560 matches
-
erea militar în activitate - să meargă în România. Răspunsul e că generalul Brialmont a lucrat fără să ceară voia guvernului său. Și generalul e pedepsit fiind pus în disponibilitate. Un incident foarte penibil în lumea literară, toți intelectualii sunt foarte mâhniți, unii foarte indignați. O nenorocire s-a întâmplat, marele poet Eminescu a înnebunit. Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista Literatorul pe care o dirige, el scrie următoarele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Aștept să se anunțe rezultatele la "Cartea Rom."; Liviu a fost la București și se pare că-n această săptămînă se va anunța. M-am săturat de așteptat! Aproape nu-mi mai pasă ce vor anunța! Deși aș fi destul de mîhnit să mai aștept un an! Te saturi și de așteptat, naibii! Știi că exemplara carte a lui Liviu Stoiciu, "Inima de raze", a fost retrasă inițial din librării! Of! Of! Mare porcărie! Pe mine mă deranjează foarte tare tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Sînt absolut surprinzătoare! Mare păcat că "Dialog"-ul nu mai apare din cauza hîrtiei! Este mare păcat că pînă și cultura devine o chestie de economie! Noile cunoștințe de la Cluj se cheamă: Helmuth Britz și Valeriu Sabău. Et les autres. Încă mîhnit, las pe altă zi mai multe cuvinte spre tine! Să mă înțelegi! Nu mă simt deloc fericit! Și-s derutat! Să-i saluți pe cei apropiați ție, știi că țin mult și la ei! Numai bine! Cu toată seninătatea, singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și o veste total neplăcută: ulcer duodenal, cu nișă localizată bazal, apoi unele modificări funcționale ale duodenului etc. Ceva mai trist nu-ți puteam comunica. Un ulcer apărut numai din cauza căderilor psihice din ultimele luni. T., editura, singurătatea. Sînt destul de mîhnit. Dar nu mi-am pierdut simțul umorului. O să supraviețuiesc! Regimul alimentar (absolut insipid și greu de respectat) trebuie să fie neapărat urmat. Ulcerul nu se tratează ușor, știu bine că e o boală cronică, de durată. Voi încerca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
chestia respectivă în pagină (februarie? dacă nu, sigur martie!) cu condiția să renunț la un pasaj în care ziceam două vorbe de Eugen Barbu și întreprinderea dumisale puerilă. I-am scris doamnei Gabriela (Negreanu n. red.) acum o săptămînă, solidar, mîhnit că Barbu (Eugen n. red.) continuă să fie neserios tot atacînd-o, de parcă ar avea ea vreo vină în mod serios! Lecturile de la Luca (Pițu n. red.) sînt, ca de obicei, minunate! Doamne, cît de recunoscător îi rămîn pentru cărțile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Știubei a venit să-i vorbească de această chestiune și ea a primit bani”. Era lovitura de grație pentru orice îndrăgostit. Tatăl, îndurerat la rândul său, descrie suferința tânărului: „Duduia a vorbit lung cu Mihăiță <...>. Săracul băiat este foarte adânc mâhnit și nu vrea decât un singur lucru: să o revadă și să aibă o explicație cu ea, căci nu mai pricepe nimica și o iubește așa de mult. Acuză pe părinții ei și se plânge că purtarea ei și, mai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Ion Creangă, ca vecin de Humulești ... ? Cred că aș exprima o mirare: Cum de știu cireșele din cireșul care e hotar între casele noastre să se pîrguiască la dată fixă de aproape două secole? Că eu stau pe ceardac, privind mîhnita Cetate din zare și subțirele fir al Ozanei și nu dau de capăt acestei nedumeriri. Și apoi prietenii, dispăruții din geografia spiritului nostru ca meteoriții care pleacă prin univers să întîlnească planete mai fericite: Aurel Dumitrașcu, Dan David, Ion Pecie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru mine o margine, marginá lumii... (Hronicul și cântecul vârstelor). Un Blaga interiorizat, "mut ca o lebădă", cultivă coborârea reculegere în inele mâhnit, atitudine nu mult diferită de muțenia-înțelepciune a lui Sadoveanu. Ce distanțe psihice, apoi, între autorul "Jderilor" și E. Lovinescu, foști colegi de clasă la Fălticeni! unul franc orientat spre modernitate, altul evoluând consecvent sub pavăza tradiției. La fel, Ion Pillat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aplaudat toată noaptea. Dacă eu pot face oameni fericiți cu glasul meu, de ce să nu mai încerc ? Despre asta e vorba. Te-au iubit, te-au iubit... Profesorul Vrăbiescu se-ntoarce cu spatele și se uită pe fereastră în gol, mâhnit. Repetă, în șoaptă : „Te-au iubit... Te-au iubit...“. Și iar câteva secunde de liniște. — Of, dragul meu... Of, dragul meu, cât îmi ești de naiv... Te-au iubit, zici... Te du, atunci. Te du, hai ! Hai, la Răcaru cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dacă-ți spun, nu mă mai înnebuni atât. — Eu mă duc, mai ales să văd dacă piticania aia de franțuzoaică cochetă și simpatică mai e pe- acolo, poate ne amețim împreună. — Du-te și amețiți-vă. Și Pribeagu trântește ușa, mâhnit că nu l-a putut scoate pe amicul său din starea inexplicabilă pe care-o avea de când plecase din București. — Pari cam abătut, Bibi, ești bine ? îl întreabă imediat Pițu, care stătea chiar vizavi de el, la geam. Relația dintre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
schimbării, văzându-se deodată aruncat din Epoca de Aur în niște timpuri mlăștinoase, care nu păreau să preves- tească decât zgomot și sânge. Serile de la Bufet, deși încă pline, nu mai au savoarea de altădată. Oamenii sunt parcă tot mai mâhniți și apăsați de incertitudine și teamă de moarte, iar nici Cristi, tot mai deprimat și cătrănit, nu îi mai poate face să zâmbească și să radieze ca altădată. Nu își mai găsește locul și nici sensul, doarme tot mai puțin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prietenii lui eterni de pahar, cântăreții, compozitorii, textierii și amicii care nu se mai desprindeau de la mesele sale ? Cum l-au văzut puțin tăvălit, s-au dezis de el, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată. Cristi e tot mai mâhnit și mai rece. Ceva înăuntrul său se schimbă din temelii odată cu revenirea în capitală, după atâtea luni bune de înstrăinare, în care a avut timp, poate chiar prea mult timp, să- și pună nenumărate întrebări și să nu se mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
protagonista este regină, iar Antiochus se află în fruntea unui regat din nordul Siriei. (n. trad.) Parafrază la un alt celebru vers al lui Mallarmé, din Brise marine: "La chair est triste, hélas! Et j'ai lu tous les livres" (Mâhnită-i toată carnea iar cărțile citite.) (n. trad.) ** "Paumier" "cel ca re ducea frunza de palmier" era pelerinul care mergea la Ierusalim, "romier" numele specific al pelerinului la Roma. Hadith, ansamblul tradiției islamice, cuprinzând învățăturile și faptele Profetului Mahomed, inițial
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din nou toate analizele și se procedează la observații, care îngăduie să se găsească cel mai bun regim și tratament pentru bolnavi. Stau și-ascult dintr-o viroagă, Cu auzul aromit, Cum în asfințit se roagă Un cuc singur și mâhnit. Timpul nostru e al poporului muncitor care și-a câștigat drepturile împotriva profitorilor și a celora care huzureau fără a munci. 23 Mai "Pravda" (21 Mai) Primul oraș agricol (Agrogorod) în Usbekistan. Corespondentul din Tașkent arată că, în colhozul milionar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a soarelui: „el dimineața stă în poarta raiului, și atunci este vesel, vesel și râde la toată lumea. Peste zi este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își lasă arșița așa de cu zăpușeală; iară seara este mâhnit și supărat, fiindcă stă în poarta iadului; acesta este drumul lui obicinuit, de unde apoi vine acasă”. Liantul dintre sacru și profan, dintre lumea morților și contingent, apare aici într-o ipostază animistă hipersensibilă la binele faptic, ceea ce îi întărește o dată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se deschidea și biserica de pe munte și participam și noi la slujbă, dar așa, nici măcar n-am văzut-o pe dinăuntru. Vrăjmașul, care nu se bucură când faci ceva bun, te Împiedică prin alții sau diferite forme. Tare supărată și mâhnită am fost. Părintele Irineu a zis să mergem de acolo de pe Muntele Sinai pe Muntele Sf. Ecaterina. Spunea că mai ușor este să mergi de pe un vârf de munte pe alt vârf de munte. Că dacă ai coborî mai Întâi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mine: „Nu te supăra, d-na Cantacuzino, este așa de obosit și surmenat, doarme 3 ore pe noapte, nici la masă nu se astâmpără, scrie și lucrează toată ziua și toată noaptea.“ „Nu mă supăr, doamnă, dar sunt îngrijorată și mâhnită văzând în ce stare este, și mă doare, căci pe dânsul credeam că ne putem asigura viitorul țării. Potoliți-l, căci va ajunge să fie doborât. Nu credeam că gl An to nescu, chiar furios, ar putea fi atât de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Dintre chiar fruntașii noștri, chipuri ce ne amintesc Munca din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a fost sfârșitul visului, căci ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și mâhnit, iar eu am început să trec prin Lunca din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul unde-și va da ultima
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
i-a dat bilet de liberă trecere printre oștirile lui și s-au despărțit rămânând legați printr-o profundă prețuire reciprocă. În baza documentului primit, Francisc a trecut în Siria, a vizitat locurile sfinte și s-a întors în Europa mâhnit că nu a fost martirizat. Revenit între frați constată cu mâhnire apariția unor disensiuni, rezultate din diferențele de temperamente și de situații în care se aflau urmașii săi. Pentru a readuce împăcarea trimite mai multe scrisori circulare, între care una
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
În școli, în cercetare, în arte, sănătate, Si am purtat făclia pe calea spre mai bine. Acum, la ALMA MATER ne-ntoarcem cu sfiala Cu-armurile uzate și viața în trecut, Cu un lung răboj... a celor împlinite Dar și mâhniți c-ades’ sa-nvingem n-am putut. Ne așezăm în bănci - elevii de-alta dată... Dar multe locuri goale se află printre voi Pe locurile-acelea au stat colegii noștri Ce azi din altă lume privesc mâhniți la noi.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Craciun Murgoci () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93276]
-
Și totuși, cine era pe scări?" E bine și cald în cămăruța mea. Cald și intim. S-au adunat aici și stau alături, pe rafturi, ori pe jos, pe lîngă calorifer, sute de prieteni și prietene... Pot eu să fiu mîhnit? M-au propus să fiu dat disponibil, ei și?! La o adică, toată comportarea mea se poate interpreta, ei și?! Asta contează?! Am pornit separatorul, am introdus munca în acord global la filamente și le-am asigurat muncitorilor un spor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zilele, greu, cu atât crește dorul de tine, de prezența ta, de liniștea și neliniștea pe care mi-ai dat-o totdeauna, creindu-mi viața mea după a ta. În același plic era și cartea poștală de mai sus. Sunt foarte mâhnită și pentru G[eorges], când văd în ce greutăți continuă să se zbată și că în loc să fie ferit i se fărâmițează nervii, fără cruțare. Aici zilele trec la fel pentru mine. Azi a continuat vântul și a adus asupra Mangaliei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
droagresiv-grivois, care a mai remontat-o. A plecat întâi Mihai, apoi noi două, eu la ședința sindicatului profesorilor, care cred că e pe cale de desființare pentru că se vor uni cele două partide democrate într’unul singur: FUM. M’am întors, mâhnită că făcusem un drum inutil, seara, atât de greu pentru mine. Aici iar chestia alimentelor, iar Gheorghe, de data asta cu un ochiu la făină (la propriu și la figurat) și cu altul la brânză; abia am terminat cu el
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi de vizite: Maria, Irène și apoi Sab[ine] foarte, foarte nefericită, trădată fără menajamente, cum se întâmplă, când se întâmplă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]