565 matches
-
epopee măreață și crâncenă ce se desfășura ochilor mei, și dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o altă zeitate antică, sub egida-mi ocrotitoare înlăuntrul sacrosant al întăriturilor mele!... Iar pornirile războinice și sângeroase ale muștei cu spatele lucitoare și verzii se ostoiră la hotarele umbroase ale pădurii." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) " Când se întunecă de-a binelea, sosiră și stăpânii căsuței. Erau cei șapte pitici [...] Ei aprinseră cele șapte lumânărele și, de îndată ce se făcu lumină în căsuță, își
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ziar din Londra, dar nu poate să-și mențină succesul după 1760. Gentleman's Magazine, revistă lunară de 42 de pagini, cu un conținut variat, de la literatură la politică, a fost lansată cu succes în 1731. (ns( cele mai str(lucitoare publica(ii au fost cele care au ilustrat talentul marilor pamfletari. Daniel Defoe a editat singur, între 1704 și 1713, Revue, biși apoi trihebdomadar. Ziarul conținea puține știri și cuprindea, în esență, un lung articol politic, adesea polemic. Exemplul său
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de iepuri și câinii se satură. Bună e Moldova, dar mai bună e Valahia, mândria romeilor (grecilor n.n.) Valahia. Intestinele pământului tău sunt adevărate comori, pântecele tău e bucurie, din țâțe curge lapte și miere, din coapse aur curat și lucitor... ceea ce e foarte rar. Pieptul e îmbrăcat cu temple, spatele cu mănăstiri, umerii cu grădini. Dumnezeu a făcut lumea fără a se gândi deloc, pe tine însă Valahia te -a creat cu mare îngrijire. Cerul și pământul fără osteneală, cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
avea stilouri chinezești, ci numai autohtone, din cele care lăsau pe hârtie prea multă cerneală și cărora li se stricau unațdouă filetele pistonașelor. Văzânduțmă dezamăgit, Nea Tase a aruncat cu eleganță pe tejghea un evantai de cărți noi, cu coperți lucitoare, ca și cum ar fi azvârlit către privirile hulpave și invidioase ale unor tovarăși de joc o chintă roială: „Am băgat ieri marfă nouă, ca lumea, de la oraș (de parcă volumele ar fi putut fi tipărite și la țară... )“ - găsise de cuviință librarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord care arăta de parcă venise iarna: amorțit și nemișcat, înghețat și vântos -, zăpada se depusese peste tot, ningea, rafale iuți, vijelioase își schimbau direcția clipă de clipă. Parcă mașina lângă hotel. La coborâre își încheie pardesiul, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gura spurcată și umor contagios. La filmarea în cauză, purta o mantie lungă și neagră pe care o flutura ca un personaj din desene animate. Am primit și eu de la scenografa mamei, Reli Ticulescu, o fâșie lungă de "Jimbolia" - celofan lucitor care se agăța peste fundaluri - și am început să-i imit mișcările. Mioara era eroina mea, prezența mult așteptată la toate concertele organizate de mama și, de multe ori, la noi acasă. Aici, mai tot timpul, răsărea întrebarea "Ce mai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa-n jos de pe cracă Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ogive, este influen?at? ?i de goticul cistercian, ?i de fort?re?ele construite �n Orient de crucia?i precum Krak-ul Cavalerilor (Siria, secolele XII-XIII), ceea ce nu exclude ?i unele rafinamente decorative �n interior, aceast? locuin?? fiind destinat? unei str?lucitoare cur?i imperiale. Că fort?rea?? capabil? s? accepte luxul, Castel del Monte anun??, de exmplu, Palatul papilor de la Avignon (1334-1352), castelul de la Vincennes, terminat de Carol al V-lea �n 1370, sau castelul Karlstein (din �mprejuri-mile Prag?i, 1348-1365
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
gotic? prin excelen??, este locul �n care spiritul umanist este cel mai bine perceput ?i asimilat. �n cursul campaniilor lor militare �n Italia de Nord (1495-1525), regii Fran?ei ?i cur?ile lor s�nt sedu?i de decorul str?lucitor al arhitecturii lombarde, dar ignor? rigoarea florentin? ?i grandoarea român?. �n consecin??, aceast? admira?ie exagerat? introduce fine ornamente italienizante pe volumele ?i compartiment?rile gotice ale castelelor din regiunea Loarei, seduse de simetrie: castelul Chenonceaux (prima construc?ie, 1515
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de amplasare abrupt, deasupra Dun?rîi, de c?tre J. Prandtauer (1660-1726), un me?ter zidar profund influen?at de tradi?iile provinciale ?i rurale. De unde, forme ?i un decor solemne ?i viguros articulate, total distincte fă?? de stilul str?lucitor al palatelor capitalei. �n sf�r?it, la Praga, focarul baroc cel mai activ din Boemia, arhitectura este �n bun? parte afacerea familiei Dientzenhofer, c?reia Cristoph (1655-1722) �i ridic? biserică Sf�ntul Nicolae de la Mala Strana (1703-1711) cu o
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
James Adam (1728-1792 ?i 1730-1794), ace?tia �?i cuceresc celebritatea cre�nd, �n country houses, �n locul decorului arhitectural tradi?ional, un stil presupus a manifesta �ntoarcerea la manieră antic? ?i desf??ur�nd o am-bian?? gra?ioas? ?i str?lucitoare fondat? pe ornamente �n form? de frunze dispuse n volute ?i pe grotescuri pe fonduri colorate �n verde, galben, mov, �n acord cu decorul pardoselii ?i al mobilierului. Nici cu H. Holland (1745-1806), autor al Carlton House (Londra, 1783; distrus
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
în trei pivnițe îngropate în niște dealuri aflate în apropierea Siretului; oamenii sapă trei zile și trei nopți, găsesc trei uși de fier, pe care cu greu reușesc să le deschidă și găsesc "o mulțime de buți" "pline de aur lucitor ca fața soarelui". Însă un izvor iscat "pe neașteptate" umple pivnițele cu apă, care crește direct proporțional cu eforturile săpătorilor de a goli pivnițele. După săptămâni de muncă zadarnică își dau seama că izvorul de apă era "blăstămul lui vodă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
i-a dat alte linguri să-ndoaie, ca să vază și el cum face. Da' Rică n-a mai vrut, sau n-o mai fi putut, știu io? Cât a fost mic i se lipea de mână tot ce era metal lucitor, împielițatu'! Ca puii la cloșcă venea toate halea cu sclipăt în mâna lui, fă!" Ceea ce scăpase, totuși, agenției de știri a Chirei era că darul îi revenise lui Rică după vreo zece ani, sub efectul unei puternice emoții - mai precis
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nt urm?rîțe de c?tre un auditoriu numeros, ca ?i cele ?inute �n str?în?țațe, �n Fran?a, dar mai ales �n Statele Unite, unde c?r?ile ?i articolele sale s�nt rapid traduse). Spirit paradoxal ?i str?lucitor, mare amator de art?, el exprim? cu u?urin?? subiectele cele mai variate, ocazie cu care pune �n oper? o vast? cultur? la frontiera disciplinelor constituite. Filosof vitalist, el apare preocupat de infinitatea resurselor materiale ?i spirituale de care dispune
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
r? a mai vorbi de modurile de domină?ie ?i de autoritate c?rora le consacr? pagini numeroase care r?m�n pertinente, la fel ca ?i cele despre charism? ?i despre organiza?iile birocratice al c?ror analist str?lucitor a fost, al?turi de Michels. Sociologia german?: o disciplin? cu statut incert Sistemul universitar german nu este lipsit de suple?e, acelea?i discipline puț�nd fi �nv??ațe �n facult??i ?i institute diferite. �n anul 1870, juri
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
atelier de broderie. Remarcat de dasc?lii s?i, el beneficiaz? de o burs? care �i permite, dup? bacalaureat, s?-?i prepare, la liceul Louis-le-Grand din Paris, concursul de intrare la ?coală Normal? Superioar?. Mai mult nevoia? dec�ț str?lucitor, el nu într? acolo dec�ț dup? a treia �ncercare, pe un loc destul de modest (al unsprezecelea). �ns? la ?coal? � unde �i are colegi pe Jaur�s ?i Bergson, care apar?în promo?iei precedente, dar ?i pe Brunot ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
c�ț de exemplare, pe at�ț de izolate. F?r? �ndoial?, contribu?iile disciplinei la cunoa?terea pozitiv? a realit??îi sociale s�nt deja considerabile. Dar atunci c�nd ele nu s�nt pur descriptive, apar că str?lucitoare puneri �n perspectiv? sociologic? a unor domenii deja de mult studiate (dreptul, religia, morală, politica, economia) mai mult dec�ț a faptelor noi, cucerite ?i construite dup? principii noi ?i investigate cu metode noi. Sociologia este bogat? �n elabor?ri
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de bine! �n Germania, unde a fost mobilizat? s? asiste la facerea noului stat, leg?turile sale ambigue cu filosofia ?i angoasa fascinat? de jignirile publice aduse istoriei, �nfr�neaz? mersul sociologiei pe c?ile ce-i fuseser? trasate; str?lucitoarele promisiuni au fost spulberate de ciumă brun?. Despre sociologia englez? (al?turi de o sociografie care-i urma la distan??), s? not?m c? nu-?i va datora supravie?uirea precar? dec�ț eforturilor solitare ale lui Morris Ginsberg care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica paleta rotundă în aer, dând „plecarea“... salutând cu mâna la cozoroc, surâzător, nemișcat, zeu minuscul al pustietății feroviare, pe mecanicul locomotivei, pe fochist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele, inele și fluturii. Băieții preferau curelele lucitoare, țipătorile, fluierașele, coifurile, portofelele, praștiile etc. Eu nu m-am lăsat până nu mi-am luat o broșă în formă de inimioară și un pieptene cu mărgele, pe care-l purtam mereu în păr (țop). În schimb i-am dat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
existența însăși. Prezența acestei oglinzi este ușor de explicat: „ea simbolizează sufletul omenesc care, atunci când este perfect liniștit și curat, reflectă adevărata imagine a Dumnezeirii. Dacă cineva se înclină într-un templu șintoist, vede imaginea sa proprie reflectată pe suprafața lucitoare a acestei oglinzi și actul închinării este echivalent vechii scrieri de pe frontispiciul templului de la Delfi: „Cunoaște-te pe tine însuți!” ( Inazo Nitobe) Templele budiste sunt foarte frumoase și beneficiază de o arhitectură deosebită. În plus, zeitățile expuse în interior sunt
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fulgerări ale memoriei, care nu este, cum spuneam, cea „diurnă, curentă”; ci cea care se hrănește din scene și figuri pe care le „pescuiește” dintr-un strat sau altul epic al trecutei existențe ca un „avertisment” față de formele de suprafață, lucitoare și fals schimbătoare ale unei vieți ce ascunde Însă promisiuni și chiar „dovezi” ale unei eternități posibile. Acea „eternitate” care se pare că i s-a dăruit umanului, Într-adevăr, și nu este doar o speculație matematică, precum infinitul, sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum o spuneam mai sus, am evacuat Moartea din existență, din existența și preocupările noastre sociale, pe nebuni Îi izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iată-l acolo: Terby. Stătea inocent pe podea. Nu-mi aminteam să-l fi văzut când intrasem, iar acum stătea acolo, în așteptare, acoperit cu penele lui negre și cărămizii, cu ochii galbeni și bulbucați de păpușă, cu ciocul ascuțit, lucitor. Am realizat, cumva deranjat, că va trebui să trec de el înainte de a ieși din cameră. M-am apropiat cu prudență, de parcă ar fi fost viu, iar atunci s-a mișcat. A început să se apropie de mine, legănându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]