6,186 matches
-
lună de zile, în acest timp a lucrat numai un portret de copil. Îl realiza zilnic după model, acesta era băiețelul unei femei de seviciu, care avea vreo patru ani. La sfarsitul zilei îl distrugea, aruncându-l în lada cu lut. Mai târziu am recunoscut portretul într-o compoziție intitulată Maternitate, expusă la București. I.A.:Tematica lucrărilor dumneavoastră a fost variată începând cu portrete, compoziții, abordând diferite teme. Multe dintre lucrări sunt realizate în basorelief. Unele dintre ele sunt în
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
pregătite pentru Sărbătorile orașului și se expuneau în parcul Copou. Cu basoreliefuri am participat la multe expoziții anuale, interregionale, naționale și internaționale. Încercăm să am pregătite măcar două lucrări pentru fiecare expoziție. Nu făceam niciodată schițe pentru compoziții. Îmi pregăteam lutul, gândeam compoziția, apoi o lucrăm. Îmi plăceau costumele populare puteam să scot linia decorativă, de aceea mă inspirăm din lumea satului românesc, oprindu-mă la tradiții. Mă întorceam deseori în timp, în lumea satului natal. Am participat la Festivalul Internațional
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
realizate în domeniul graficii sau al artelor textile, Doamna Lucreția Dumitrașcu Filioreanu și colega să de atelier, Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
dintre elemente - astfel s-ar putea sintetiza maniera narativă mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Ploiești și Bucuresti, peste care s-a aruncat si podul cu pricina. Între Gura Beliei, la nord si Breaza de Sus, la sud, pe șesul neted, căruia localnicii iau spus Câmpul Brezii s-a cuibărit, altă așezare ce și-a lut numele de Capul Câmpului, locul unde se sfârșește netezișul terasei, sugerându-ne prezența culturilor de câmp, aici fiind și terenuri arabile. În nord-estul orașului contemporan, pe malul stâng al râului Prahova s-a înjghebat altă așezare care și-a luat
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
o crede capabilă să facă rugăciuni de iertare pentru satisfacția simțită în brațele bărbatului iubit. Însă a ghicit că își dorește mai mult de atît, că este destul de matură și inteligentă pentru a nu-și închide orizontul sufletesc „sub greutatea lutului”. Ceea ce, presimte, îl va supune la „grele încercări”. 2 iulie 2006, seara Urmăresc un film cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină) face o pasiune pentru o tânără de 34 de ani, deși (sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Adam”, confecționat din materiale la fel de perisabile. Drept care au intrat într-o „panică” istorică, exprimată în poeme și tragedii. Așadar, regimul de vegetarian convins și mare „amator” de mere l-a pus pe Adam în fața a ceva aparținând ființei sale „de lut”, a unui adevăr nu tocmai comod: spectrul morții. Eva l-ar fi făcut să piardă fericirea paradisiacă; în schimb, îi oferă nemurirea „terestră” (Platon) prin copii. Cel creat de Dumnezeu se salvează prin procreație. Dacă aceasta poate fi numită „salvare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
au pus pe gânduri pe Domnul R. S-ar putea ca tocmai această „spaimă de necunoscut” să fi dus la inventarea filosofiilor!... Țelul lor, mărturisit (sau nu) a fost „eliberarea rațiunii”. Eliberare de neștiință, de îndoială, de răul ascuns în „lutul adamic”. Iluminarea conștiinței prin raționament era socotită drept „salvarea” omului. Dar raționamentul nu-i decât o construcție umană pecetluită cu „marca istoriei”. Homo historicus este o pradă a împrejurărilor, a evenimentului cosmic sau al unuia mai mic, provocat de el
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putea avea vreo importanță, nu se putu stăpîni să nu strige, ca să-1 audă toți: Eu le-am găsit! Vlad, Virgil și Tomiță se apropiară imediat de Ilinca. Ce-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilincăi... și s-a sfădit cu mama... De ce? întrebă Virgil interesat. Din cauza mea... Adică de ce din cauza ta? Bine... ce, parcă tu nu știi?... Zicea că s-a trezit cu dom' Nicanor în casă, că i-a arătat tăblița aceea de lut pe care am găsit-o eu... că... multe, multe... și că numai din cauza mea Ilinca stă cu nasul în pernă și bocește tot timpul... Auzi tu la ea! Parcă eu am știut că o să iasă așa? Virgil rămase mut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o poezie de debut a unui atît de tînâr condei. Iată, de pildă, cum arăta strofa I scrisă de Bărzăun: Îți voi culege nuferi albi din constelații Să-ți jac din ei cununi, frumoasa mea, Și voi săpa comorile din lutul veșniciei Să-mpodobesc potecile-așteptării Pe care vei veni tu, Mireasă a zorilor din primăvara mea... Și iată cum arăta aceeași strofă publicată în revistă: Îți voi culege flori din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna mea, Că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
veșniciei Să-mpodobesc potecile-așteptării Pe care vei veni tu, Mireasă a zorilor din primăvara mea... Și iată cum arăta aceeași strofă publicată în revistă: Îți voi culege flori din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna mea, Că-n lutul tău găsesc comori de soare Cînd sap cu mama pe tarla... Ei, ce să mai zici?... Modificările redacției sînt destul de vizibile și nu degeaba s-a înfuriat Bărzăunul. Drept e și faptul că redactorul de la revista respectivă arăta într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea metafizică, și din care iradiază concluziv înțelesuri perene: "Ce-ți pasă, ție chip de lut/ Dac'oi fi eu sau altul?// Trăind în cercul vostru strâmt,/ Norocul vă petrece./ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece" pentru că geniul este gândire pură, un străin într-o lume străină, idealul căutat de el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
măsura înaltă a firii", pentru ca istoria sufletului să se desfășoare pe nemărginitele dimensiuni: dimensiunea înaltului: ,,Un cer de înaltă lumină/ s-ascunde-n semințe când dorm"; "Curge timpul prin înalturi,/ astru poartă lângă astru/ răzbunându-mă-n albastru"; dimensiunea adâncului: "Coboară-n lut părinții rând pe rând... ei vor să fie rădăcinile/ prin care ne prelungim pe sub pământ"; infinita depărtare: "A iubi aceasta vine/ tare de departe-n mine"; pe cerbul "cu stea în frunte" nu "crângul cu ciutele" nici "cărarea cu iezerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transferul mitopeic devine un leitmotiv fundamental: "iunie este/ verde poveste"; "Jinduiesc la câte-un astru/ răsărit ca o ispită... peste basmul în risipă"; De la basmul sângelui spus/ Întoarce-ți fața către perete/ și lacrima către apus"; "O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde poveștile așteaptă". Dacă la Eminescu necuprinsul, care dă universalitatea stărilor afective și lucrurilor se menține în sfera "gândului etern", în sfera luminii absolute, la Blaga nimbul cosmic este clar-obscur. Limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i amăgire... Pe de altă parte, conștiința tainei de nedezlegat a lumii, a vieții ne întâmpină ca un leitmotiv: În lumea asta, nu-i/ a' timpului secrete un om să le-nțeleagă/ și nici să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mici de 100 metri în nord-est și peste 500 metri în sud-vest și sunt dominate de argile și marne cu intercalații de nisipuri și lentile de gresii și prundișuri. Peste depozitele marine se găsește o pătură subțire și discontinuă de luturi loessoide, aluvio-coluviale și aluviale. Podișul Sucevei este alcătuit din formațiuni sarmațiene, necutate și cu o înclinare în general concordantă cu cea a întregului Podiș al Moldovei. Depozitele cuprind un complex de argile și marne cu alternanțe de nisipuri, iar pe
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
stinse-o dalb? stea! " (La mormântul lui Aron Pumnul) Cel ce aprinde steaua d???toare de via?? este un Înger care, desprinzându-se din l?că? ul s?u ceresc, coboar? pe p?mânt pentru a da via?? „corpului de lut" al omului pe care ?i-1 alege, Insufle?indu-1 „cu-al gândurilor aripi", cu „graiul dulce În pieptul lui cel mort". Cand „candela vie?îi" I?i va fi durat timpul ????zit de astre, atunci Îngerul o stinge, iar steaua
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vie?îi" I?i va fi durat timpul ????zit de astre, atunci Îngerul o stinge, iar steaua va muri: „ Un om se na?te un Înger o stea din cer aprinde ?i pe p?mânt coboar? În corpul lui de lut, A gândurilor aripi În om el le Întinde ?i pune graiul dulce În pieptul lui cel mut. O candel? a vie?îi, de cer steaua depinde ?i Îmbla scriind soarta a omului n?scut. Cand moare a lui suflet aripele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
politice din acea perioadă, care i-au atins în mod direct familia: mama, profesoara cu merite deosebite, rămâne fără loc de muncă, bunicul, care a avut patru case, este nevoit renunțe la ele și să moară într-o casă cu lut pe jos, iar părinții sunt constrânși să-și umple casă cu chiriași. Cele două personaje, puse față în față, oferă cititorului o oglindă a societății acelor vremuri, dar și o imagine a vremurilor actuale, cei doi raportând mereu ceea ce „a
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
hol și în living-room.Poate cu astfel de săbii au luptat vitejește oștenii lui Ștefan cel Mare sau pandurii lui Tudor Vladimirescu împotriva năvălitorilor. Tot din mediul rural a strâns și obiecte autentice de artizant:fiare de călcat,vase de lut,linguri de lemn,un samovoar etc. A devenit și numismat. Are toate monedele și bancnotele tranziției. Un ziarist i a trecut pragul casei și a scris un articol intitulat „Muzeul din apartament”. Acum este din nou mândru. Alături de o pianina
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
realitatea înghețată, dar motanul tolănit lângă sobă își mișca lasciv coada și părea decupat din cărțile cu povești pe care le răsfoia în casa bunicilor, atunci când gerul broda pe geamuri, cu o măiestrie magică, flori înfiorător de frumoase. Cana de lut, smălțuită, era fierbinte, iar palmele sale o primiră ca pe o binecuvântare. Ducând-o către gură, se îmbătă înainte de a simți pe limbă licoarea stoarsă de la sânul toamnei trecute. Și-i fu bine... Picioarele refuzară să mai meargă, iar el
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fie, domnule Petre? V-am invitat cândva la masă, ați plecat la București, acu' v-ați întors și, fiind vremea mesei, ne-am gândit c-o să ne onorați invitația. Lelea Maria nu mai prididea cu pregătirile: o oală mare de lut, cu capac, din care ieșeau aburi, alte două oale mai mici, un castron cu castraveți, roșii și pepene murați... Minunat, gândi Petre la vederea murăturilor, o să am cu ce mă drege după țuica babei Floarea! Mai apărură pe masă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]