1,120 matches
-
făcea veacul. Cine să-l știe? Țăranii îl credeau negustor, de avea case și prăvălie. Să-l fi văzut, nu-l mai cunoșteai. Se înțolea ca un barosan. Avea palton scump, căptușit cu blană, și-o căciulă de miel, neagră, lustruită și înaltă, pe care și-o așeza pe-o ureche. În picioare, șoșoni călduroși. Starostele ședea în casa veche a țigăncii. O reparase cu ani în urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loc la masa noastră. Ucenicul îi privea. Nici ei nu aveau vreun suflet mai curat, întunecați la chip, cu ochi de șobolan, cenușii și crânceni, amestecau cărțile murdare, le filau cu plăcere și zâmbeau mulțumiți. Puseră în fată, pe lemnul lustruit, grămezile lor de poli galbeni și, din când în când, le mângâiau, cu ochii pierduți în tavanul întunecat. Ușa se deschidea și se închidea. Intrau oameni noi, se așezau la alte mese, cei mai mulți plecau. La miezul nopții, rămăseseră numai gabrovenii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimeni. Nici o perdea nu se clătină. Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva, o muiere bătrână, făcu semn către poarta spurcată a cămătarului. Cioclii se apropiară și bătură tare cu pumnii în scândurile lustruite. - Hei, n-auziți? A venit dricul! În cele din urmă se deslușiră pași prin curte. Lanțul căzu cu zgomot și oamenii din uliță zăriră o clipă chipul verde al fratelui, speriat ca un șobolan. - Intrați, spuse el scurt. Cioclii înțeleseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
smuceau, îl vedea când deasupra, când dedesubt pe Paraschiv, privind-o cu ochii lui verzi ca veninul. Pungașul ședea aplecat peste lanțul scurt de la mijloc, și ei i se păru o clipă că o să cadă de acolo, lunecând de pe lemnul lustruit. Roata se învîrtea tot mai repede. În urechi avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când se scufunda în apă, și auzea răsuflarea scurtă a ibovnicului, care-i ținea cu palmele leagănul îngust. Ucenicul desfăcuse brațele și se arunca dintr-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
caramangii i-au pus sergenții într-o pivniță de ciment. Se dusese dracului și libertatea lor. Gheorghe a scos un muc de țigară din fundul 234 buzunarelor, 1-a aprins cu un chibrit pe care 1-a frecat de pantalonii lustruiți și a tras un fum adânc în piept. - Cum e, Treanță? întrebă Paraschiv. - Rău, vai de oasele noastre, ni le paradesc ăștia! își șterse sângele de pe ochi. - Te doare? - Nu că sânt obișnuit... și scuipă în dușmănie. Las', că ieșim
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vocile băieților din mahala: - Huo, na! Huo, na! La oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gât, 1-a scuipat între ochi și i-a înfipt cuțitul. Când 1-a simțit moale, gemând numai ușor, 1-a zvârlit la pământ, cu scârbă. Didina a sughițat înspăimîntată și Gheorghe a aruncat o sută de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit și adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi, și totuși de o profundă melancolie. Melancolia în vârsta lui este semnul caracteristic al orfanilor; el era orfan, o esistență - cum sunt multe la noi - fără de speranță
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frunte. El deschise ochii pe jumătate. Văzu un băiat cu fața ovală, palidă, cam slăbită, părul de aur acoperit de o pălărie de catifea neagră cu margini largi, îmbrăcat c-o bluză de catifea care cuprindea, strâns de un colan lustruit, mijlocul cel mai gingaș din lume. Ochii lui Dionis pe jumătate-nchiși nu trădau că el veghează. Il privi în întreg, de la capul inundat în aur pân-la botinele micuțe ce stecleau radioase pe covorul înflorit. "Ah! gândi el, și inima
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să se transforme-ntr-un salon... Deodată murii se-ntoarseră ca-n țîțîne și dispărură și se prezintă o sală frumoasă cu covoarele moi, cu mari candelabre de argint, cu mobile îmbracate-n catifea vișinie, cu mese de lemn de nuc lustruit... Un cămin de marmură cu focul arzând era-ntr-un colț al salei... - A, zise Angelo, apropiindu-se de foc, ce dulce căldură... Cum te cheamă, frumosul meu demon... Misticismul era elementul lui... el nu mai simțea nici o frică. - Cezar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu dominoul de mătase neagră și părul ei propriu care cădea în șuvițe lungi, strălucite, negre pe umerii ei... din mânici se iveau mânuțele ei de regină cu degețelele lungi. De sub poalele dominoului se iveau picioarele mici în botinele lor lustruite... Ea cântă... Era atâta dulce tristeță, părea c-o esperiență lungă și dureroasă vorbește din acest frumos demon, era atâta tristeță, atâta dulceață, atâta resignațiune și atâta superioritate de spirit în toată espresia vocei ei încît îți venea să-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
crăpa parbrizul, n-am considerat că ar trebui să-l Înlocuiesc foarte curând. După câteva luni, pe când plecam de la serviciu, am observat din Întâmplare că mașina mea era parcată chiar lângă cea a președintelui companiei unde lucram. Era spălată și lustruită și arăta grozav. A mea, cu parbrizul crăpat și cu capacele de la roți pline de noroi, părea să fi câștigat locul al doilea Într-o competiție de demolări. Uitându-mă la cele două mașini, ambele nu mai vechi de un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
intime, nu uitase nici acum: avea pielea netedă, pântecul plat, sânii tari, picioarele perfecte și șoldurile la fel. Își amintea cât de excitat fusese și felul în care se stăpânise uitându-se la strălucirea trupului ei ce părea o marmură lustruită precum cea a Madonnei de Gaggini, și privirea acelor ochi absenți, de un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în stare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o ținută ce s-ar fi numit dezordonată dacă faptul de a fi tuns rusește în cap și energia trăsăturilor de cvincvagenar spiritual n-ar fi înlăturat orice idee de neorânduială. Pe umerii arhitectului se încolăceau două mâini puternice, deși lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei tinere, oacheșe, în care Hagienuș crezu a recunoaște pe Sultana, fata lui Manigomian. Fata dispăru precipitat. Prefăcîndu-se a nu fi observat nimic, Hagienuș întrebă de Saferian. Arhitectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din prăvălii erau pline cu pachete de chilimuri, caramaniuri, șaluri vechi turcești și alte asemenea lucruri de aspect textil. În două vitrine vechi se vedeau îndesate pahare de cristal, șfeșnice, bibelouri, o adevărată anticărie, față de care biroul ordinar, de brad lustruit, al lui Saferian distona. Pe el se înșirau, paradoxal, câteva cupe pline de spițerii, piper negru, scorțișoară, ceai. O candelă proptită de un trepied de sârmă ardea în fața unei icoane bătute în argint și rezemate deasupra unei mari case de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și tu la aer puțin, propuse arhitectul spre a scoate pe Doru din cort. Bietul Ioanide Acesta ieși. Afară, Ioanide reflectă puțin, apoi zise: - Fă-mi și tu un serviciu, mergi colo pe margineapîrîiașului și caută-mi câteva pietre late, lustruite, să le pun deasupra planului, să nu mi-l ia vântul. Îndată ce Doru se depărtă suficient, Ioanide se dădu pe după cort, ridică de afară marginea de jos a pânzei și zărind hârtiuța o culese repede. Abia în crepusculul dimineții, când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine întocmite, comode ca o galerie. Totul în curte era în cea mai perfectă regulă. Dar, fiind vorba de casa unui intelectual, surprindea prezența unor obiecte insolite: de pildă vreo zece poloboace noi de stejar sub șopron, o căruță nouă, lustruită ca o trăsură, stocuri - cu mult prea voluminoase pentru uzul casnic - de bucăți de teracotă pentru sobe, rafturi de olane, bidoane noi de metal, așezate unele peste altele ca într-un depozit de fierărie, straturi de cherestea, trei mosoare mari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tendința de a rămâne ca un tiv numai la ceafă, unde era lăsat să crească în neregulă. Hainele și pantalonii lui Hagienuș nu mai aveau nici o formă. Încolo, Hagienuș nu era deloc neconvenabil, se rădea cu grijă, făcîndu-și o față lustruită ca porțelanul pe porțiunea care nu cădea în falduri, și avea în toată ținuta o corectitudine. Însă era senil și pitoresc. Pomponescu, dimpotrivă, avea păr tare, mustață dură, bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curții cu casă de lemn, Gaittany contemplă stâlpii orientali de la intrare, acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el la ușa lui Ioanide, cerând admisiunea. . - Domnule Ioanide, spuse el, uite, mă jur, am spus totdeauna că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de jos, le-ar fi adunat pe o farfurie și le-ar fi mirosit oftând cu atâta insistență, încît ar fi ghicit oricine că și-a pierdut buna dispoziție. Hergot și Erminia aveau amândoi obsesia de a ține parchetul bine lustruit. Când aveau covoare mai multe, preocuparea era mai moderată. Acum, că parchetele erau goale, panica era în raport direct cu suprafața. Hergot zărea petele de praf lăsate de ghetele vizitatorilor și suferea vizibil. Conformitatea lui de caracter cu Erminia era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nudurile sale de lemn, era și el așezat la un perete lateral, între două fotolii. Sonurile pe care le scotea erau surprinzătoare din cauza acusticii sălii. De observat că Ioanide nu puse parchet pe jos, ci dale de travertin spongios, bine lustruite și exact lipite, încît podeaua revela, ca și plafonul, schema ei geometrică în forma unui grătar de linii. De altfel mijlocul fusese acoperit cu covoare. Mobilele nu umpleau interiorul, ci ședeau ca niște ornamente de sine stătătoare, în grupuri. Dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-cele din ceramică de bună calitate, bine arsă și bine păstrată; -vase modelate din pastă de foarte bună calitate, la care se constată că materialul întrebuințat ca degresant a fost cu grijă preparat și folosit, arse în condiții optime și lustruite atât la exterior, cât și în interior. Pe lângă fragmente ce provin de la vase mari de păstrat provizii, întâlnim vase de dimensiuni reduse (miniaturale) și mijlocii. Gama culorilor este largă, de la negru la cenușiu, maroniu și galben, roșu-cărămiziu, toate cu multiple
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
urât, utilul din lucrurile nefolositoare. Cel mai adesea, jocurile noastre erau inspirate din activitatea adulților: „de-a grădina”, „de-a casele”, „de-a mama și de-a tata”, „de- a școala’’, „de-a stâna’’ ș.a. Ciocanii de porumb, crenguțele, pietrele lustruite, penele de găină erau jucăriile noastre. Fetele își făceau păpuși din cârpe. Nimic nu se cumpăra, doar cei avuți permițându-și luxul de a cumpăra o jucărie celor mici. Joaca însemna, de regulă, creșterea și îngrijirea fraților sau surorilor mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
îndrăznețe sau conservatoare" Chiar și radicalii sunt conservatori - în special cu privire la slujbele lor și la conturile din bancă. Deci, cum vindeți o idee neobișnuită? Faceți-o să pară mai puțin radicală. Îmbrăcați-vă conservator. Costum negru, pantofi de calitate bine lustruiți, o cămașă sau bluză apretată și bine călcată, fără prea multe bijuterii. Când arhitectul Michael Graves și-a prezentat, în 1980, îndrăzneața idee cu privire la noile clădiri de birouri din Portland, Oregon, a apărut îmbrăcat cu haina preferată a conducătorilor conservatori
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]