1,150 matches
-
p.52 AMINTIRI DIN COPILĂRIE (fragment) Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la c apăt, de crăpau mâțele jucându‐ se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de c are mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de‐a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și pe câmp cu cer în față Câmpul pletele‐ și răsfață. În adâncul lui tresare Altă vatră de izvoare Ți‐ a făcut destinul semnul Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
au fost și sunt...Îl urmăresc cu atenție și încerc să rememorez zapisele și ispisoacele ce pecetluiesc stăpânirea lor. Când termină ce a avut de spus, îmi face semn să mă apropii. Ne-am învârtit în jurul Chervăsăriei gospod (domnești) precum mâța în jurul oalei cu smântână. Acum am ajus în locul de unde vrei - nu vrei nu mai putem merge în altă parte decât trecând pe Ulița Chervăsăriei. Așa că hai s-o luăm la drum! Nici n-a terminat ce a avut de spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ani. Intri în afaceri alături de un urangutan. Egalitarismul celui mai mic numitor comun. — Și totuși nu-mi dau deloc seama care ar fi legătura cu sexul, zise Braintree. — Nici eu, îi răspunse Wilt. După care se duseră amândoi la cârciuma „Mâța-n sac“ și se îmbătară. Wilt ajunse acasă abia după miezul nopții, când Eva adormise deja. Se cățără pe furiș în pat și se întinse pe spate, în întuneric, gândindu-se la nivele ridicate ale estrogenului. în Rossiter Grove, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
așa că nu am nici cea mai vagă idee cum e vremea. De fapt, habar n-am nici măcar cât e ceasul. Zborul chiar îți dă somnul peste cap. Nici măcar dacă e zi sau noapte nu știu. În timp ce mă întind ca o mâță la soare, mă gândesc ce opțiuni am. Dacă e încă dimineață, o să ies să iau micul dejun undeva, iar dacă e seară, o să mănânc niște lasagna și o să beau un pahar de vin. Sau o sticlă. De ce nu? Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
băuturii va fi cu-atât mai dulce, ca orice lucru de care ai uitat o vreme (ultima parte a replicii lui S. trebuie de fapt rostită mental, fiindcă nu-mi mai pot expune vocea la rostiri prea lungi cu glasul mâței... Ziua sticloasă, cu aer totuși rece pentru septembrie, mă umple de la prima oră, prin geamurile uriașe atât de curate de parcă nici n-ar fi (în lipsa mea mama adusese și femeie la curățenie), de o lumină nesănătoasă. În zece minute cronometrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cartea ieftină ea începuse să sublinieze cu pixul pagini întregi, fascinată de tezele anti-egalitariste. Seara la șase, o găsesc acasă doar pe mama, robotind în bucătărie, în pantaloni flaușați, colțuni de lână țărănească, bluză neagră pe gât, păruită bine de mâțe. Robotește ca să nu înghețe. În octombrie e prea devreme să dea căldură la bloc, și-așa vedeți cât suntem de datori! oftează, fără să-l mai pomenească pe Sile, marele datornic, care pare să-și fi pierdut iar locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
viermuielii din bucătărie. Zina, în maieul întins până la o palmă deasupra genunchilor, cu părul strâns într-o basma veche de-a mamei, învârte cu o vâslă în oloiul de magiun care stă pe două ochiuri de aragaz. Mama supraveghează popota, mâțele se încurcă printre picioarele iuți ale femeilor, dintr-un colț mai spre terasă se ridică și fumul subțire al țigării lui Anton. Puteam să știu dinainte că la noi acasă „se coace“ ceva, după aerul misterios al lui Sile, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ia cu frig. Îmi aduc aminte de ziua când am venit la el la birou. Sacoșa mea Conran cu toate scrisorile în ea. Alicia stând în picioare lângă biroul lui Mel, având un aer de parcă tocmai a fost prinsă cu mâța‑n sac. Știam eu că am uitat ceva. O, Doamne, cum am putut să fiu atât de idioată? — Nu tu ai fost ținta ei directă, zice Luke. A făcut‑o doar ca să mă discrediteze pe mine și compania, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-l și pe profesorul Alexandru lângă.. — Nu i-o fi rușine să stea acolo, lângă... — Uite-l cum stă lângă, ptiu... — De ce să-i fie rușine? Stă o zi și profită o viață Întreagă! E mai bine cum tragem noi mâța de coadă? Și, ca și când nu era de-ajuns, după ce a Înghițit prețiosul Rudotel, l-am văzut pe bietul babac ducându-se direct spre Înaltul oaspete și - incredibil, incredibil, incredibil! - spunându-i: — ...Vere Traiane... Și pe urmă, Îngrozit de ce vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la băiat. Asta am auzit-o Întâia oară de la Tecla, dar și de la altele, toate mari. Adică și cu negru. Ca la Tecla. De loc era de pe la Tighina. Mărunțică, frumoasă, de picà: părul negru-negru, cu ape albăstrii, ochii verzi-verzi, de mâță - nu de pisică, de mâță; verzi, cu stele de aur. Când a venit, la noi stătea deja (convenabil) domnișoara Tuza, dar Încă nu mă chema la arătat. Nici nu aveam ce arăta. Nu știam ce și câtă am. Dimineața, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-o Întâia oară de la Tecla, dar și de la altele, toate mari. Adică și cu negru. Ca la Tecla. De loc era de pe la Tighina. Mărunțică, frumoasă, de picà: părul negru-negru, cu ape albăstrii, ochii verzi-verzi, de mâță - nu de pisică, de mâță; verzi, cu stele de aur. Când a venit, la noi stătea deja (convenabil) domnișoara Tuza, dar Încă nu mă chema la arătat. Nici nu aveam ce arăta. Nu știam ce și câtă am. Dimineața, În bucătărie (ciudat: și Basarabeanca Mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
degrabă că nu pricepuse ce fac eu, decât pe... „colibă”. - Da ce-i? - Ceva! Ceva bun - și nu spun! Ceva bun de tot, de să te lingi pe bot - și nu spun de loc! - mă podidește râsul. Ceva... țâță de mâță! - A-ha!, face Moș Iacob după o vreme - Îndelungată. Cum ar veni, ai născocit borta di la... - ... de la tunel, Îl ajut eu. După o vreme - după multă vreme, zic: - Nimica, Moș Iacob, ia o vorbă, acolo... Mă uit la bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oricine coborând. S-a uitat la mine o clipă, apoi și-a văzut În continuare de ceea ce făcea. Ne-am Întors de unde plecasem: știau deja ce făcusem mai departe. Dar inspectorul mă puse să repet, pasămite ca să mă prindă cu mâța În sac dacă mă contraziceam. Era mai cu seamă interesat să afle dacă atinsesem cadavrul. Am negat de trei ori, În moduri diferite. Nu fusese nevoie s-o ating: era mai presus de orice Îndoială că era moartă. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de oameni. Ei, hai să nu ne mai gândim la ce-i mai rău.” „Eu nu cred că un lucru rău se realizează, doar dacă te gândești la el. De exemplu, eu m-am gândit că Ariana...” „Ariana? Aha! Uite mâța din sac. Acum știm din ce cauză s-a schimbat tovărășelul nostru în ultima vreme.” În ochii tatei străluceau două luminițe ca doi licurici și asta mă făcea să mă simt stânjenit. Am înghițit în sec. „Ariana e o colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul uriaș al lui Vlad Tepeș. Pereții, cândva albi și onorabili, erau acoperiți cu extrase rock și cu simboluri yoga. Cristina fuma în pat răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
enormă mai rămăsese prea puțin. De la moartea lui nevastă-sa (Mama, cum îi spuneam toți), se purta în pijama soioasă - să-i vadă lumea toată țambalul coastelor, să-l compătimească. - Uite, uite, vezi cum mă lasă? a împânzit casa de mâțe, scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am trecut apartamentul pe numele ei...un dobitoc. Was ist zu tun? m-aș ridica de-aici să sparg totul cu toporul, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și de aici într-un somn profund, cu gura deschisă. Până se sfârși sinodul, horcăia din greu și nu mai răspundea la nici o chemare. Am renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
explozii de viață; se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui expus într-un parc, pe un soclu. Îngropat în cimitir ar fi putut reveni în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub chiuvetă. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub chiuvetă. Urcă pe țevi până la etajul trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al lui Vlad Tepeș. Mă temeam să nu pice Cristina și să-și găsească odorul suspendat între etaje. Rezolvarea situației devenise o chestie de viață și de moarte. În cele din urmă, exact cu cinci minute înainte de întoarcerea soră-mii, mâța fu extrasă din regatul țevilor și trimisă cu două șuturi în cur în sufragerie, printre surate. - A fost greu? rânji Cristina. - Aaa, nicidecum, rânjii eu înapoi. Am mâncat ochiuri cu cartofi prăjiți pe muțește, sub muzica bubuitoare a celor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
surate. - A fost greu? rânji Cristina. - Aaa, nicidecum, rânjii eu înapoi. Am mâncat ochiuri cu cartofi prăjiți pe muțește, sub muzica bubuitoare a celor de la Smash&Pumpkins. Ne-am culcat unul într-un dormitor, celălalt în altul. Sufrageria rămase zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră bruneți și cu barbă. Apoi mi-am revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba, mi se pare că se distingea și o notă șuie, defetistă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]