3,499 matches
-
În iazul lui moș Lache, se scăldau și se Înspăimântau teribil atunci când erau surprinși de către moș Novac, paznicul și vânătorul din Arșița, cel care uneori avea obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii au Învățat să cânte din frunză. Valerică era fascinat de cărți, avea fișă la bibliotecă și citea „Contele de Monte Cristo”, un roman greu dar și foarte frumos pentru el. Se și vedea ca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în monturi de monograme / monotip de monoftongi / monolitic - monolingv - / c-un tot monofonematic // și astfel au monetizat / nu montaju-n monorime / ci «monturi» monosilabe-n / monumente monoxile“. (Emil Stănescu) Resuscitarea poeziei propagandistice. Pare de necrezut, dar există încă autori care reeditează, mândri de ei înșiși, versuri propagandistice dinainte de 1989: „Sub razele plăcute, / La Piatra, Săvinești, / Pământuri renăscute, / Zidiri ca în povești. / Bacăul din câmpie / Cu ale lui grădini, / E plin de veselie, / De muncă în uzini. // Bârladul și Galațul / Ne cântă imnuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în acest sector fără rezultat“. În acest sector! Mai lipsea să spună: în acest sector de activitate! George Costin are poate, ca om, numeroase calități. Dar în acest sector de activitate, al literaturii, rămâne un tovarăș cu care nu ne mândrim. O poezie plina de majuscule Pentru Ioan Crăciun Petrișan, autorul volumului de versuri Nufăr și stea (pseudovocabule, Eubeea, Timișoara, 2002), unele cuvinte sunt mai importante decât altele. De aceea le scrie cu majusculă ca pe niște nume proprii: Castanii, Caii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
hârtie acoperită de sonete. Versuri scrise la comandA Autorii de versuri scrise la comandă în timpul lui Ceaușescu încearcă azi să facă uitat acest episod din biografia lor. Când alcătuiesc ediții retrospective, omit textele compromițătoare. Există însă o autoare care se mândrește cu ceea ce alții ascund. Autoarea se numește Maria Dincă și a publicat nu demult un volum intitulat ostentativ File de istorie - poezia mea „proletcultistă“ (Focus, Petroșani, 2002). Cuvântul este greșit folosit aici (chiar și scris între ghilimele) pentru că versurile confecționate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
faptul că mărturisirile nu numai că nu sunt complete, dar nici nu sunt mărturisiri. Corneliu Mănescu se exprimă în limba de lemn pe care a folosit-o o viață întreagă. Evocările sale țin de propagandă, nu de memorialistică. El se mândrește cu duplicitatea pe care a practicat-o partidul comunist. Iată cum vede, de pildă, atitudinea României față de războiul din Vietnam: „Noi discutam în același timp la ONU sau cu reprezentanții americani acolo că ar trebui să înceteze prezența americanilor ‹ ‹ și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
felicită călduros pe autoare. Mirela se comportă cu o naturalețe care o fac foarte plăcută și mereu are grijă să-și prezinte soțul. Marcel, soțul meu, un valoros sprijin în elaborarea tezei. Vă felicit, domnule Marcel, aveți de ce să vă mîndriți. În mintea sa, Marcel le răspundea în gînd sincer: Să mă mîndresc la colegii de pahar? Cum ar putea ei să înțeleagă atmosfera din acest amfiteatru? Viața lui Marcel a fost o înșiruire de relații cu fel de fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fac foarte plăcută și mereu are grijă să-și prezinte soțul. Marcel, soțul meu, un valoros sprijin în elaborarea tezei. Vă felicit, domnule Marcel, aveți de ce să vă mîndriți. În mintea sa, Marcel le răspundea în gînd sincer: Să mă mîndresc la colegii de pahar? Cum ar putea ei să înțeleagă atmosfera din acest amfiteatru? Viața lui Marcel a fost o înșiruire de relații cu fel de fel de brute, bețivi, golani și doar la facultate acumulase ceva, dar a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă mici pentru a se simți stingheri sau mândri: foamea era peste poftă, frigul era peste estetic, frica era peste demnitate. Foamea, când nu mai doare, amețește; amețeala se stinge repede, creierul se obișnuiește și cu sânge subțire. Frigul se transformă el însuși în cămașă, mai întâi îl simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dau sau nu, și dacă, hotărînd să o dau, este bine să o duc eu însumi sau să v-o trimit. Mă gîndeam să nu o dau pentru că, Giuliano, cine știe, nici n-are s-o citească, iar Ardinghelli o să se mîndrească el cu această ultime osteneală a mea. Nevoia în care mă aflu și care mă împinge de la spate mă îndemna totuși să i-o dau, căci îmi prăpădesc sănătatea și multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o fac din micime sufletească și dintr-o firească lipsă de curaj; în cazul acesta trebuie să te folosești de ei, și mai ales de aceia care îți pot da sfaturi înțelepte, așa încît în timpurile de prosperitate să te mîndrești cu ei, iar în vreme de primejdie să nu ai a te teme de nici unul. Dar atunci cînd cei mari nu vor să se angajeze de partea unui principe și procedează astfel din calcul și din ambiție, înseamnă că se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
are dinți În gură, da’ are tăt atîta minte ca Neculae Iorga, alduiască-i Dumnezău p-amîndoi că rău o mai fost chinuiți! În vorbele tatii se răsfrîngea trecerea timpului dintre primăvara lui 1964, cînd mă sfătuise să nu mă mai mîndresc că aș fi „bandit“, și vara asta a lui ’73 cu ciudatul musafir picat de te miri unde. Iar din cuvintele bătrînei răzbătea cultul față de Iorga pentru sufletul căruia, Împreună cu moșu’, se ruga În fiecare seară deoarece, ca șef de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putea fi tu. Și cui?... Explicațiile mele cu ce pot orbii să facă și cum Îl plictisiră. Pe el Îl interesa la ce anume ar fi bun nepotul lui, nu al altora, și dacă va apuca vreodată să se poată mîndri că-l are. Mai zise: Că oamenii din sat știu că fata mea, Linca, are un prunc orb. Io nu m-am ferit, le-am spus de mult, de cînd umbla mă-ta cu tine pă la doctori, că-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar Însemna o probozeală serioasă pe care aș Încasa-o când ajung acasă. ― Din partea cui? ― De la nimeni altul decât de la tata Toader. Este un om mândru, care nu se dă pe doi flăcăi - cum spune el. ― Așa sunt țăranii, dragule. Mândri. Și cred că aceasta li se trage din spiritul dacilor, care se credeau nemuritori, fapt ce l-au Învățat de la conducătorii lor: Burebista, Deceneu, Comosicus, Coryllus, Dorpaneus și Decebal... ― Cât de mult Îi iubiți pe acești oameni fără asemănare! Dacii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spun eu muncești? Faci muncă dumnezeiască - cea de a reda speranța În a mai trăi o zi și celui mai disperat pacient - lângă un om care duce În spate o experiență de viață și profesională ample... Puțini oameni se pot mândri cu ceea ce profesorul chirurg Nicu - colegul meu de bancă - a realizat ca profesionist, dar și ca om. Din tot ce a făcut el pentru semenii săi eu l-aș ruga să ne povestească doar despre ultimul rănit pe care l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Este, sau mai curând pare să fi fost blond, căci acum doar o șuviță răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viitoarele cuscre. Dar cei doi tineri n-au ținut seama de împotrivirea părinților, s-au cununat și s-au stabilit în casa bunicii Rozaliei de pe Strada Cetății și apoi au devenit proprietarii acesteia cu acte în toată regula. Și se mândreau că au sobă în perete și că încălzesc două camere cu un singur foc și că nu suflă în pumni ca cei de la bloc. În plus, copiii se pot juca în siguranță în curtea spațioasă și prin grădină, chiar dacă gardu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
generale mai presus de cele personale! Felicitări, tovarășe! Pentru asta intemperiile îți vor degrada chipul din poza de la vitrina fruntașilor în muncă de pe aleea principală din Cișmigiu și vei fi nominalizat de Ziua Muncii la rubrica Tovarăși cu care ne mândrim și care pun vârtos umărul la temelia unei vieți tot mai fericite în patria noastră și la victoria socialiasmului în lume. Mama noastră ar dori să vină acasă și m-a rugat să te întreb dacă o mai primești, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
impardonabile proprii. Vă reducem veniturile salariale cu douăzeci și cinci la sută! Ura! Ura! Mulțumim pentru grija părintească! Vă reducem pensiile cu cinsprezece procente! Trăiască! Trăiască! Țara să-nflorească! Anulăm toate bonificațiile și sporurile la zarplată și ajutoarele sociale de stat! Suntem mândri de atenția acordată de către tătuca-stat! De trei ori trăiască! Cam asta-i esența activităților sindicale la noi în Soiuz. Dar, dacă la ei s-ar petrece asemenea anomalii, atunci să vezi dumneata luptă! Proteste de stradă! Mitinguri! Fie vorba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ne-a făcut să fim niște oameni curați, feriți de gânduri rele și de oamenii legii. Da, Vasilico, întocmai cum ai auzit: săraci și curați! Asta-i pecetea noastră, copila mamei! Dar mai avem ceva de care trebuie să fim mândri peste măsură: avem ceva mai multă minte decât alții și asta spre nemulțumirea bogătanilor care nu prea asudă pentru luminarea minții lor. Ei nu vor să priceapă că mintea tot prin muncă se îmbogățește. De aceea, te sfătuiesc prietenește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și pe modesta... Chiar așa și este! Că doar n-o fi tocmai nimerit să se laude față de noi! Ea ne spune doar că totu-i în ordine și toate-s la locul lor. Așa că avem destule motive să fim mândri de surioara asta a noastră. Și când te gândești că vom avea doctorul nostru în/ de familie, mai că te apucă veselia... Deși până atunci e vreme lungă, sunt convins că minunea asta de fată va răzbi, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că se zvârcoleau prin viața mea episoade stranii, care de care mai acuzatoare: fusesem un fel de dușman înrăit al lui Dej, dar păstrasem aceeași atitudine și față de Ceaușescu. Pe vremea lui Dej primisem cravata de pionier, dar, recunosc, mă mândream mult cu asta. Purtam cravata roșie ca pe un trofeu. Când ajungeam acasă de la școală, deși-mi aruncam hainele peste tot, așezam cravata, invariabil, în cel mai șic depozit din casă, un scrin moștenit de la o străbunică. Pentru că mereu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca de aur a acestei minunate limbi ar fi fost mândri să te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
perfectat, cu aerul omului care nu cunoaște ce este refuzul, mi-a aruncat simplu: "OK! Rămâne ora 9!" Adormitele mele instincte s-au trezit brusc și, în următoarea secundă, i-am croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
clipa aceea; era clar. Știa la poarta cui bate talentul de pictor de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dragule, l-a prins de mână Cecilia în puținul ei răgaz. — Ca pe ochii din cap, scumpa mea, i-a sărutat mâna. Dacă va veni tot o fetiță n-ai să fii supărat? Vom avea două gemene și ne vom mândri cu ele. Fii sincer! a insistat Cecilia, intuind dorința lui Matei de a avea un băiat. N-a mai apucat răspunsul soțului, că au prins-o din nou durerile și a născut băiețelul. Matei a sărit în sus de bucurie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]