparținut unei familii bogate, unul dintre strămoși fiind Dumitru din Dudești, vornic în perioada lui Mihai Viteazul. S-a remarcat printr-o viață extravagantă, în special datorită exceselor financiare
Constantin Dudescu () [Corola-website/Science/332218_a_333547]
-
24 august 1546, când oastea boierilor pribegi a fost atacată prin surprindere și nimicită de . La începutul lui 1548 are loc o nouă plecare în pribegie a boierilor rămași în țară, în frunte cu: Stoica stolnicul, Vintilă vornicul, Radu marele logofăt și Pârvu postelnicul. În aceste condiții se produce o regrupare a boierilor pribegi și în același an are loc a doua confruntare. Având în frunte un pretendent tânăr, însoțiți și de 1000 de mercenari secui au intrat în țară sperând
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
frații Simion și Grigore din Climăuți, aproape de Soroca”. Într-un act emis de Petru Șchiopul la 11 martie 1586, se arată că frații Simion și Grigore, boieri din Climăuți, au fost pedepsiți prin confiscarea averilor. Moșia lor a fost donată logofătului Andrei, pîrcălab de Soroca. La 20 mai 1665 Climăuții pe Nistru sînt pomeniți ca punct de hotar, cînd s-a hotărnicit moșia boierului Grigore Hăbășescu din Sănătăuca.Recensămîntul din 1774 fixa la Climăuții de Jos 26 de ogrăzi drept proprietate
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
(denumită uneori și ului) este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile "Adormirea Maicii Domnului" (sărbătorit în fiecare an pe 15 august) și "Sfântul Mucenic Gheorghe" (sărbătorit la 23 aprilie). Mănăstirea Humorului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
la poziția 291, având codul de clasificare SV-II-m-A-05569. Pe aceastăp listă se precizează că ruinele se află la circa 100 m sud-vest de incinta actuală. În anul 1530, la vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un înalt demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a îndeplinit
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
la vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un înalt demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu (ctitorul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești). Pe peretele exterior
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu (ctitorul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești). Pe peretele exterior sudic al pronaosului se află o pisanie scrisă în limba slavonă și care are următorul text: ""Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie"" (1530). În 1535, ctitorul a adus o echipă de meșteri zugravi care să asigure pictarea noii biserici. Așa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Petru, voevodul Moldovei”". Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Potrivit obiceiului, ctitorul a clădit odată cu biserica și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria logofătului Toader Bubuiog cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje. În anul 1653, cand cazacii lui Timuș Hmelnițki au jefuit și incendiat locașul de cult. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe cap aceeași coroană, iar între domnitor și soția sa se află unul dintre fiii domnești. În colțul sud-estic al încăperii mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, este reprezentat ctitorul bisericii oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Bubuiog este îmbrăcat într-o haină galbenă cu brandemburguri albastre. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Moldova (lupul, ursul, veverița ș.a.), diferite arme (sulița, arcul și sabia) sau țesături moldovenești (lavița, ștergare, ii). În biserica Mănăstirii Humor au fost înmormântați ctitorii și mai mulți demnitari ai Moldovei medievale. În încăperea mormintelor se află mormintele ctitorilor: marele logofăt Toader Bubuiog și soția sa, Anastasia. Cele două morminte se află în nișe boltite amplasate în pereții sudic și respectiv nordic ai încăperii. Pe pereții de deasupra nișelor se află pictați cei doi soți (separat și nu împreună) îngenuncheați în fața
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
se află în nișe boltite amplasate în pereții sudic și respectiv nordic ai încăperii. Pe pereții de deasupra nișelor se află pictați cei doi soți (separat și nu împreună) îngenuncheați în fața Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului. Mormântul marelui logofăt Toader Bubuiog se află într-o nișă boltită săpată în peretele sudic. Pe mormântul său se află o piatră de marmură frumos sculptată, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: Această piatră de mormânt și-a împodobit-o
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
în peretele sudic. Pe mormântul său se află o piatră de marmură frumos sculptată, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie"" (1539). Soția ctitorului, Anastasia, a fost înmormântată într-o nișă din peretele
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie"" (1539). Soția ctitorului, Anastasia, a fost înmormântată într-o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile"" (1527). În pronaos se află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților (1558-1561), decedat în anul 1561. Pe lespedea sa funerară se află următoarea inscripție: ""Aici
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
următoarea inscripție: ""Aici este mormântul Prea Sfințitului nostru Părinte Eutimie - fost episcop de Rădăuți și care s-a înmormântat aici unde s-a călugărit - să-i fie lui pomenirea veșnică"". De asemenea, în partea stângă a pronaosului se află mormântul logofătului Solomon. Piatra sa funerară, împodobită de ginerele său Dumitru, este foarte ștearsă, iar inscripția este aproape ilizibilă. În partea dreaptă se află mormântul unui oarecare Gheorghe și un altul a cărui inscripție este ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Humor se află
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
icoane, candele, evanghelii, apoi adaugă veșmântarul, cripta familiei (unde sunt depuse osemintele familiei Krupenski) și gardul din piatră acoperit cu olane ce înconjoară biserica. Aceste moaște s-au dăruit, în 1748, de către Patriarhul Alexandriei Matei Psaltul, lui Andrei Ruset, vel logofăt. Matei Psaltul fusese stareț la Mănăstirea Zlătari din Bucuresti, iar Andrei Ruset era capuchehaie a Moldovei la Constantinopol în vremea lui Constantin Mavrocordat. Andrei Ruset l-a ajutat pe Matei să dobândească scaunul patriarhal, iar acesta, în semn de recunoștință
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
coastă a unui sfânt neștiut, care Sfinte Moaște sunt rămase de la răposatul tatăl meu (Iordache Crupenschi), iar cutia este făcută de mine. Aceste Sfinte Moaște a Sfântului Mare Mucenic Gheorghie, sunt date de un patriarh(Matei Psaltul al Alexandriei), răposatului logofăt Andrei Roset, adică bunul răposatei maicăi mele (Măriuța Milu), iar sfânta coastă, dată tatălui meu, de către un serdar Vasilache Cârnul” (însemnare autografă a lui Grigore Crupenschi în Inventarul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Feredeni, fila 2, partida arginturilor de la Arh.
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
cm și înaltă de 4 cm, conservată într-o cutiuță masivă de argint, fără inscripții pe ea, stă scris: „GHEORGHIOS MEGA MARTIRIOS”, pe partea superioară în limba română, dar cu caractere chirilice „DE LA PATRIARHIA ALEXANDRIEI, DAR S-AU DAT MARELUI LOGOFĂT ANDRIES RUSET, 1748”. Până a ajunge Sfintele Moaște la Feredeni, ele s-au păstrat în sânul familiei lor și s-au moștenit de la o generație la alta. Andrei Ruset a avut o fiică pe nume Safta. Safta s-a căsătorit
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
născut în anul 1853, fiind fiul cel mare al ofițerului rus de artilerie Alexandru Koslinski (viitor general român), rămas în Muntenia la cererea domnitorului Barbu Știrbei, ca să ajute la organizarea artileriei călărețe din acel principat și al Anastasiei Argyropol, fiica logofătului dreptății. După absolvirea Gimnaziului român din Brașov și al Liceului "Sf.Sava" din București (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila Română (1872), fiind al treilea român - după Nicolae Dimitrescu-Maican (1863) și Ioan Murgescu (1865), care a fost
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
fi cunoscută sub numele de „Palatul Beldiman”. Casa a trecut în proprietatea biv-vel postelnicului Vasile Beldiman, fiul lui Alecu, care în 1839 a vândut-o boierului Lupu Balș care, la rândul lui, în 1845, o cedează Elenei Catargiu, fiica marelui logofăt Iordache Catargiu, căsătorită întâi cu Iorgu Ghika și apoi cu beizadea Gheorghe, fiul lui Ioniță Sandu Sturza și care o vinde mai departe avocatului Vasile Sculy. Acesta îi face câteva modificări, lărgind parterul și mărind ferestrele, pentru a o transforma
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
vulturi de cleștar“; în seara „roză“, luceferii, ca „păunii“, îi ciugulesc poetului din mâini. El e prin excelență seniorul acestui domeniu feeric: „Radu, cneazul gândacilor cerești“, „Gyr - prințul trist și leneș, domnind prin busuioc“, „vătaf peste lăcuste și lalele și logofăt pe crinii de gheață și topaz“. La sentimentul chtonic ne conduc adevărate orgii horticole.» ("ibid.," p. 163). O primă etapă resurecțional-baladescă daco-românească din secolul al XX-lea, mai precis, dintre anii 1927 și 1943, este cea „programatic-gândiristă“. Radu Gyr a
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Ciujdoaia, stăpânind asupra părții de sus a satului, iar urmașii ei pot fi urmăriți în documente până în secolul al XIX-lea, însă cel mai de seamă răzeș la sfârșitul secolului al XVII-lea a fost Vasile Buhăescul, ginere al Ciujdoaiei, logofăt și apoi vornic de poartă. Tot de la sfârșitul secolului al XVII-lea este atestată într-o poiană traversată de "Pârâul Humii" (în sud-estul satului vecin actual Poiana) o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar, vel medelnicer, paharnic ori logofăt. În a doua jumătate a secolului XVIII, după 1766, un negustor cu dughene în Iași, Anastasie Duca, intră în posesia unor pământuri la Buhăești, după ce Vasile Buhăescu (al doilea) și fiul său Ștefan nu-i pot înapoia o datorie, iar
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
un vârf de lance, o zăbală de fier), nu aparținea autohtonilor, ci unui peceneg. Cel mai vechi document cunoscut până acum care atestă existența Jilavei a fost emis la București în iunie 1716 prin care „popa Radu de la Jilava vinde logofătului Matei Fărcășanu o casă cu loc și grădină”. Dintr-un alt document emis 6 ani mai târziu tot la București, și în care este pomenit același „popa Radu de la Jilava”, reiese că satul aparținea logofătului Constantin II. După aceste izvoare
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]