797 matches
-
cu bățul înfipt în fund, Lulu era șocant de flexibilă. — Vă rog să vă așezați într-o poziție confortabilă, în fața covorașului, a spus instructorul. În vreme ce cursanții se întindeau în diverse poziții, Lulu executa toate mișcările fără cusur. Am observat o lucire subtilă pe frunte, dar nici o picătură de sudoare nu a căzut pe podea. Pe de altă parte, eu nu reușeam să mă abțin să nu grohăi ca Maria Sharapova și să nu-mi transform covorașul într-o baltă de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i păsa. Când trecuse în spatele pupitrului pe care scria, cu litere mari, de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Minor și de rigiditatea convingerilor sale religioase. Oare soțul Aurorei izgonise televizorul din casă? Convingerile sale erau atât de puternice, încât dorise să își protejeze fiica adoptivă de carnavalul frenetic al culturii pop americane, acel bâlci fără nici un Dumnezeu de luciri și gunoaie care se revărsa la nesfârșit din toate tuburile catodice din țară? Poate. Nu aveam să aflăm nimic despre Minor până ce Lucy nu avea să ne spună unde locuia, iar ea, deocamdată, nu scotea un cuvânt. Tom bănuise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
schimbăm vitezele la mașina-școalè, a reapèrut triumfètor și mai obraznic că niciodatè și, totuși, pentru prima oarè de la instalarea lui în universul mateian, departe de a-l renega că pe ceva respingètor, strèin trupului meu, l-am regèsit cu o lucire stranie de bucurie, M-am învelit în el că într-o mantă lungè de ploaie, Se apropiau sèrbètorile, la telefon, mama m-a chemat acasè de Crèciun, Cel puțin de Crèciun, insistè ea, dacè nu vii de Revelion! Corina mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns scurt, să se legene. Aceste lecții erau de fapt menite să le familiarizeze cu modul În care putea fi folosită sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad al cărui foc Îi va aduce În vecii vecilor aminte de lucirea roșiatică a vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se află de puțină vreme la Samarkand. Se Îndreaptă oare anume către tavernă, În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
citat pe buze, mâine va face Samarkandul să tremure. Pentru moment, influența lui nu se Întinde dincolo de acești tineri care-l Înconjoară, atenți la cea mai mică frază, la cel mai mic semn al lui. În ochi Îi apare o lucire neașteptată. Se Întoarce spre acoliții săi. Apoi, triumfător, spre mulțime. Exclamă: — Dumnezeule, cum am putut oare să nu-l recunosc pe Omar, fiul lui Ibrahim Khayyam din Nishapur? Omar, steaua Khorasanului, geniul Persiei și al celor două Irakuri, prințul filozofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bine de trei luni, m-am gândit că puteți Împărți odaia. Dacă tânărul este nedumerit, evită s-o arate și se dovedește politicos, deși fără curtenie. Khayyam intră, salută, Își spune precaut numele: — Omar din Nishapur. O scurtă, dar intensă lucire de interes În privirea tovarășului său. Care se prezintă, la rândul său: — Hasan, fiul lui Ali Sabbah, născut În Kom, student la Rey, aflat În drum spre Isfahan. Această enumerare amănunțită Îl face pe Khayyam să se simtă stingherit. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
susținut tot timpul. Unica soluție ar fi ca Baskerville să-și domolească zelul. L-ați putea oare aduce dumneavoastră la sentimente mai bune? Fără să mă angajez formal Într-o asemenea Întreprindere, am cerut să-l văd pe Howard. O lucire de triumf lumină dintr-odată barba roșie a reverendului. Se ridică dintr-un salt. — Urmați-mă, spuse, am să vi-l arăt pe Baskerville, cred că știu unde e. Urmăriți-l În tăcere, Îmi veți Înțelege motivele, Îmi veți Împărtăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ușoară, nisipul Începe să se Învârtejească, hainele se umflă, Întreaga piață se acoperă cu un văl ireal. Împrejurul Reghistanului se ridică trei monumente, trei ansambluri gigantice, turnuri, cupole, portaluri, ziduri Înalte Împodobite În Întregime cu mozaicuri migăloase, cu arabescuri cu luciri de aur, de ametist, de turcoaz. Și cu Înscrisuri laborioase. Totul e Încă maiestuos, numai că turnurile sunt Înclinate, cupolele sunt sparte, fațadele scorjite, roase de timp, de vânt, de secole de nepăsare; nici o privire nu se ridică spre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce, cred că o evoca pe Scufița Roșie, dar Agliè, cu voce Încordată, Îl rugă să se abțină. În timp ce eram aproape să ieșim din crâng, am auzit voci Îndepărtate. În sfârșit ajunseserăm la marginile rariștii, care acum apărea luminată de luciri slabe, ca niște torțe, sau, poate, de lumânări care pâlpâiau aproape jos, pe pământ, niște scânteieri slabe și argintii, ca și cum o substanță gazoasă ar fi ars cu un fel de răceală chimică În baloane de săpun ce pluteau pe deasupra ierburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu se poate rezolva fără sacrificii din partea celor ce stăpânesc pământul. Asta-i lege! Toate celelalte, toate considerațiile secundare sunt paliative. Țăranul vrea pământ. Scurt. El atâta știe și asta îl doare. ― Iartă-mă, Alexandre, răspunse Iuga, calm, cu o lucire în ochi, care arăta că discuția îi frământa sufletul, dar așa cum o pui tu, problema devine un simplu pretext de propagandă electorală sau de demagogie ieftină și primejdioasă. A stârni pofte e foarte ușor. Mai greu e să le și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Costel Petrescu, care a fost coleg cu bărbatul ei la școala militară. ― Uite ce îngeraș s-a abătut pe la noi, domnule Titu! suspină doamna Alexandrescu, topindu-se de duioșie. Tanța roși. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea la ei. ― Dă-mi voie să-ți spun, dragă Nadina, că e o nebunie, pur și simplu nebunie! strigă în cele din urmă Gogu Ionescu, exasperat de îndărătnicia ei. ― Tocmai fiindcă e nebunie mă ispitește! zise Nadina cu o lucire mai vie în ochi. Într-adevăr Nadina se înverșuna mai ales pentru că toată lumea o sfătuia să renunțe. Avocatul Olimp Stavrat, care-i susținea divorțul, un bătrâior cochet, cu o bărbuță îngrijită, a fost cel dintâi. Îi făcea puțină curte, uneori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec... Când apoi se dumeri, fu cuprinsă de o groază atât de violentă, că rămase împietrită în pat, cu plapuma până sub bărbie, uitîndu-se la Ileana cu niște ochi măriți, în care tremura o lucire sticloasă. Numai într-un târziu începu să bâlbâie cu un glas străin, frânt și neputincios: ― Ce fac eu acuma, Ilenuțo?... Acuma o să mă omoare și pe mine, acuma... Fata o iubea și-i era milă de frica ei. Prinse curaj
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată a trupului ei stârni mai aprig pornirea bărbatului. Zvârli haina ce-o ținuse în mâini parcă i-ar fi oferit-o să se îmbrace și se apropie de fotoliu cu brațele deschise ca la un joc de-a ascunselea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta a șoselei, stăteau neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii pe fețele negricioase clipeau cu luciri arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați, ca într-o poartă deschisă spre altă lume, se agitau într-o zăpăceală galbenă prefectul Baloleanu, primul-procuror și maiorul Tănăsescu, având în spate trăsura cu doi cai cu trupul nemișcat al
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întoarse înapoi, cuprinzând în fuga ei și pe puținii care nu-și pierduseră îndrăzneala. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat... Maiorul Tănăsescu își ținea strâns roibul, cu luciri de oțel în ochi, cu o ușoară încruntare a mușchilor figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui și așteptă. În mod inconștient. Lambert se întoarse pe jumătate la deschiderea spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
greoaie pe punte și rămase nemișcată. Dallas și Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort. Numai umărul degetelor, coada și ochiul lipsit de lucire, gol, alungau această iluzie. Ripley își ștergea, isterizată, cu mâna dreaptă urmărul pe care căzuse vietatea, ca pentru a scăpa și de amintirea acelei clipe. Atât de tare îi bătea inima încât începuse să sughițe. Luându-și inima-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la sută din putere. Așadar, fiți atenți să nu atingeți extremitatea! ― Ce-ați zice de o demonstrație? întrebă Ripley. ― Mda, sigur. "Tehnul" orientă capătul tubului către o conductă care se întindea pe un panou al pasarelei. Aidoma unui fulger, o lucire albăstruie țâșni din țeavă spre conductă. În sală se auzi un sfârâit și un miros de ozon se răspândi imediat. Brett zâmbi. ― Ale voastre au fost testate, merg perfect. Aveți destulă snagă în ele. ― Se poate modifica voltajul? se interesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a rostit printre ultimele, chiar înaintea decăderii sale. Văd efectiv în fața ochilor scena. Cred că era cam ora nouă seara și ne așteptam ca din moment în moment să ne auzim strigați din balcoane de părinți. Abia ne mai vedeam lucirea ochilor în umbra serii. Deasupra morii cerul era ca indigoul. Foarte departe sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
limb luminat până la transparență de auriul autumnal de afară... Am ieșit din camera Ginei amețit, incapabil de vreun gând. În holul apartamentului era întuneric, bătrânii ei plecaseră de mult la culcare, iar televizorul din colț era înghițit de penumbră. Singura lucire metalică, unsuroasă, rembrandtiană, venea de la marginea unei mari tăvi de aramă de pe măsuță. Am ieșit în stradă și, cu toate ca era aproape douăsprezece noaptea, am mers pe jos până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de insectele metalice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]