75,079 matches
-
și numiții Mihnea Costoiu, Radu Damian -, sunetele obedienței, marea problemă a micului Institut a fost preluată, în luptă fățișă, de fostul ministru, Ecaterina Andronescu, care rezolvând, pare-se, toată problematica învățământului românesc, și-a ocupat gândirea, multă vreme, cu tactica luptei, ce o avea de desfășurat, aplicând, în final cea mai drastică decizie, punitivă în ochii publicului avizat: desființarea - cu alte cuvinte, distrugerea. Și iată-ne reîntorși la tema cunoscută, mult exersată, acum mascată într-o variație legată de timp și
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
România supraviețuindă cataclismelor din 1940, pare de-a dreptul absurd. Criticii noștri reprezentativi, porecliți și estetizanți, refuză colaborarea cu regimul și se postează pe pozițiile intransigente ale esteticului, neacceptînd literatura angajată, indiferent în slujba cui: a regimului antonescian sau a luptei pentru idealurile de întregire națională. Refuzul disocierii duce la jigniri morale care se vor prelungi de-a lungul anilor”. Ceea ce e, să recunoaștem, o explicație puțin convingătoare. Pe de o parte e greu disociabilă „angajarea” națională de cea oficial-antonesciană, pe
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
ridică, “este exact atît de înalt cît este calculat să fie”, zice Pintilie, “și spune, privindu-mă în ochi, Wonderful. Apoi îmi întinde mîna, capul îi cade în piept, retezat, îl ridică instantaneu, îmi strînge mîna ca unui adversar de luptă, pe care-l admiră. Și spune încă o dată Wonderful.” ... Peste o jumătate de pagină și peste un salt de vreo 40 de ani de la această întîmplare, Pintilie propulsează scurt, cu un umor suprarealist, acel “Wonderful” conjunctural în zona unei “farse
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
a trei orânduiri. Cu adaosul unei feminități supusă emoționalității, loviturilor faptului curent, întorsăturilor soartei, într-o existență de o mare intensitate factuală și debitoare a două lumi, cea a exilului și aceea de acasă, în reverberatorii atingeri. O existență de luptă, de permanentă concentrare, dusă cu radicalitate, de unde sentimentul de rejet al unor mentori de opinie, altfel de aceeași parte a baricadei, dar jurați moderației, într-o partidă unde anume acesta este atu-ul adversarului. Un dur examen al fidelității, cu
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
apară ca “o manifestare a spiritului care se află într-o armonie eternă cu sine însuși”. Aceasta presupune o mișcare dublă. Pe de o parte, reîntoarcerea către familie și casa maternă, deci către unitatea primordială, și pe de alta, o luptă contra aluviunilor și a nevrozelor care dezorganizează individul. Schiller trage următoarea concluzie: pentru artist, naivul este “în același timp o expresie a copilăriei pierdute și în același timp a împlinirii în ideal”. Astfel nostalgie și proiect se confundă. Pentru artistul
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
nostalgie și proiect se confundă. Pentru artistul naiv echilibrul de sine e primordial, căci doar astfel el poate ajunge la viziunea organică a lumii. Schiller, la rîndul lui, confirmă ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă. Artistul naiv, “naiv primordial”, adoptă deviza poetului german: Să nu-ți fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate; aspiră la odihnă, prin echilibru și nicicum renunțînd la
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate; aspiră la odihnă, prin echilibru și nicicum renunțînd la activitate”. Iată ceea ce Brook caută și obține după ani întregi de luptă: o unitate în mișcare, unitate ce nu înnobilează creația, dar în același timp aduce calmul ce exclude accidentele unei lumi “amăgitoare”. Naivul e calea către fundațiile omului. Artistul naiv temperează subiectivitatea pentru a obține perfecția senină a materiilor șlefuite de
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
final, înțelegerea, îl salvează de la o posibilă abdicare, sub presiune a simțurilor. Tocmai această înțelegere crește în tragicul experienței urmașilor, direcționându-le conștiința. Scris la înaltă temperatură afectivă, capacitatea de a comunica a generațiilor în roman le dă puterea și nădejdea luptei, în 1821, în 1940. Întemnițatul de „moscali”, sfârșește în fața plutonului de execuție, cu panglica tricoloră la buze. Pe altă latură și altă dimensiune este lupta „preacuviosului” Iacov, cel care iubește mocnit misterele istoriei, descifrării cărora se dedică. El are inteligența
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
și viziuni de viitor. Romanul, din care prezentăm cîteva fragmente, urmează să apară în colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Denisa Comănescu, și va fi lansat odată cu premiera filmului în cinematografele noastre. Inman își primise și el porția de răni în luptă, lîngă Petersburg. Cînd cei doi camarazi aflați în apropiere i-au smuls hainele și s-au uitat la rana de la gît, și-au luat un solemn rămas-bun de la el, în gînd, așteptîndu-se să-l vadă murind. O să ne reîntîlnim într-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
și a-i secera. Unioniștii continuau să se apropie, depășind cu mult punctul de la care a-i împușca ar fi fost o plăcere. Inman ajunsese să îi urască pentru încăpățînarea lor prostească de a se lăsa omorîți. Cînd visezi o luptă, îi vezi pe vrăjmași înșiruiți în număr mare împotriva ta, duduind de forță. Iar tu ești cel slab. Or, acum dușmanii cădeau, cădeau ca nucile și erau zdrobiți. Spre seară, Unioniștii au încetat să se mai reverse și tirul s-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
deal, deasupra lor, o vioară picura acordurile triste ale cîtecului Lorena. Unioniștii răniți gemeau și se văitau și boceau clănțănind din dinți pe cîmpul înghețat, iar unii strigau numele persoanelor iubite. Inman a dat o raită nocturnă pe cîmpul de luptă, doar ca să vadă roadele eforturilor acelei zile. Unioniștii zăceau claie peste grămadă, în mormane însîngerate. Trupuri dezmembrate în toate chipurile pe care le poate concepe mintea omenească. Un om care mergea alături de Inman a exclamat: - Dac-ar fi după mine
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de la gît de parcă i-ar fi fost legată o sîrmă înroșită în foc de la beregată și pînă la testicule, vibrînd puternic la fiecare pas. Dar picioarele îi erau zdravene, lucru care îl îngrijora. De îndată ce ar fi fost considerat apt de luptă, ar fi fost expediat îndărăt în Virginia. Cu toate acestea, se bucura că se simte bine, atîta timp cît era atent să nu apară prea viguros în fața unui medic. Primise bani de acasă, precum și o restanță din soldă, așa încît
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înșiși este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
dacă-mi amintesc bine, un personaj pozitiv cu cîte o sabie în fiecare mînă și un adversar în fiecare sabie, care, cu mîna rămasă, îl doboară pe al treilea atacator. O mînă în plus își dovedește utilitatea și în lumea luptelor livrești. Atunci cînd cu dreapta cari paltonul și cu stînga sacoșa de proaspete achiziții, ca să mai ai cu ce să răsfoiești cărțile expuse, îți trebuie altă alcătuire anatomică. Opt brațe cu ventuze, ca la surorile noastre întru cerneluri, ar fi
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
se înroleze în armata americană? Oamenii de rînd? Nu, aristocrații. Domnul Flosse a sugerat că primul act oficial al regelui s-ar cuveni să fie o solicitare de fonduri către americani, exprimată în numele guvernului, pentru ca Franța să se consolideze în lupta împotriva comunismului, dublată de o cerere identică la adresa națiunilor comuniste, în interesul păcii mondiale. Răspunsul entuziast atît al Statelor Unite, cît și al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, dovedește limpede că domnul Flosse analizase corect situația. După cum a avut grijă să consemneze
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile, ca să onoreze cererea de obiecte din catifea și de hermine artificiale, ferite de atacul moliilor. Coroana în sine era o
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
trimisă de-acasă cu sufertașu’!”. Primesc prin poștă tot felul de oferte de job-uri care mă asigură că voi câștiga 10 milioane de lei pe lună lipind niște plicuri. (Echivalentul a vreo 50 de cronici de carte). Un supermarket „luptă cu prețurile”, dacă cumperi detergenți economisești serios, magazinele care se respectă aproape că nu cer dobândă la rate, lumea se îmbulzește la oferte și la reduceri chiar dacă nu prea au nevoie de produsul respectiv, poți cumpăra un automobil sau un
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
o epistolă sibiană își exprima nostalgia după o convorbire peripatetică și tainică în tovărășia lui Bariț, ea nu se mai poate închega. Luându-l în vara anului 1863 la o plimbare în jurul Cetății, ultima întâlnire dintre cei doi tovarăși de luptă și idealuri, Mureșanu repetă invariabil: „mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași vreme, întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
să cunosc scriitorii”. (p. 67) Cu multă onestitate își privește criticul activitatea din perioada comunistă. Atitudinea sa critică din acei ani ținea mai mult de ceea ce s-ar putea numi o stare mentală de normalitate, decît de închipuite strategii de luptă împotriva sistemului. O importantă doză de bun simț răzbate dintre rîndurile confesiunii: „Nu pot să spun că am făcut mizerie. Cu zece ani mai devreme, nu știu cum ar fi fost. Nu-i judec pe cei care, în anii ’50, cînd tunelul
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
în a sabota din interior regimul comunist. Mult mai palidă este producția de confesiuni ale celor care au crezut în „puterea populară”. Aceștia fie și-au ars jurnalele imediat după revoluție, fie nici măcar nu le-au scris, fiind prinși cu lupta de clasă. De aceea, un jurnal precum cel al Ninei Cassian, în care autoarea își dezvăluie fanatismul pro-comunist are o valoare istorică incomensurabilă. E drept, pe această picătură de sînge aparținînd vieții autentice autoarea pune două straturi de bandaj, dar
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
de moloz de „literatură” proletcultistă pare greu de crezut că publicarea unor astfel de (sub)producții nu era chiar floare la ureche. Existau niște standarde ale genului, la puritatea cărora vegheau activiști nu prea duși pe la școală, dar căliți în luptele cu dușmanii de clasă. O imagine prea artistică, o metaforă prea îndrăzneață, un epitet insuficient îmblînzit erau considerate reminiscențe ale artei burgheze și, implicit, puteau să ducă la scoaterea deviaționistului din viața literară (dacă lucrurile se opreau aici se putea
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
jurnalul meu din «obsedantul deceniu», că e inadmisibil să nu pomenesc decît în trecere despre dramele din afara gintei noastre (deși am avut și noi contribuțiile noastre), mă refer la arestările care aveau loc, majoritatea nemotivate sau motivate pe criterii de luptă de clasă sau de adversitate față de regim, unele de o deosebită perversitate, cruzime și brutalitate, soldate cu vieți pierdute sau desfigurate. Trebuie să remarc, cum, de altfel, reiese din paginile amintite, că ignoram în mare măsură ce se întîmpla. Oricît
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
pic altfel, moderatorul R.T. scăpând cu viață numai datorită obârșiei moldovenești a invitatului său, care inoculase acestuia o anumită doză de sentimentalism. Că, era vorba despre un ardeleano-bistrițean pur sânge, după ce i-ar fi aruncat în față eminescianul strigăt de luptă „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă” din Împărat și proletar, transferat în interes de vulcanism verbal în Scrisoarea III, mare tragedie s-ar fi dezlănțuit. Sau: ce s-ar fi întâmplat dacă domnul Pruteanu ar fi fost membru în consiliul
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
sfâșiat de roșu, simboluri de sânge, de moarte; albul este profetic. Condamnare, ispășire, iertare. Luminile proiectează cinematografic schimbări de ambianțe, lumea mișcătoare și neliniștită. Cheltuială mare de imaginație, de efecte: Sfinxul adormit - oribil în decor - se trezește femeie cu ghiare, lupte la vedere, cântăreți-cascadori “pe viu” (Păstorul), cranii adunate în saci, schelete rânduite în nacele suspendate peste orașul bântuit de ciumă, tautologii ilustrând istorisirile cântate, Templul lui Apolo... Efebi, Nimfe, Hetaire, Erinii. Balet: sexy. Acestea și încă multe altele se folosesc
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]