1,346 matches
-
am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră la mal, câțiva oameni Înfășați În blănuri deschise la culoare, săriră sprinten pe gheață. - Voi trebuie să fiți neamul lui Krog, spuse cel mai Înalt dintre ei. 33. - V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să fiu cinstit, lui Dyas nu-i păsa de asta și nici mie. Treaba mea era să duc călătoria la bun sfârșit, căci despre cuvinte aflasem eu dinainte că erau un rău necesar. În aceeași zi, ne-am urcat În luntrele lui Dyas și bine am făcut, căci marea Începea să fie agitată. Oamenii lui au Întins bucățile largi de piele În care prindeau vântul ce bătea dinspre puntea de gheață, și am pornit spre Miazănoapte Înainte de lăsarea Întunericului. 34. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gheață, și am pornit spre Miazănoapte Înainte de lăsarea Întunericului. 34. Mai călătorisem pe apă dar atunci, văzusem pământul de pe care plecasem și cel pe care trebuia să ajung. De data asta Însă, după ce a răsărit soarele și am privit de jur Împrejurul luntrei, nu am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei și, În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei și, În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la fiecare Început de zi, după care, văzând că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe rând În tăcere. - Ai mai văzut asemenea luntre, Logon? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la fiecare Început de zi, după care, văzând că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe rând În tăcere. - Ai mai văzut asemenea luntre, Logon? am Întrebat. - Nu, Îmi răspunse el, cu ochi sclipitori, ca de copil. Se tot uita dintr-o parte În alta a luntrei, fericit că putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe rând În tăcere. - Ai mai văzut asemenea luntre, Logon? am Întrebat. - Nu, Îmi răspunse el, cu ochi sclipitori, ca de copil. Se tot uita dintr-o parte În alta a luntrei, fericit că putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el. Asta da, luntre, măi Krog, măi. Uită-te și tu pe unde ne duce... În inima mării. Cât vezi cu ochii, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebat. - Nu, Îmi răspunse el, cu ochi sclipitori, ca de copil. Se tot uita dintr-o parte În alta a luntrei, fericit că putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el. Asta da, luntre, măi Krog, măi. Uită-te și tu pe unde ne duce... În inima mării. Cât vezi cu ochii, nici măcar o limbă de uscat. - Ia, poate că o fi uscat, dar nu știm noi, am zis și l-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și m-am uitat de jur-Împrejur, dar n-am văzut altceva decât apă. Parcă eram Înainte să apar pe lume, În cuibul mumă-mii, atâta apă era! M-am gândit la asta: apa și cerul, iar Între ele, noi și luntrele lui Dyas. Și dacă lumea toată era un cuib, precum al mumă-mii - atunci, cine era muma În care stătea lumea? Un hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cine era muma În care stătea lumea? Un hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul! Era Dyas care, vesel nevoie mare, Îmi făcu semn să mă apropii de el. Luntrele lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul! Era Dyas care, vesel nevoie mare, Îmi făcu semn să mă apropii de el. Luntrele lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de piele, și acolo stătea ticălosul ăla de Dyas, văr al meu de-acum și stăpân al apei dintotdeauna. În spatele casei era o altă piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luă el la rost. Nu vedeți că s-a schimbat vântul? - Încotro? l-am Întrebat. - Spre cel mai apropiat pământ tare, după cum a lăsat Tatăl, Îmi spuse el, surâzând. Hai să vezi. Ne-am dus În partea din față a luntrei, lângă un moșneag care privea țintă În apa mării, de parcă ar fi căutat ceva. Era acoperit, din cap până În picioare, de scrijelituri albastre, subțiri, iar pe coapse avea o scrijelitură mai ciudată decât celelalte, ca un fel de țesătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebare cu glas mai puternic, doi dintre oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața moșneagului se lumină. - Acum să fii atent, Îmi șopti Dyas. Mai așteptarăm o vreme, după care Vishu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc ca tine? Iarăși intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]