1,124 matches
-
unei mașini. își mușcă iar mîinile, apoi se ocupă de călcarea pantalonilor și de uscarea lenjeriei mult după ceaiul și chiflele de seară. Era prea agitat ca să se întindă, iar cînd lenjeria i se uscă aproape de tot, se îmbrăcă, își lustrui pantofii cu pătura și se așeză în așteptarea micului dejun și a ședinței curții. își zise deprimat: „Probabil că o să ajung la timp la dezbaterea despre poluare“. Și apoi se trezi cu o durere de cap, simțindu-se din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă, i-a spus : „Mă, pirpiriule, ia dă tu flanela aia, s-o încerc și eu“. Constantin și-a scos flanela și i-a dat-o, Gică Wirth și-a lustruit cu ea pantofii de bizon apoi i-a aruncat-o în cap, ceilalți râdeau. Constantin părea fericit, i-aș fi ars un șut, pentru că eu sunt dintre cei care plâng la cinema chiar dacă îmi dau seama că ar trebui să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu făceam nimic... El e cel mai bun prieten al meu. Râse ca de o glumă bună: îmi zice "tembelul", dar știu că n-o gândește cu adevărat. Pricepi? ― Bineînțeles. Lucrară un timp în tăcere. Își scoseseră cămășile. Sudoarea le lustruise torsurile goale, păreau turnați în bronz, lumina chioară de mucegai învăluia totul într-un abur umed. Scarlat trăi pentru câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în mână o carte de rugăciune. Aveau capetele acoperite cu pălării sau cu bonete croșetate, iar figurile lor exprimau o extraordinară ardoare. În timp ce își făcea loc printre ele, Maggie observă că aproape atingeau un perete pe care se prelingea apa, lustruindu-l cu buzele. Alte două femei, probabil turiste, stăteau deoparte de restul. Maggie le auzi vorbind: —Piatra de Temelie e acolo, de partea cealaltă a Zidului. Ai auzit ce se spune? Că picăturile astea sunt lacrimile Domnului. Maggie le dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca pe vremuri, cum am cătat eu toată viața.“ Ar zice: „Hei, ce drăguț ești, ce-ai zice să-mi freci podelele și să-mi spoiești pereții? Ești așa de treabă, ce zici să-mi cureți closetu’ și să-mi lustruiești pantofii?“ Și tu ai zice: „Da, doamna, da, doamna. S’t cuminte.“ Și ți-ai rupe fundu’ căzân’ cân’ ștergi prafu’ de p-o lustră și cân’ altă curvă de pretenă de-a ei vine să vadă prețurile și Lee-ncepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afle lumea ce fel de pasăre prezintă Bucuria Nopții. O să tre’ să pui portar la ușă. O să se-mbulzească toată lumea bună. Jones formă un nou nimbus de fum, care părea gata să explodeze. Darlene și pasărea asta tre’ să mai lustruiască doar număru’ pe ici pe colo. La naiba! Fata asta intr-acu’ în lumea spectacolului. Îi trebe un repaus. Are dreptate, spuse Darlene. Intru-n lumea spectacolului. Îmi trebe un repaus. Ia mai taci, tâmpito. Chiar crezi că poți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy. Las-o să se bucure și ea. De ce nu te duci tu afară să-ți lustruiești mașina sport? — Liniște, sâsâi domnișoara Trixie, printre splendizii dinți falși pe care tocmai i-i cumpărase doamna Levy. — Ia te uită, spuse domnul Levy. Se crede într-adevăr stăpână aici. — În felul acesta își afirmă personalitatea. Te deranjează? Dinții i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ruptul capului să mă apropii de mașina de scris. Ba chiar m-a pălmuit o dată, destul de rău, când ochii mei au privit din întâmplare la o corespondență pe care o scria într-un limbaj teribil. Dacă îmi îngăduia să-i lustruiesc pantofii ieftini pe care-i purta, eram mulțumit. Știți doar cât este de posesiv în privința acelei întreprinderi de haznale pe care o aveți. — Știu. Dar spune că n-a scris el această scrisoare. — Neadevăr strigător la cer. Fiecare cuvânt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În ce zi erau sau cine erau străinele alea cu care stătea la masă. Și totuși, existau de asemenea momente În care Îți era greu să crezi că era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu să te pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie pline de mireasma delicioasă a pâinii. Menajerele sunt și ele treze. Femeile astea de toate vârstele se trezesc devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor freca, curăța și lustrui toată ziua. Aici e o cu totul altă lume. Femeile cu bani sunt Întotdeauna machiate și nu-și trădează vârsta. Spre deosebire de soții menajerelor, soții din suburbie sunt Întotdeauna ocupați, surprinzător de politicoși și oarecum efeminați. Timpul nu e un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
criminală. Porfiri se uită în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de mirodenii care îi gâdila plăcut nările. ă Cred că ar fi mai bine să vorbiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din Wyoming. Băieții de la FBI voiau să afle pentru ochii cui era scris articolașul și nu le-a fost ușor să creadă că nu trimite nici un fel de semnale sovieticilor. Uneori mai văd tipi cu pardesie negre și cu pantofi lustruiți dînd tîrcoale blocului. Cu siguranță, din țara lui Telescu. Poate că mai e ceva aici pe care ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi este o foame de lup. Manîncă o farfurie mare de chili verde, fasole, orez și un maldăr de trotillas de porumb, pe care le udă cu un Dos Equis. E Însetat, Însetat rău, mai bea o bere rece și lustruiește farfuria cu Încă o tortilla. Sunetul spaniolei și sanglezei se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă dintr-un tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Tomoe pe scări în jos sunau ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă, am o veste extraordinară! Mama lor, Shizu, era în camera ce dădea spre grădină și lustruia cu grijă biroul din lemn de abanos la care tatăl lor ținuse foarte mult. — Ce-i cu agitația asta? întrebă ea, privindu-l pe după ochelari pe Takamori care, deși aparent om în toată firea, mai avea în el ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
abandonat, în timp ce Kobayashi s-a apropiat de baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie a greutăților prin care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vorbi așa despre prietenii mei. Ai dreptate, spune ea pe un ton spășit. Îmi pare rău, nu am vrut. Iar ea chiar pare Încîntătoare. Urmează o pauză, timp În care Linda ia un pahar și se concentrează intens să-l lustruiască. Dan cum se Înțelege cu ea? Acum chiar că știu Încotro bate, așa că vocea mea e ca de gheață. — Ei doi se Înțeleg foarte bine, Linda. De ce? Ce Încerci să sugerezi? Soacră-mea oftează. — Uite ce e, Ellie, nu lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unde un fierar și un pielar lucrau la lumina unui foc mare. M-au salutat respectuos, dar nu s-au oprit din treabă. Unul din ei tocmai termina de cusut o bucată de blană ce căptușea un coif lamelar. Celălalt lustruia plăcile unei platoșe dispuse peste piele ca solzii de pește. Am privit porțiunile de zale cu care erau dotate atât coiful, cât și platoșa, menite să protejeze ceafa și șalele; luceau ca și cum ar fi fost noi. - Frumoasă armură, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
place. După ce m-a găsit Meryt, am făcut asta pentru tine. A luat o cutiuță de lux dintr-o firidă. Era fără ornamente, dar perfectă. Făcută din abanos - un lemn care se folosea aproape exclusiv pentru mormintele regilor - și fusese lustruit până ajunsese să lucească ca o lună neagră. - Pentru trusa ta de moașă, a zis și mi-a dat-o. Am rămas cu ochii la ea o clipă, copleșită de generozitatea și delicatețea lui. - Eu n-am nimic să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aspri de lână, pe care mi-i făcuse dintr-unul din costumele tatei, cu cămașă albă, vestă tricotată și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc bocancii și eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să mă pieptăn, dar m-a scutit, măcar, de netezitul părului cu mâna udă, apoi m-a mai măsurat o dată din cap până-n picioare, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
11 și 37. Christiane purta o rochie lungă cu floricele, și cu manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti s-o penetreze Îndelung, așteptând până ce ea avu orgasm; soarele, intrând prin spațiile dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În care se vedeau câteva reflexe cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
depune mărturie. Trish și Eddie mă privesc amândoi cu gura căscată. Poate că n-ar fi rău să adaug un mic detaliu gospodăresc. — O familie foarte drăguță, continui. Nu era chiar ușor să ții ditamai conacul curat. Și nici... să lustruiești diademele lui Lady Edgerly. Shit. Am mers un pic prea departe cu faza cu diademele. — Și ai și gătit pentru ei, nu ? se interesează Eddie. Micul dejun și așa mai departe ? — Evident. Lordul Edgerly se dădea în vânt după meniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi întinde o foaie de hârtie. Nu e completă, dar cred că pentru început ajunge... În clipa în care privirea îmi cade asupra listei nesfârșite, mă cuprinde o ușoară sfârșeală. Făcut paturile.. măturat și spălat treptele de la intrare... aranjat florile... lustruit toate oglinzile... făcut ordine în bufeturi... spălat rufele... curățat băile zilnic... Spune-mi, există vreun lucru pe lista asta care să-ți pună vreo problemă ? adaugă Trish. — Ăă... nu ! Glasul îmi e ușor sugrumat. Nu, nici cea mai mică problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca să mă mai pot mișca. Mă doare fiecare mușchi din corp, chiar și mușchi de care habar n-aveam că-i am. Mă simt de parcă aș fi alergat la maraton. Sau aș fi trecut înot Canalul Mânecii. Și încă n-am lustruit lemnăria și n-am bătut preșurile. — E... mai greu decât am crezut, zic într-un final. Mult mai greu. — Îhâm. Încuviințează, privindu-mă mai atent. Ce-ai pățit la păr ? — Clor, zic scurt. Când spălam WC-ul. Pufnește într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fac. Până la ora zece am terminat deja de călcat zece cămăși, am pus o tonă de rufe la spălat și am dat cu aspiratorul în seră. Până la prânz, am șters praful și am aspirat camerele de la parter și am lustruit toate oglinzile cu oțet. Până la ora ceaiului, am mai pus o tură de rufe, am tocat legumele la mixer, am măsurat orezul nerafinat ca să-l pun la abur și am pregătit cu atenție patru cutii cu aluat de foietaj, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de afecțiune pentru ea. Azi-noapte, când m-am întors, a fost ca și cum aș fi revenit acasă. Chiar dacă Trish îmi lăsase un munte de veselă pe blatul de la bucătărie în loc de bun venit, și un bilet care zicea „Samantha, te rog să lustruiești tot argintul mâine.” Trish iese din bucătărie și încep să bat albușul de ou pentru mousse. Și în acel moment observ un individ care se apropie pe alee. E îmbrăcat în jeanși și un tricou polo și are un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]