545 matches
-
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag, Ca toți moșnegii care trec pe drum. Departe, într-o țară fermecată În care nimeni n-a ajuns vreodată, Sta singur cuc într-un bordei de fum. Și trage moșul, trage din lulea. Și zilele se duc, și iarna vine, Și prin casuțe-ncep a-l aștepta Baieți cuminți și fete mici ca tine. Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt Întinde mâna-i bună spre pământ Și-anina-n cer, de-un fir de borangic, Un pui
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
se usucă. La fel și pomii deochiați . Până și lucrurile neînsuflețite sunt cuprinse de această magie. O moară a fost deochiată, când se strică din senin. O vioară minunată care nu mai cântă frumos - înseamnă că cineva a deochiat-o. O lulea, când nu mai arde ca lumea, se zice că cineva a dorit-o... Cine poate deochia? - Pot deochia cei cu ochi albaștrii, verzi, negri. - Cei cu sprâncenele îmbinate. - Chiorii sunt reputați în Orient ca provocatori ai deochiatului. - Oamenii pociți, urâți
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag, Ca toți moșnegii care trec pe drum. Departe, într-o țară fermecată În care nimeni n-a ajuns vreodată, Sta singur cuc într-un bordei de fum. Și trage moșul, trage din lulea. Și zilele se duc, și iarna vine, Și prin casuțe-ncep a-l aștepta Baieți cuminți și fete mici ca tine. Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt Întinde mâna-i bună spre pământ Și-anina-n cer, de-un fir de borangic, Un pui
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
se usucă. La fel și pomii deochiați . Până și lucrurile neînsuflețite sunt cuprinse de această magie. O moară a fost deochiată, când se strică din senin. O vioară minunată care nu mai cântă frumos - înseamnă că cineva a deochiat-o. O lulea, când nu mai arde ca lumea, se zice că cineva a dorit-o... Cine poate deochia? - Pot deochia cei cu ochi albaștrii, verzi, negri. - Cei cu sprâncenele îmbinate. - Chiorii sunt reputați în Orient ca provocatori ai deochiatului. - Oamenii pociți, urâți
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a fost nevoit să suporte replicile cele mai dure din viața lui. Cu Poliția scăpase ușor, cu Lăură era mai greu.. Îi reproșa multe acum Lăură: că e bărbat în toată regula și face greșelile unui adolescent, că e îndrăgostit lulea, că și-a pierdut capul pentru o „pipiță”, sugerându-i că s-ar putea să iasă „lezat” din relația această amoroasă. El nu zicea nimic, absolut nimic, de parcă ea era acum „șefa” care îl amenință furioasă că-l va trimite
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
intitulat „Iartă-ne Doamne!”, vine cu un altul: „Malin”, În care scrie despre tânăr, parcă Împrumutând vorbele altui confrate - Aurel Stefanachi: „...era frumos, inteligent, sentimental, studios. Citea enorm, făcea sport, ura pe Ceaușescu, mai multe fete erau Îndrăgostite de el, lulea! Un lider pentru elevii liceului unde Învăța. Dar a bătut vântul putred al comunismului și l-a ucis pe Malin!” * La cea de a douăsprezecea ediție a concursului „Autori Copiii”, acelasi Radu Părpăuță mărturisea: „Dacă Malin ar fi trăit ar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În ,,Monitorul”, dar la rubrică ,,Viața cetății”: ,,Malin”: ,, În ,,epoca de aur”, În târgul nostru cu Bahluiul cel mâlos a trait un tanar obișnuit: frumos, inteligent, sentimental, studios. Citea enorm, făcea sport, ura pe Ceaușescu, mai multe fete erau Îndrăgostite lulea de el. Tânărul acesta era Însă și mai altcum decât ceilalți. Era un lider printre tinerii din liceul unde Învăța. Diferea față de noi toți, Înmâliți de bahluiurile murdare ale comunismului. Ură comunismul cu Îndârjire, dar și cu seninătatea adolescentului, care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la gazda fostului meu student, mai târziu profesor și urmașul lui Ionescu Sisești de la Institutul de Cercetări Agronomice Irimia Staicu. Doamna vorbește extrem de repede, tăind cuvintele, ca multe doamne americane. Bărbații sunt mai domoli la vorbă, dar dacă sunt cu luleaua În gură sunt greu de Înțeles. Doamna pronunță des cuvântul „uremie”. Eu deduc că bietul Staicu a avut mult de suferit de uremie, până Îmi dau seama că e vorba de Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iofca zalhana zahara musaca ciulama sarma iocma lichea zurba iarma belea halca manea macara mucava tarama caba canea cosa minarea cupea cucuvea cișmea lama meterhanea fedea cafenea feregea testea micșunea lalea cercevea sau giurgiuvea giubea ghiulea mascara hasa curea livrea lulea mula marda narghilea pavea podea pafta haraba rețea vadea zarnacadea Fie turcești, fie străine, toate acestea cuvinte au pluralul în ale sau ele. Hazna haznale Beltea beltele. Pluralul substantivului taigà nu poate fi decât taigale, ca și basma, para, saca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu mine am stârpit sămânța haiducilor, de puteai dormi cu pungi de bani în mijlocul drumului, nesupărat de nimene. Ei, acuma mi-au amorțit brațele stând de atâta vreme fără treabă. Ia, dă-mi, cuconașule, un sorocovăț 39 pentru o lulea de tutun. Scosăi punga să-i dau sorocovățul fără nici o vorbă, dar ochiul lui de bandit, fu-rișăndu-se în fundul pungei mele, zări mal multe monede albe. Știi una, cuconașule, adause el, văd că stai bine din parale; dacă-i așa dă-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și cel mai bețiv vânător ce am cunoscut în viața mea. În toate duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
organizat un haitaș 54 în pădurile moșiei Dersca. După prima bataie în care nu căzuse nimic am făcut un dejun copios la care glumele și mai ales paharele s-au cam prea încrucișat, așa încât Schmid al nostru s-a îmbătat lulea. Pornind apoi amețit cum era la a doua bataie, căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o piatră se îndoiră și luară aproape forma spirală a unui rac. Ei bine, cine credeți că a împușcat capra în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atâtea rățe împușcate fără nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a sărit o rață pe la spate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu niște sprâncene mari, zburlite, de-i acopereau ochii pe jumătate, cu un nas cât o patlagică 89, plin de negei, cu niște musteți țăpoșe 90, roase de halbele de bere, și care ținea într-un colț de gură o lulea voluminoasă cât și nasul lui, iar prin celalalt colț de gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
muieresc astfel dresat ca să-ți ia francul de pe marginea mesei, aspirându-i așa cum ți-ar suge lipitoarea sângele rău din tine; sau adresele localurilor cu „tapeți“ fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de stropit. Într-o zi, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au împlinit optsprezece ani, se cade să se comporte aidoma unor bărbați adevărați, nu ca niște mucoși plângăcioși, ca niște muieri sau cârpe, se cade să dovedească voință puternică și credință în cauza lor dreaptă și patriotism. Naiv și îndrăgostit lulea, fratele meu dedica în sinea sa această faptă a sa de cutezanță Monicăi: voia s-o convingă și astfel că nu se înșelase când îl alesese pe el. După alți trei-patru kilometri străbătuți prin pădurea Galimea, băieții s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fântână cu căldări de plastic roșu aprins. Varul alb dat pe inscripțiile de pe clădirea Universității a căpătat nuanțe incadescente, ca și cum ar fi fost ars cu napalm. Richard, un student francez pe care l-am cunoscut iarna trecută, întârzie. Este îndrăgostit lulea de o colegă româncă. A decis să facă un stagiu de o lună într-o instituție guvernamentală din București, să învețe limba română, "să se impregneze cu cultura instituțională de aici" după cum mi-a spus pe un ton cât se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fund ; pe vârful lui stă un călător, iar la poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul din vârful muntelui își aprinde țigara la luleaua ciobanului din vale... Ce per- spectivă ! De câte ori mă rade, o admir, căci într-adins m- așează cu fața spre opera lui - știe bine cât îmi place.” Într-adevăr, în film avem scena în care Pampon se holbează la opera de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de ajutor Poloniei în lupta ei pentru neatârnare. Ce spui?! se minunează Ștefan. Ai apucat Marienburgul?!... Apucat! Nici nu-mi mijise musteața, era spada mai mare ca mine, începe să râdă Stanciu amintindu-și. Mă visam un magnific! Eram îndrăgostit lulea de Nastasia, fiica cea mică a voievodului Alexandru. Voiam să mă întorc acoperit de laurii gloriei... La prima ciocnire, m-a lecuit un teuton cu o lovitură de spadă, de era s-o las pe Nastasia văduvă. Mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a spus dânsul, ține și de foame, garantat, efectul este sigur." * Tocmai pe când mă gândeam cât de curios afect a avut propaganda mondială împotriva tutunului, care a crescut consumul țigărilor care sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada Motocicletei. Pe nimeni. Habar n-aveam că această străduță, modestă, cu case curate, aliniate, și cu câțiva castani care își scutură frumoasele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și căldări cu bucate puturoase. Într-o versiune mai nouă e o vamă a muierilor în care se pedepsește sulemeneala, și una pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia infernului este însă rudimentară, fără o ierarhie rațională a pedepselor. O biată femeie care a tras cu urechea este spânzurată de respectivul organ. Foarte răspândite au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cristalină "joyeuseté" decât Negruzzi, care în "fiziologiile" lui reia portretul labruyerian, caricîndu-l cu mari pete de coloare în maniera Hogarth: " Provincialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente ale boierului ținutaș; fără ele nu se vede nicăiuri. Figura lui e lesne de cunoscut; cele mai adese este gros și gras, are față înflorită, favoriți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un țăran bătrân, care s-a rugat pentru el: Lasă-l jos, mă Marine, că e păcat de el, moare. Nu-l vezi că de-abia e cât luleaua?! Când s-a văzut scăpat, fuga speriat la prepeliță să-i spuie ce-a pățit. Ea l-a luat, l-a mângâiat și i-a spus: — Vezi ce va să zică să nu mă asculți? Când te-i face mare, o să
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore / Que pretendez vous encore? / Bonjour, mon angel / Sărut mâna, conașilor!“ Ionică era amorezat lulea de cea mai elegantă și mai șic doamnă din elita bucureșteană. Fiindcă bărbatul doamnei era un om de petrecere, Ionică venea des să-l delecteze la masă. Într-o zi și a declarat flacăra, la care doamna a răspuns că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în prevenție 2 luni și 5 zile. Din Ghimpele de la 20 martie 1872: ...Am zis Neamțului să tacă Boroboațe să nu facă Ci berea să-și bea! Și să-și vază de slănină Dacă halba-i este plină, De are lulea!... Iată-l azi tare ca fierul Și ciocoiul și boierul Temenele-i fac! Iar el se-ngrașă și crește Tot ce Bismarck poruncește Lui îi e pe plac! Am zis Neamțului să fie Om onest, de omenie, Demn și iscusit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]