1,553 matches
-
e udat de roua amintirilor, și azi trandafirul zâmbește la umbra ei, iar vântul stă și tace să o asculte, și nu are trup să o ridice, nici brațe să o strângă, numai aer să-i împrăștie părul, să-i lunece pe ochi, să i se mistuie pe gura ce izvorăște un glas care-l întrece...! „Cântecul”, destăinuie artista, „a devenit cu adevărat viața mea. De atunci a trecut mult timp. Părinții mei au murit, nu mai sunt. Dar o parte
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
tăcerii. Când am intrat pe poarta mănăstirii, începuse să se întunece. Am îngenuncheat, moment în care liniștea apăsătoare a fost brusc întreruptă de toaca bisericii. Nu după mult timp, de prin toate căsuțele, începură a răsări lujerele negre ale maicilor lunecând ușor spre ușa bisericii. Pe de o parte, frumusețea mănăstirii, ordinea, eleganța, curățenia, pe de altă parte, frumusețea naturii înconjurătoare, murmurul pârâului ce traversează curtea interioară, muzica tainică produsă de toaca bisericii, toate îmi dădeau fiorii unei înalte trăiri duhovnicești
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
am simțit din nou... clipa magică; aș fi dorit să o pot opri din fuga ei; aș fi vrut să o rog să mai rămână la mine și să-i spun, cât de dragă îmi este; am simțit-o cum luneca printre picăturile vieții; am mângâiat-o timid și mi-am luat rămas bun de la ea, însoțind-o cu o lacrimă de... adio. I-am simțit adierea, s-a apropiat, mi-a ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
Înaltului trăinicia, poetul privește diamantele prelucrate vicios, pe buze cu șoapta înfioratelor treceri... Uită pasul spre dincolo de Poartă și rostirea lui "a avea". Lasă pradă luminii, ființa sa. Drumurile nu încetează din a colbui versul. Rămâne singură, metafora să-și lunece trupul de foc printre oasele cuvintelor fără vlagă. Alăturate sau nu zborului ființei, aripile definesc fărâma de speranță. Zborul rămâne zbor dincolo de cuvintele nerostite ». Această formă de exprimare îi permite autoarei să se exprime într-un discurs liber (spre un
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
înmulțită mereu cu fiecare infinit finit, când ochii nu mai privesc zarea ci acel înapoi umbrit. Acum liniștea vrea să se aștearnă... Vioara arcuiește sunetele. Pielea mi-o simt împăturită. Revăd trupul chircit. Îl las să-și destindă celulele. Muzica lunecă prin arterele timpului pe care-l trăiesc acum, mereu acum... Saltă trupul în acoladele vieții. Tresare umbra, tresar suratele ei. Cel mai ușor mi-ar fi să mă prind în hora lor nebună, să văd care dintre noi se prăvălește
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
fiecare păpușă altă statuie altă gestică alt material uneori una din ele strigă să se închidă ferestrele și atunci mai adaug o icoană le voi adăuga până când pervazul se va umple de flori inelele copacilor le simt cum cresc unele lunecă spre coroană ajung la cer și ruga-mi o lasă pe colțul mesei sfinților ei mai departe o poartă în firimiturile de azimă până în Palma Lui simți când ajunge? - mă întrebi și zâmbești strâmb de parcă numai poveștile tale sunt clare
ÎNTRE RUGĂ ŞI CER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353040_a_354369]
-
se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un pahar cu apă din care bău de parcă se îneca cu picăturile ce abia lunecau pe gât. Fata din fața sa era parcă fantoma care a urmărit-o toată viața și de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
cuvânt, Mă înclin pân la pământ și mă-nalț pe o aripă. Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis Dăruiesc speranța mea.Tu să-mi dai inima ta! Vis de-o noapte M-a surprins în noapte,,luna lunecând spre poarta ta. Îmi făcea cu-n ochi, nebuna și spre tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire (și sunt înclinat s-o cred) că m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu este, să mai pierd! Și, ascuns în pelerină, de
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354043_a_355372]
-
Acasa > Strofe > Amintire > BUNICA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1511 din 19 februarie 2015 Toate Articolele Autorului BUNICA Sub nuc se așeza bunica, Încă din zorii zilei trează, Cânta deasupra turturica, Pe față-i luneca o rază. În umbra caldă, mișcătoare, Torcea din lâna vaporoasă, Umplea un fus și, cu răbdare, Îl depăna pe-un ghem, zeloasă Era atâta de curată, Și lăcrima mai din nimica; M-am întrebat, și nu o dată, La ce se
BUNICA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353194_a_354523]
-
topească Pe fire lungi.. -ca la ecuator-. E-aprilie,..se mutădorul sub aluni Și goluri se-acoperă cu-nalta lucire... Aduc, iar, primăvara zeii cei nebuni, „Mirare” rămâne, în veci, peste fire. Și,.. din nou, țărâna se piaptănă verde, Proaspătă, lunecă lumina în poem. Trilul suie bolta și apoi se pierde... Iubite, -să ne spunem-..ooo, câte mai avem!! Referință Bibliografică: Aprilie / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
-ți fie Frumos, senin, netulburat, departe de trufie, De răni și de poveri de plumb pe aripile tale De înger bun salvat din iad, din chinuri infernale... În suflet mi te-aștern și-n vis mă rog în vis să luneci Ca într-un paradis divin, să nu te mai întuneci De frig, de spaimă, de dureri ce te pândesc în zboru-ți, Și înger păzitor să-ți fiu, măcar în vis și-n doru-ți... În suflet mi te-aștern și-n
SEMNELE DIN VIS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354143_a_355472]
-
dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n evul mediu a fost clădită, dar și arabescul oriental, mai ales dacă e desenat de picioarele gingașe și greu de stăpânit ale unei balerine ce lunecă precum un fulg în lungul scenei... Nu pot uita cum timpul zboară când uit privirea să-mi întorc din largul mării înspumate! Privesc pierdut ca-ntr-o visare și văd dantelele dansând pe vârf de valuri adunate, ca într-un
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care, ca și acum, ploua nesfârșit și orașul se scurgea în pământ, tânărul medic sosise foarte devreme la institut. Tocmai pătrundea prin întuneric în holul de la intrare. Luneca iritat de zgomotul propriilor ghete, amplificat de ecou... Se îndrepta spre ușa coridorului îngust de nici doi metri, la al cărui capăt distal se afla scara de serviciu contortă. Folosea deseori acest drum mai scurt spre demisol. Micul coridor, niciodată
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ZIDUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache îmbrățișez un portret. mâna lunecă pe chipul uitat. îl las zidului. privesc fotografia. flori de sticlă, culori... ochiul din gând e orb. triunghiul răzbate-n privire. laturi vălurite, încheagă visul. dincolo... e liman? orizontul... Referință Bibliografică: zidul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ZIDUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357160_a_358489]
-
căușul palmelor sughiți a plâns când și când continuă plânsul ca o flacără în cuibul trupului tău nu văd lacrimi. nici o lacrimă nu fuge din irișii tăi ești puternic începi povestea mutându-ți mâinile de pe coapsele fierbinți le lași să lunece undeva... rătăcite în vidul dintre noi în aer desenezi un contur necunoscut mângâierea mă trezește scutur o clipă capul în încercarea poate absurdă poate nu de eliberare prind mângâierea cu cârligele timpului de sfoara comunicării rufele nu sunt ude sunt
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
Își trase cizmele de gumă, își înfășură basmaua de două ori în jurul capului, după care o legă bine pe frunte. Apucă trăistuța cu trandafiri roșii și coborî treptele în curte. - Să ai grijă la drum, o plouat az’noapte și lunecă! Copila mai dădu odată din cap și o porni de-a lungul drumului, cu pași greoi. - Haida-hai, strigă bunicul, nu merge de parcă-mplânți morcojii! Erau doar ei doi. Bunica pierise demult, iar părinții ei, încercau să câștige ceva bani în
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
luminozității răzbătute fulger de la inimă. Apoi, cuvintele de rostit vin întocmai de acolo de unde vine lumina, de pe pergamentul inimii! Înfățișarea actriței Oana Pellea e propulsivă de superbitate feminină. E gingașă, aproape firavă, fără nicio mișcare bruscă, nici măcar a pleoapelor ce lunecă lin, nu cad peste ochii blânzi și plini de bunătate. Nu rămâne în staticitate, arogantă, ci exprimă printr-o gestică elegantă, amabilitatea, primirea omenoasă, generozitatea, dacă te afli în vizită la ea. Aduce un aport foarte pozitiv la legarea discuției
OANA PELLEA. CONVERSAŢII FĂRĂ SENTIMENTUL DE DISTANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357779_a_359108]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului viață. ca o primăvară mereu amânată, luneci sub pașii mei de gânduri. asculți doar potcoavele răsturnate ale minciunilor. tensiuni se adună în clopotul de iarnă iar toamna, mă lasă mereu pe scaunul mic de copil, din camera păpușilor. mă sperie ochii păpușilor. nu mai plâng. răvășesc stoluri
DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357934_a_359263]
-
-l întreba pe Praporică: ,,mâine cine-ți va mai lua locul, domnule Praporică? Azi trec cioclii, te buzunăresc și te duc la morga, te-amestecă cu toți morții și te fac cenușă, praf și pulbere...” O lacrimă, apoi alta, căzură, lunecară pe obrajii lui încinși, după care îl apucă un tremurat, ce era cu el, îl trăsese curentul, privi spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
neprevăzut, rănindu-mi picioarele prin rugi și prin bolovănișuri, plângând în arșiță ori în colțuri de stânci pustiite. Mi-am spălat durerea în tulbure apă de lac ori de râu, în stropii de ploaie pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea ochilor. Ajuns undeva, fără să știu unde sunt, cu trup vlăguit, cu suflet adânc sfârtecat, mi-am ridicat privirea spre ceruri. Am văzut
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358469_a_359798]
-
Autorului PRIVEȘTE ASFINȚITUL Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Tu nu scăpa prilejul, cu patimă veghează, Să faci orice secundă, trăită mai din plin!. Ca o oglindă vie, reflectă lacul luna, Ea lunecă pe boltă, la fel ca totdeauna, Tăcută și de gheață, mereu nepăsătoare, Că pe pământ-planetă, se naște și se moare, Se plânge și se râde, credem în dragoste, Sperăm, visăm întruna, fugim de pacoste Și-n fiecare seară, șoptim cu
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
plasă/ și totuși, simt, mă aflu în exil./ Cum nu pot fi băgat nici într-o oală/ a vreunui mare sau mai mic partid,/ Eu stau între ciocan și nicovală,/ În jurul meu e un văzduh acid/ și un teren ce lunecă-n postate,/ Cum aș decide, n-ar mai luneca,/ Iar eu decid numai spre libertate,/ iar ea e tot la ce mai pot visa./ Decizia nu place, știu prea bine,/ Se cere implicarea în tipic,/dar când copii, bătrâni nu
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
nu pot fi băgat nici într-o oală/ a vreunui mare sau mai mic partid,/ Eu stau între ciocan și nicovală,/ În jurul meu e un văzduh acid/ și un teren ce lunecă-n postate,/ Cum aș decide, n-ar mai luneca,/ Iar eu decid numai spre libertate,/ iar ea e tot la ce mai pot visa./ Decizia nu place, știu prea bine,/ Se cere implicarea în tipic,/dar când copii, bătrâni nu au de pâine,/ Eu pot doar pentru ei să
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care, ca și acum, ploua nesfârșit și orașul se scurgea în pământ, tânărul medic sosise foarte devreme la institut. Tocmai pătrundea prin întuneric în holul de la intrare. Luneca iritat de zgomotul ghetelor, amplificat de ecou... se îndrepta spre ușa coridorului îngust de nici doi metri, la al cărui capăt distal se afla scara de serviciu contortă. Folosea deseori acest drum mai scurt, spre demisol. Micul coridor, mereu neluminat
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]