2,956 matches
-
sunt create; și, odată cu el, trupul, ca o punte între el și ele. Apoi prin dirijarea de către rațiunea cognitivă umană a rațiunii constitutive a naturii proprii și implicit a rațiunilor lucrurilor va actualiza legătura sa cu lucrurile, după asemănarea legăturii Logosului cu rațiunile Sale". De fapt, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae prezintă în teologia lui o adevărată viziune filocalică asupra lumii. Întreaga teologie a Părintelui Dumitru Stăniloae este marcată de duhul filocalic, înscriindu-se în același duh al Părinților filocalici pe care
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
de ani, poetul trudește pe tărâmul poeziei cultivând în chilia sa, în singurătate și insensibil la „galerie”... „cuvinte de rămânere!” Matricele sale existențiale devin reguli și obsesii, animat deopotrivă de aflarea sensului magic, cât și de secretul ieșirii din labirintul Logosului, de miracolul ființei, de credința în forța demiurgică a Cuvântului, de libertatea rostirii, de nespusul inimii, de cer și tăcere. Theodor Răpan a debutat publicistic în 1970 (la 16 ani), iar editorial, în 1975, în urma Concursului de debut organizat de
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea, uitarea, neantul, câmpia, femeia, prietenul nimeni, salcâmul, valul, întristarea, sărutul, restriștea, moartea, vântul, poezia, melanholia, iubirea, firul de iarbă, cântecul, amăgirea, singurătatea, silaba, cuvântul. În pagina de deschidere a volumului amintit, poetul rostește exclamativ: „Binecuvânt Logosul! Cele de față sunt scrise cu acel colț al inimii muiat într-o lacrimă cuvântătoare. Ea să ducă greul, în timp ce eu tac desăvârșirea lunecării...” Descătușarea de sine devine destin creator. Cuvântul dintâi trece răpanian prin „alfabetul tăcerii”, încolțind în oul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Am să mă dezobișnuiesc de stelele cerului / cum apa îngheață dezobișnuită de fulgul zăpezii, / îmi voi lua trupul înfrigurat / și da-l-voi eu însumi să mi-l pască iezii... («Tonul» - SOrd, II, 264). Pe acest nivel liric priveliștea cuvântului / logosului în care se antrenează stănescianul Făt-Frumos al verbelor își încordează arcul hyperionic dintre «floarea de tei» a gândirii abstracte din «Semn 1» - Plutea o floare de tei / în lăuntrul unei gândiri abstracte / deșertul se umpluse cu lei / și de plante
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
și sus / înverzea iarba. / Am gândit un mod atâta de dulce / de a se izbi două cuvinte / de parcă iarba verde ar înflori / iar florile s-ar ierbi. (SOrd, II, 265). Traseul zigzagat al eroului poemelor lui Nichita Stănescu prin priveliștea logosului, drum inițiatic la capătul căruia va refi Făt-Frumosul verbelor, este deosebit de al Marii Treceri, însă paralel cu acesta pe multe segmente „simfonic-thanatice“ solicitate de „dezobișnuirea de trup“; zig-zagurile drumului sunt atent cercetate de ochiul fix al orizontului: Cum te uiți
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
și altele în care vizualul și rolul colectiv sunt decisive pentru o civilizație așezată, agrară, cum a fost a noastră. Satul care demult a suit la Cer, generațiile de moși și strămoși sunt evocate pertinent, prin stilul pregnant științific al logosului. Nimic nu este de prisos în pagina scrisă și nici în paginile care sunt îmbogățite cu fotografii de demult. Chipuri de țărani trecuți de acum în stele, ne privesc și da, noi îi recunoaștem că ei sunt cei care ne-
RITUALURI DE TRECERE de MELANIA CUC în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351773_a_353102]
-
că molecula noastră de Univers, veche de circa... Aș putea să-l întreb pe „tovarășul” Coruț care științe? Cosmogonia antică sau evoluționismul modern cu toate derivatele lor? Vă este cunoscut faptul că majoritatea științelor au rădăcina superioară formată din termenul logos = cuvânt, cea care dă sens obiectului studiat, mărturie și afirmație despre Logosul, a toate Creator? Arheologia, astrologia, biologia, climatologia, cosmologia, etologia, filologia, filosofia fiziologia, hidrologia, psihologia, sociologia, teologia, zoologia, etc., toate științele trebuie să-L identifice indirect dar providențial pe
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
întreb pe „tovarășul” Coruț care științe? Cosmogonia antică sau evoluționismul modern cu toate derivatele lor? Vă este cunoscut faptul că majoritatea științelor au rădăcina superioară formată din termenul logos = cuvânt, cea care dă sens obiectului studiat, mărturie și afirmație despre Logosul, a toate Creator? Arheologia, astrologia, biologia, climatologia, cosmologia, etologia, filologia, filosofia fiziologia, hidrologia, psihologia, sociologia, teologia, zoologia, etc., toate științele trebuie să-L identifice indirect dar providențial pe Mântuitorul Hristos-Înțelepciunea absolută, iar Hristologia-Știința absolută, ca studiu al creației Lui. Pentru că
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
de maculare- suferința „dureros de dulce“. Frumoasa operă eminesciană „Odă” (în metru antic) exprimă, într-o formă sintetică, sui generis câteva din trăsăturile de bază ale creativității sale genială. Este forma în principal de o înțelegere a discursului literar drept logos esențial, situație în raport cu care ideea de pretext se atomizează, deoarece poezia emană din străfundurile conștiinței. Numai într-o astfel de perspectivă devine limpede cum „Oda”, în comparație cu „Elegia” lui Goethe, trăiește în alt spațiu ideatic și oferă alte soluții pentru aceeași
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
și a lui Vodă Brâncoveanu. Atâtea frumuseți ne întâmpină și ne poartă nu în lumi de basm, ci în triumful pe care doar jertfa de pe Golgota îl întreține, iar Vodă Brâncoveanu s-a legat de cruce prin neadormită slujire. Măreția logosului se vede în fiecare vas de preț pe care l-a ales autoarea și pentru care îi aducem un mulțam din inimă smerită. București, 4 iulie 2013, A.D. Bibliografie: 2 Ștefan Ionescu si I. Panait, Constantin voda Brâncoveanu. Viața și
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
Cuvintelor se structurează în două măsuri lăuntrice, de contemplare și avânt, tempouri pe care cititorul le intuiește și care îl conduc spre starea de grație premergătoare intrării într-un ținut eliberat de vremelnica impuritate mundană. Nostalgia recâștigării statutului binecuvântat al Logosului presupune viețuire în zona de puritate și lumină a Poeziei. Conținuturile inconștientului activate prin verb evocă tocmai nostalgia Paradisul primordial și a Timpul său acronic și îngăduie retrăirea prin poezie a momentului unic ce premerge ruptura de timpul sacru și
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
este recapitulată sau rezumată întreaga lume. Lumea sensibilă este trupul extins al omului. Este trupul care îl hrănește și îl suține, dar care, totodată, are nevoie de îngrijirea și dragostea lui” [1] Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
trupul extins al omului. Este trupul care îl hrănește și îl suține, dar care, totodată, are nevoie de îngrijirea și dragostea lui” [1] Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea moderne și postmoderne, imaginea omului a fost pătată și deteriorată, odată cu ea fiind întunecată și istoria lumii. De aceea, rolul Logosului a fost și El deteriorat și marginalizat, punându-se accent pe energiile și resursele omului, pe iscusința și priceperea sa limitată, care poate înlocui purtarea de grijă proniatoare a lui Dumnezeu. Drept urmare, odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
înlocui purtarea de grijă proniatoare a lui Dumnezeu. Drept urmare, odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă că el este „amenințat de pericolul de a-și pierde pentru totdeauna, simbolurile personalității sale” Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă că el este „amenințat de pericolul de a-și pierde pentru totdeauna, simbolurile personalității sale” Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea moderne și postmoderne, imaginea omului a fost pătată și deteriorată, odată cu ea fiind întunecată și istoria lumii. De aceea, rolul Logosului a fost și El deteriorat și marginalizat, punându-se accent pe energiile și resursele omului, pe iscusința și priceperea sa limitată, care poate înlocui purtarea de grijă proniatoare a lui Dumnezeu. Drept urmare, odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
spiritele Renașterii atât de diferite precum Parcelsius, John Dee, Comenius, J.V. Andreae, Fludd sau Newton - vedeau în alchimie modelul unei întreprinderi nu mai puțin ambițioase, anume desăvârșirea omului printr-o nouă metodă de a cunoaște” [3] Trebuie să subliniem că Logosul divin - Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a întrupat pentru a-l restaura pe om în ființa sa, dar și pentru a-l repune în acea relație dintru început cu natura care-l înconjoară. Dacă entropia cosmosului reprezintă această „supunere pentru
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
trupului - scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul - și Dumnezeu este incomparabil superior lumii pe care a creat-o, atunci, acela care preferă sufletului trupul și lui Dumnezeu lumea creată de El, nu se deosebește cu nimic de idolatri!” Trebuie să subliniem că Logosul divin - Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a întrupat pentru a-l restaura pe om în ființa sa, dar și pentru a-l repune în acea relație dintru început cu natura care-l înconjoară. Dacă entropia cosmosului reprezintă această „supunere pentru
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
Dumnezeu - observă Părintele Dumitru Stăniloae - dovedește că nu este o realitate ultimă și absolută. Darul presupune existența unui dăruitor care este în orice caz mai important decât darurile sale” [7] Iată de ce, în perspectiva adusă lumii de Mântuitorul Iisus Hristos - Logosul divin, putem să privim omul nu ca fiind în dispută sau în opoziție cu natura; dimpotrivă, și omul și natura îi abordăm în perspectiva antropică și antropologică, de care vorbea Părintele Dumitru Stăniloae: Cosmosul se lasă cunoscut de om, iar
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
ea ni Se dă mai deplin Fiul, cu dragostea lui față de Tatăl și de noi, ca să putem relua la alte Liturghii, la o treaptă mai înaltă această reciprocă dăruire” [16] . Iată de ce, în perspectiva adusă lumii de Mântuitorul Iisus Hristos - Logosul divin, putem să privim omul nu ca fiind în dispută sau în opoziție cu natura; dimpotrivă, și omul și natura îi abordăm în perspectiva antropică și antropologică, de care vorbea Părintele Dumitru Stăniloae:Acest fapt și explică de ce primele manifestări
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
apare ca o realitate de necontestat: „Sfântul Maxim Mărturisitorul va arăta mai târziu, pe temeiul reconstrucției cosmologice a Sfântului Atanasie, că această ordine rațională a creației este întemeiată pe ideile divine ale tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, care izvorăsc din Logos și se întorc în El ca într-un centru unificator al lor. Unitatea creației se bazează pe existența unității unui singur Creator, Tatăl prin Logoul Său. Acesta este și motivul principal pentru care pe bolta cea mai înaltă a fiecărui
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
este și motivul principal pentru care pe bolta cea mai înaltă a fiecărui locaș de cult ortodox străjuiește icoana Domnului Iisus Hristos, Pantocratorul întregului univers” [10] . Dar ce spunea despre această unitate Sfântul Atanasie cel Mare? El spunea că „Însuși Logosul atotputernic, desăvârșit și sfânt al Tatălui, sălășluindu-Se și întinzând puterile Lui în toate și pretutindeni și luminând toate cele văzute și nevăzute, le ține pe toate și le strânge, nelăsând nimic gol de puterea Lui, ci dându-le viață
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
Taine” [27] . Euharistia este, așadar, fărâma de drojdie care face să dospească din punct de vedere sacramental aluatul întregii creații, întrucât transformă, pe de o parte, lumea ca zidire a lui Dumnezeu în eveniment de comuniune divino-umană, reliefând și împlinind „logosul” creației iar, pe de altă parte, suprimând atât lipa de rațiune cât și absurditatea supraviețuirii unei existențe autonome, aparținătoare unor culturi și civilaziții, sortite de fapt desființării prin moarte. Sigur și esențial, dumnezeiescul dar al cuminecării cu Trupul și Sângele
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
Dumnezeu în cer, este un urcuș înlăuntrul Bisericii. După Sf. Grigorie de Nyssa, Moise intrând în lumina din interiorul tenebrelor divine de pe Sinai, vede „cortul imaterial” ca model al templului sau al Bisericii, iar acest cort zice el, este însuși Logosul. Dar atunci însuși Iisus Hristos este Biserica și înaintând spre El înaintăm spre Biserica cerească, prin cea pământească făcută după aceea. Astfel, caracterul bisericesc al misticii se identifică cu caracterul ei hristocentric. Chiar cel ce s-a ridicat la starea
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]