586 matches
-
luni dimineață... - Țușca, am obosit Am nevoie de tine! Hai, te rog, stai cu mine! - Daca esti obosit, du-te și te culcă. - Pisoiule, hai la mine... Mițzoiul s-a ascuns sub fotoliu, mă privește de acolo cu ochi mari, lucitori, reci... Îmi vine din nou să plâng și știu - știu! - că ceva este foarte rău! <victor40>: maria? <sila>: vick? Ce bine îmi pare <sila>: cum de m-ai recunoscut? <victor40>: mi s-a părut că îți recunosc numele din adresa
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată o stea vorbitoare. caii din copilărie caii din copilărie prea ades în vis se arată, curg ca apa pe retina de stropi argintii spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Sala e plină de forfotă: muzică hip-hop adevărată, o melodie pe care-o recunosc vag, răzbate din fiecare colț. Deși toți cei de aici transpiră din greu, toți arată fantastic, transpirația nu pare decât să le scoată în evidență bronzul lucitor și corpurile perfecte. ― Doamne, șoptesc eu uluită. Nici nu se compară cum sala la care merg eu, unde cei mai mulți oameni sunt acolo fie pentru că sunt la nivelul de dinainte de slăbit și arată oribil, fie din cauză că sala e un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele ei de pe pereți. Nu prea știu când și cum am ajuns totuși în curtea Florentinei. În timp ce scurmam după râme prin stratul gros de frunze, Florentina mi-a povestit că în colțul străzii se mutase o șchioapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită în întregime cu solzi și se mișca continuu în toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor avea două copite de formă rotundă. Pe umeri purta un gât puternic acoperit de asemenea cu solzi pe care se învârtea un cap de formă bizară dotat cu două ventuze pe post
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator atrase atenția lui Gosseyn și o idee subită îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
emoției puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care este așezat pe pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să se apropie de Domnia Sa. Înainte de a apuca să-și încheie cuvintele, gloanțe și săgeți începură să lovească ușa bucătăriei și ferestrele din apropiere, ca o aversă de ploaie. Nenumărate săgeți se înfigeau adânc în ușile de lemn, iar oțelul lucitor al vârfurilor lor ascuțite exprima limpede pentru cei din casă declarația de război. De la miazăzi de Rokkaku, de la miazănoapte de Nishikikoji, de la apus de Aburakoji, cele patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se liniști. „Așa e când mori?“ Se simțea atât de împăcat, încât se îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu în sus.“ Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
him, you filthy human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von gefraigebauer angesangebot pulae. Firio blenove destupando del magnificiare dembindice. Acestea erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal. Spiritul i se ridică în numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum ieșise viu din iarnă. Într-o zi, căutând ceva prin adâncul șifonierului părin ților săi, găsi un pachețel ciudat. Era o pungă de hârtie uzată în care părinții îi păstraseră toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi negri, hipnotici și interiorul gurii de purpură. Coarnele i le vopsi în negru stră lucitor. Un strop de lacrimă atinse însă una dintre ele, decolo rând-o. Băiatul scoase din sertar punga de hârtie cu mărunții dinți sidefii, propriii lui dinți de copil, și-i lipi, în două șiruri ordonate, pe fălcile diavolului. Răma seră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Sentiment Privind spre zări uitate, Găsesc puterea în abisul Zâmbind spre clipe inocente Ce-așteaptă de mult timp Să fie deslușite. Găsind viață după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl iubesc. Cu zâmbetul îl ating. Doar timpul trece tăcut și inocent... Anonim O simplă șoaptă ascultă tăcerea Lumii ce-mi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcînd apoi ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie și de neînțelegere. PM abia de-i aruncă o privire. - Ia mai taci, mă Împiedici să mă concentrez. O mînă Înmănușată În neopren negru și lucitor se agăță de scara care ducea spre puntea din spate a vasului. Capul șiroind de apă al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru că esteticul mă interesa cel mai puțin la ea. Cred că era puțin urâtă pentru că momentele ei de pierdere totală sau absență surveneau în prezența oglinzilor. Ea nu trecea pe lângă nicio oglindă, un ochi de geam sau o suprafață metalică lucitoare fără a zăbovi o vreme și a-și reflecta mai bine de-o clipă chipul. Și tot atunci, se iniția dialogul; degeaba o interpelai sau încercai să-i câștigi atenția, ea era cu "el" al ei, pierdută în visare. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o sanie trasă de doi reni. Renii s-au oprit la marginea terasei și Moș Crăciun a sărit sprințar din sanie, a făcut o adâncă plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-o asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea roșiatică a carnației amintea de eleganța unei statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ne este dat, acea ordine pe care crima o corupe. — Se pare că pui mare preț pe ordinea a ceea ce se consumă pe Pământ, cu toate mizeriile sale. Și totuși... Cecco d’Ascoli Își depusese cupa pe masă. Fixa metalul lucitor, luminat de reflexele torțelor, ca și când obiectul acela scânteietor i-ar fi captivat Întreaga atenție. Tot În tăcere, Își sprijini un deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe saci doldora ce umpleau toată partea din fund a dughenei. Pe pereți atârnau covoare roșii și negre și basmale brodate, iar pe podea zăceau de-a valma saci și lădițe cu mirodenii. Pe tejghea, în jurul unui cântar cu talgere lucitoare de aramă și a unui metru vechi, cu cifrele și liniile șterse, se înșiruiau căpățâni de zahăr, dintre care una, desfăcută din scutecul ei gros de hârtie albastră, era începută la vârf. Când bătrânul negustor așeză ceainicul pe tejghea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în desimea armatei atlante. Armata năvălea cu sulițe și săbii lucitoare, ieșind parcă de sub nisip. Încăierarea cu băștinașii a fost scurtă. Dîndu-și seama că sunt prea puțini, aceștia începură să fugă. Apoi, văzîndu-se împresurați de sulițe și săgeți, se opriră și fură prinși. Erau toți în viață. Nimeni mort, doar câțiva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât vestea vreunei năluci. Și totuși turnul era în fața lui. Auta își trase o palmă peste obraz. Apoi privi iar. Turnul înalt, neted, lucitor, fără nici o urmă de încheieturi sau de legături, avea și un soi de ferestre aproape rotunde, alungite în sus și în jos. Acele ferestre erau luminate. Seara cădea repede. Auta descălecă de pe măgar, lăsîndu-l să pască în lanul de grâu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătută toată în pietre, iar peste pietre încă un rând de pietre și tot așa până la cifra simbolică 13. Strălucirea era de nedescris, puțin ștearsă, mată. Strălucire mată. Numai când te apropiai de fiecare piatră te cufundai în sclipirile sale lucitoare. Camera sferică, astfel încrustată, te putea face să o iei razna. · Razna simțeam eu c-o iau. Iubitul meu m-a înșelat și nu l-am iertat niciodată. Vreau să spun: i-am zis: Te iert. Sincer, te iert pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]