1,582 matches
-
n o să fure. XVIII Nourii să se descarce, Ploaia facă-și de urât, Eu atunci, ca totdeauna, Vărs Cotnar bătrân pe gât. XX Cerului de-i vine gustul Iarăși să se-ntunece, Spun Cotnarului atunci Pe-al meu gât să lunece. IANCU VĂCĂRESCU Iancu Văcărescu (n. 1792, București - d. 1863) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu, și a pa rticipat la mișcarea de redeșteptare culturală și națională, sprijinind începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei româ nești. A fost
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
scrutând cu obstinație o interioritate atinsă, ca de o aripă de înger, de miracolul presimțirii „izvoarelor albastre”, a existenței proiectate în etern: „Caleștile așteaptă cu fluturii la ham/ Să trecem”..., „Pornim spre țară nouă, cu soarele în scut”, „Vibrare calmă lunecă-n fântâni” (Scrisoare pentru liniștea celor rămași). Și, în năzuința către „un semn mai nou și pur”, el nu va obosi în a-l descoperi prin intermediul actului de creație: „Seara e câteodată aspră și plină,/ Cartea e numai mătase și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
pornesc de la cele aflate din emisiuni pe posturile stiințifice “Discovery”, “Animal planet”, “National Geografic” și subiectele sunt disecate până la epuizare. Profesorii au rolul de moderator, de a pastra caracterul științific al dezbaterii, acesta având de multe ori tendința de a luneca spre povestire, imaginația lor depașind granițele dintre realitate și ficțiune. “*” Serate științifice. Prin acestea s-a urmarit consolidarea la elevii pasionați de acest domeniu a convingerii privitoare la capacitatea omului de a dirija dezvoltarea plantelor și animalelor, pe baza cunoașterii
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
cu cornițele abia mijite ale unui zâmbet. Codaș sau fruntaș, vremea-l străpunge, totuși, fără greș. Mă tem că, peste vreme, saltul nostru e la fel de neputincios ca al delfinului ce-ar vrea să lase-n urmă marea. Privirea-i languroasă lunecă de-a lungul frizei cu delfini zugrăvite pe peretele din dreapta tronului, și jocurile lor vioaie o molipsiră de bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui vârtej
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i într-un turbion păstrător de secret. Acum îl învăluise, iar sunetele filtrate de ea, scoase din contextul lor rezonant, nu-și mai trădau proveniența, cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
domn inginer mi-a spus: "scapă d-le mai repede de ăștia !" într-un cuvânt, prăpăd au făcut la fermă ! Cauza: Nichipercea a ajuns șef ! * Aud că un broscoi Bălțat, umflat de venin și scuipând puroi, e cuiul pe care lunecă lanțul PNL. Sunt surprins de ușurința cu care oameni deștepți se lasă prinși într-un păienjeniș care-i expune la șantaj și dezvăluiri de presă. Lanțul coboară din brâul unui ministru și ajunge la tot felul de mărunței. Nichipercea (al
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cere de la Dumnezeu ajutor cu căldura și avântul de care sunt impregnate toate rugă‑ ciunile sale, atât de profund gândite, trăite și cu măiestrie și sensibilitate formulate. „O, Adevăr, lumină a inimii mele, nu Întunericul meu să‑mi vorbească ! Am lunecat la acest Întuneric și m‑am Întunecat, dar și de acolo Te‑am iubit. «Rătăcit‑am ca o oaie pierdută ; caută pe robul Tău, că porun‑ cile Tale nu le‑am uitată (Psalmul 118, 176 ; Iona 2, 8 ; Isaia 30
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sferă de apă în care lucrurile „emit idei scânteietoare”, dar și să se întristeze când păpușa cu ochii scoși ori propria tinerețe „nimeresc toate la lada de gunoi”. Boala crinilor traduce felul în care „Odată cu florile de aur ale toamnei lunecă/ în văzduhuri/ Frumusețea femeilor”. Începând cu versurile de-acum - în același an publică și Obiectele verii - lirismul capătă o notă de amărăciune, de oboseală, aproape hrănindu-se din cărțile anterioare, multe piese fiind doar preluate aici. Poemele cresc din aglomerări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
Holban, lungă discuție (moartea eroinei"), Gabriela Omăt trimite la o secvență din textul intitulat "Trei măști funerare (Cincinat Pavelescu, Petre Sturdza, Anton Holban)", din volumul Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 311: În aceste enigmatice cuvinte ale finalului ("poate a lunecat...", n.n.) am văzut graba eroului de a se scutura de povara remușcării. În definitiv, își spunea el, poate nu s-a sinucis, ci a lunecat; nu era așadar vinovat cu nimic. În convorbirea de atunci, Holban mi-a dat însă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 311: În aceste enigmatice cuvinte ale finalului ("poate a lunecat...", n.n.) am văzut graba eroului de a se scutura de povara remușcării. În definitiv, își spunea el, poate nu s-a sinucis, ci a lunecat; nu era așadar vinovat cu nimic. În convorbirea de atunci, Holban mi-a dat însă altă interpretare. Eroul nu se descărca de povara remușcării, ci își introducea în suflet un nou element de incertitudine și de suferință. [...] Nu-l chinuia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
delir", pp. 162-174. 213 E. Lovinescu, "Ambianța literară a epocii: Cincinat Pavelescu", în Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 114: "[...] spiritul omului de lume din poet se clatină însă pe o muchie de cuțit, iar uneori, mai ales cu femeile, lunecă la o calitate îndoielnică". ----------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 4 3 246 5 ADRIAN TUDURACHI Prefață ANTONIO PATRAȘ Scriitorul și umbra sa. Geneza formei în literatura lui E. Lovinescu Abstract Résumé
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Înalte culmi atunci când am intrat În camerele unde mi-am petrecut fericita vârstă a copilăriei și când i-am găsit În viață pe ambii mei părinți scumpi și iubiți. Emoția mi se simți În glas și lacrimile Începură să-mi lunece pe obraji când, după o absență de douăzeci de ani, mi-am revăzut tatăl, mama, frații și surorile 196, când i-am strâns la pieptul meu ce tresălta de bucuria revederii, primind În schimb sărutările și urările lor de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
substantive proprii sau substantive denumind aceste animale: „- Țibă! Hormuz; na! Balan; nea Zurzan; dați-vă în lături, (cotarle)!...” (I.Creangă, p. 170) sau orice substantiv înscris într-o relație de personificare: „Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/Și gândirilor dând viață suferințele întuneci.” (M. Eminescu, I, p.130), „Codrule, codruțule, ce mai faci, drăguțule?” (M.Eminescu, I, p. 123), „Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/Mie redă-mă.” (M. Eminescu, I
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice: noi/pe noi, voi/pe voi, (eu) noi, (pentru) voi. Omonimia nominativ-vocativ din flexiunea pronumelor de persoana a II-a este anulată prin intonație, marcă distinctivă a cazului vocativ: „Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci.” (M. Eminescu, I, p. 130), și sintactic, prin izolarea frecventă a vocativului în dezvoltarea enunțului: „Tu, iartă-mă, fecioară, - tu, căprioara mea!” (N. Labiș, p.40), „Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume.” (M. Eminescu, I, p. 82) sau prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde mi-aduse și el pe zmeu o dată, mi-l trânti și-l băgă în pământ.” (P. Ispirescu, p. 161) Din limbajul popular întrebuințarea afectivă, participativă a dativului a trecut și în stilul beletristic și în limbajul poetic: „Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana, cât mi ți-i băietul.” (I. Creangă, p. 28), „De la Nistru pân-la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, p. 182), „Câtu-ți ține ziulița/ I-aș cânta doina, doinița.” (Ibidem, p. 2) PRONUMELE PERSONAL
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impun termenului lexical pe care-l însoțesc în realizarea unei funcții sintactice cazul acuzativ: „El se contrase... până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiura, mic ca un mărgăritar.” (M. Eminescu), „Pe fluviul fără de capăt și fără sfârșit Pe fluviul timpului lunecă stoluri de nave.” (N. Labiș) • prepozițiile și locuțiunile prepoziționale (de obicei, formate în baza adverbelor) a căror structură se termină într-un articol (sau pseudoarticol) hotărât (a sau l) cer de la substantivul (pronumele) însoțit cazul genitiv: „Din jurul lui dispăruse lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
niște sălăți foarte minunate.” (I. Creangă), „Mă condamni să-mi uit vizionara mea ființă, iar tu întreprinzi o călătorie cu iubita ta cu tot, în orice spațiu al lumei ți-ar plăcè...” (M. Eminescu, P.L., 47), „Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii.” (O.Paler, Viața), „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) • pronume relative, precedate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență: verbul și substantivul. Articolul genitival fixează cadrul sintagmatic al relației de dependență atributivă (prin acordarea în gen și număr cu termenul-regent) și marchează identitatea de atribut a termenului pe care-l însoțește: Valurile de lumină ale răsăritului depărtat, lunecând pe deasupra creștetului stâncos al Petricicăi, întindeau peste adâncul văzduhului o punte aeriană...” (C. Hogaș, 145) Identitatea specifică a diferitelor variante de atribut este asigurată în parte de natura lexico-gramaticală a componenților sintagmei (regent și determinant) și marcată de articol, elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația de coordonare implică mai mulți termeni; primii se coordonează prin parataxă iar între ultimii doi se folosește conjuncția și: „Și biata, zgârcindu-și picioarele de dinapoi, lungindu-și gâtul după frâu și înțepenindu-se pe picioarele întinse de dinainte, luneca de multe ori, de-a săniușul pe luciul foilor (...). Părintele Ghermănuță se oprea un minut, mă aștepta și iarăși o pleca la vale...” (C. Hogaș, 229) Uneori, însă, în legătură cu dezvoltarea planului semantic al funcției cu structură multiplă, conjuncția poate interveni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înșine precum Marele Anonim. Eminescu însă pătrunde în mecanismul atingerii divine, amintind de trecere, de marea trecere " Când mă atingi, eu mă cutremur/ Atârnă viața mea de veci". Ca și cum atingerea modifică calitățile intelectului "Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci/ Ca să mă faci să-mi ies din minți//...Viața -mi pare-o nebunie/ Sfârșită făr-a fi-nceput// În toată neagra vecinicie/ O clipă-n brațe te-am ținut".(Te duci). Clipa de inițiere căreia-i este tributar poetul este capabilă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
precum Marele Anonim. Eminescu, de exemplu, pătrunde în mecanismul atingerii divine, amintind de trecere, de marea trecere " Când mă atingi, eu mă cutremur/ Atârnă viața mea de veci". Ca și cum atingerea modifică calitățile intelectului "Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci/ Ca să mă faci să-mi ies din minți//... Viața-mi pare-o nebunie/ Sfârșită făr-a fi-nceput// În toată neagra vecinicie/ O clipă-n brațe te-am ținut"718. Clipa de inițiere căreia-i este tributar poetul este capabilă să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
potențial de memorie. Plecat peste-un vast fluviu, vâslind, o soartă crudă Parcă m-ar smulge unor tărâmuri de mister. Suflet cu vâsle grele în mâini, sus cerul sper Clopotul undelor tras în dungă să-l audă... Pomi peste care lunec, mătase văl, firească, Apă, de crengi pictată, de împliniri senin, Deșiră-mi-le, barcă, un pliu pornească-n plin, Ce amintirea marelui calm s-o nimicească 1313. Dar pentru ce ne este adesea dificil să ne reamintim evenimentele trecute? Nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din martiriul lumii ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed, pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia ntinsă Și pin ea plutind ca umbre împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Orfeu-cotul în razim pe-a lui arfă sfarâmată.” Eroul liric însuși, poposit în Vailhala lui Odin, declamă versul emblematic „De cântec este sufletul meu plin” și-l traduce prin rezonanța fierului. „De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adânci și nemaiauzite...” Fierul conține în măsură și mai mare decât arama forța virilă, războinică, asociat cu aerul rece
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
În muzică și prostii. Nici măcar/ Dacă bomba va exploda sau gargaragiii/ Vor răguși.// Nu o să se schimbe nimic. Doar metabolismul bazal/ Al corpului tău, în care am investit/ Miliarde de imagini și neuroni. Doar pistruii/ De pe umărul stâng or să lunece/ În moartea termică, întocmai/ Mult mai neînsemnatului Univers” (Tiehnica...). Preluând un titlu lansat de Ezra Pound (față de care poetul român are un adevărat cult), Personae (2001) reprezintă deopotrivă o revizitare cu caracter experimental a satirei latinești. Cu toate că poemele pot fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]