822 matches
-
se întindă în pămînt mlăștinos. Nu există poteci largi sau cîmpii împrejmuite cu garduri, nu sînt nici drumuri și nici orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește în umbra nopții. Se zăresc cîteva luciri depărtate pe acea curbă întunecată, focurile vînătorilor din poienile pădurilor, ale pescarilor la gurile rîurilor, ale celor care mînă cirezile fără țintă și ale plantatorilor aflați pe solul subțire dintre deșert și junglă, căci sîntem prea puțini pentru a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mă ridic, dar mi se întîmpla ca atunci când comandam degetelor mele să se miște. Nu știam, nu mai știam cum se face. Lumea se redusese la câteva cute ale cearceafului, la o bucată de stofă înflorată și la o lucire de oglindă. Totul a durat vreun minut, după care am intrat iarăși, nu știu cum și în ce moment, în posesia propriului meu corp, și rebeliunea hipnagogică s-a încheiat. Până la urmă mă scufundam totuși în somn, înfășurat într-un cocon de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sticlă și două pahare cu picior. Turnă o licoare aproape neagră și întinse un pahar fetei. Întoarse placa patefonului și ascultară "Zaraza": Când apari, senorita, în parc, pe-nserat Curg, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gustul băuturii era înșelător, dulce și parfumat, camuflând flacăra alcoolului, care se furișă neștiut, în scurtă vreme, prin venele Mariei, schimbîndu-i starea de spirit, domolindu-i neliniștea și sporindu-i încîntarea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de tutun ale lui Pușkin, Ionel observă o fisură neagră ca smoala chiar la baza bustului, acolo unde se îmbina cu piedestalul. Se distrase toată după-amiaza să recunoască fețele cetățenilor de piatră doar pe pipăite: cum zărea de departe o lucire albă într-un boschet de liliac, mijea ochii și se-ndrepta-ntr-acolo silindu-se să nu vadă sculptura. Cu ochii-n pământ și, urcat pe scară, cu ochii-nchiși, lua în palme obrajii modelați cu dalta, își trecea mâinile peste fruntea ridată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
măști de Mardi Gras și accesorii Voo-Doo. Marele tablou ce abia încăpuse în automobil domina acum sala circulară, fiind singurul ce împodobea peretele din spate, deschis ca o fereastră către un peisaj fantastic. Pictura, peste care trecuseră secole, căpătase o lucire stinsă, iradiind singurătate și melancolie, înfățișa palate gigantice, de marmură trandafirie, cu fațadele încărcate de colonade și statui, ridicîndu-se, lucind ca oglinda, din evanescența orbitoare a unei mări verzi și limpezi scânteind sub un soare abstract de amiază perfectă. Corăbii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aceea), ci ceea ce văzuseră de departe și ce acum, strîmbîndu-și gîturile-n sus, percepeau ca pe o indistinctă agitație în vârful turnului, în cușca de lemn și sticlă suspendată la vreo douăzeci de metri de pământ. Era cineva acolo, era o lucire și o zbatere de fulger, în mijlocul și deasupra cartierului pustiu, arhitectură însingurată, spectrală. Era o lumină albastră pâlpâitoare, care-i amintea Mariei pieptul cu ape de azur al lui Păunaș, păunul din curtea de pe Silistra. Dădea colțul ierbii în jurul turnului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fără sovietici n-ar fi făcut nimic, căci ei eliberaseră țara. Chiar în imnul țării se spunea: "înfrățit va fi veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator". Pentru Mircea, cuvântul "sovietic" era unul dintre cele mai frumoase, avea o lucire de purpură mătăsoasă. Tot ce era măreț, generos, plin de curaj se dovedea mai mult ca sigur sovietic. Pe căștile cosmonauților scria CCCP, ceea ce însemna URSS. Mai întîi fuseseră trimise în cosmos niște cățelușe, Strelka și Belka, apoi alta mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de teamă, Coca se desprinsese de perete ca un copil care-și dă drumul prima dată de la marginea bazinului de înot și-ncepe să plutească deasupra apelor ce vuiesc amenințător. Ce obiecte se aflau în nemăsurata hală? Ce erau acele luciri, când ca de aluminiu, când ca de porțelan? În apropierea măsuței, cu lampa ei deasupra (și cu ce fir trebuie să fi atârnat ea din tavan, căci tavanul era cu neputință de deslușit, deși câteva luminițe, ca dintr-o turlă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le puteai întîlni pe străzi, în căutarea vreunui întîrziat pe care să-l zdrobească și să-i ia hainele. Aveau să fie apoi printre ei, imposibil de distins de toți ceilalți ("poate chiar tu", rostea pe neașteptate străinul cu o lucire paranoică-n ochi), puteai lucra cu ei în echipă pe schele sau în docun, fiica ta se putea mărita cu unul dintre ei, dar într-o noapte avea să se ridice din pat, de lângă blonda lui grasă, avea să-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umbră a stâncii. Luminată de stele, lăsând o dâră sclipitoare în urmă, nava pătrunse în grotă cum ar păși un copilaș de un an prin portalul unei mari catedrale. Maarten văzu bolți nemăsurate, luminate palid de apa ce mai păstra lucire de stele. Altoreliefurile săpate în ele îi părură sculptate pe dinăuntru în pereții propriei lui bolți craniene. Naviga oare, ca un homuncul, în spațiul magic al propriei minți? Dar sălile carstice se multiplicară, și apa cobora acum în adânc, devenind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n vechile tablouri, se-nmulțeau exponențial pe măsură ce povestea înainta, încît până la urmă acopereau totul cu o ceață de pene sidefii, făcând ca tânăra familie să pară a locui în interiorul unui porumbel de lumină, sau al unei mari perle cu magică lucire cenușie. Povestea însăși devenea Vestitorul, poate că ea însăși avea să se-ndrepte, lopătând viguros din aripi de dantelă, către cine știe ce scenă de gen, cu o tânăra fată cosind pe un mic gherghef într-un interior curat și sărac, avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre frații-ostași și să se întoarcă spre ea. ― Pentru tine mor, Xentya! Mișcarea fusese însă o capcană pentru a-l deruta și pe cel de-al doilea călugăr, fiindcă Jeremiah se întoarse spre el și îl lovi scurt. Stin înregistrase lucirea scurtă a oțelului și știa cum lupta Jeremiah. Nu fu surprins de șuvoiul de sânge care țâșnea din gâtul călugărului. Apărut ca de niciunde însă, la câțiva metri de Jeremiah, un alt călugăr ridică o arbaletă. Îl strigă pe bondoc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mâini pe N'Gai Loon urlară de groază și ridicară în fața ochilor cioatele însîngerate ale mâinilor. Când priviră apoi spre bătrân, strigară încă o dată, înfricoșați. Din toate degetele Maestrului ieșeau niște lame subțiri și strălucitoare care, deși păreau că au lucirea și tăișul oțelului, se încolăceau ca niște șerpi. Ochii lor păstrară o groază imensă chiar și în momentul în care capetele le căzură pe iarba mică și gălbuie a Kyrallului. Între timp, quinții îi neutralizaseră pe ceilalți soldați, lo-vindu-l însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și nimic nu părea să-l îngrijoreze, nimic nu l-ar fi oprit. Popasul neprevăzut la Malaberga fusese riscant, i-ar fi putut face să piardă jumătate de zi, însă a doua zi el le impusese tuturor, încă de la primele luciri ale zorilor, un marș forțat printre munți, reușind astfel că recupereze o bună parte din timpul pierdut, astfel că, după alte cinci zile, ajunseseră, în sfârșit, la jumătatea drumul - ori aproape de jumătate. Așteptă ca hunul să-l ajungă și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gardă. Sebastianus fu imediat în picioare, reproșându-și că pierduse prostește ocazia. Se găseau acum iarăși unul în fața celuilalt, hotărâți amândoi să termine treaba cât mai repede. Gualfard gâfâia din nou, iar în ochii săi plini de cruzime apăruse o lucire de alarmă. Intuindu-i nervozitatea, Sebastianus se retrase puțin, sperând că celălalt va mușca momeala și, atacând, se va descoperi încă o dată. într-adevăr, Gualfard, hotărât să termine cu el și poate împins de îndemnurile mulțimii, îl asaltă vijelios, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi fost imun la orice dorință, fiindu-și întru totul suficient sieși. Imediat ce ultimul dintre războinici părăsise încăperea, Balamber se duse lângă foc și se lăsă alături de prizonierul său, chiar acolo unde se așezase puțin mai înainte Odolgan. Avea o lucire ciudată în ochi. Dacă ești tu acela care spui că ești, rosti aproape în șoaptă, ai fost cu siguranță la Genava. Nu-i așa? — Firește. Așa e. — Așadar... — Dar nu trage speranță că o să-ți dau vreo informație care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un ton ciudat, îi repeta iar și iar: „Doar pentru puțin doar pentru puțin...“. Ațipi. îl trezi un ghiont primit brusc, căruia îi urmară afară strigăte agitate și nechezături. Deschizând din nou ochii în întuneric, i se păru că întrevede lucirile unor flăcări prin crăpăturile dintre trunchiurile îngrăditurii. Instinctiv, întoarse privirea către ușă și spre deschizătura strâmtă de deasupra ei, prin care se vedea cerul luminat de o strălucire roșiatică. în aer simți mirosul acru al fumului. Sări în picioare, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în felul său, întâmplările acelei zile sângeroase, însoțindu-se cu exclamații puternice sau chiar cu câte un râs scurt; erau lăudate faptele celor mai îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el privirea pătrunzătoare. Aruncându-i o ocheadă, Sebastianus avu, cu toate acestea, impresia că el era în acel moment mai degrabă distrat, decât în mod real mânios. — Te trimisesem la Genava - rosti Magister, iar în privirea sa apăru o neașteptată lucire de ironie - pentru ca, anunțând sosirea mea, să-i convingi pe burgunzi să rămână fideli alianței și să mă ții de acolo la curent cu tot ce avea să se întâmple. Sebastianus înghiți în sec. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cât ai clipi, cu armele pregătite, se găseau cu toții la liziera copacilor. Maliban, singurul arcaș al grupului, se postă lângă Sebastianus, cu o săgeată deja potrivită în arc. Două siluete purtând torțe înaintau cu precauție prin apă, luminând cu o lucire roșiatică, în întunericul nopții, pereții din ramuri ai colibei și caii împiedicați, care, neliniștiți, porniseră să se agite. Alte umbre, conturate de flăcările torțelor, se apropiau din diferite direcții, înaintând printre mărăcinișuri ori prin mlaștină. Sebastianus și ai săi văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a vreunui erudit, și decât orice perorație îndurerată a vreunui senator cu părul alb, situația dezastruoasă în care ajunsese o civilizație milenară, cândva puternică și temută în întreaga lume, un far al cunoașterii și al civilizației. Chiar și faunul, în lucirile roșiatice ale torțelor, părea să râdă de tot ce se întâmpla. Nu era însă nimic de făcut. Asta era realitatea cu care aveau de-a face, ăștia erau oamenii. Ajuns în fața acelei mase în tumult, Divicone își agita brațele, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Taciturnului, chiar de către burgunzii care-i furaseră toți caii pe care îi găsiseră în zonă. Nu fără ușurare, soldatul se îndepărtă de deprimantul spectacol al ruinelor și al disperării pe care îl avusese sub ochi ziua întreagă. Când, la primele luciri ale zorilor, oaspeții redutei deschiseseră poarta de fier și se aventuraseră cu pași nesiguri în peisajul dezolant lăsat în urmă de barbari, constataseră că o bună parte din pars dominica a edificiului fusese distrusă, laolaltă cu localurile destinate servitorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai bine pe o coastă, copila îl îmbrățișă și se strânse și mai mult în el. Balamber făcu o mișcare ca să-i îndepărteze brutal brațul, însă când simți între degete încheietura ei delicată, pe care luna o lumina într-o lucire azurie, renunță să o mai facă. Rămase scurtă vreme astfel, nemișcat, nesigur, sprijinit pe coate, observând-o cum dormea. Acum că somnul îi destindea trăsăturile, acea ființă mică, temerară, bărbătoasă redevenea fetița care era de fapt. îi părea chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa sa și cu armele sale, mai mult sau mai puțin improvizate, se înnoia mereu: fețe sinistre, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui pînă sus, și de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]