5,605 matches
-
Ea are nevoie de mine. Nu s-au mai oprit. și-au continuat drumul prin orașul tăcut. 10 De Îndată ce Margaret a ieșit pe ușă, Adam a rămas iarăși singur. Singurătatea nu-i era prielnică. Pricepuse asta În cursul săp tă mânii din urmă, de-a lungul nesfârșitei traversări a insulelor, apoi străbătând Marele Drum Poștal care mătură de la un capăt la altul imensitatea Javei. Mult prea puține fuseseră atunci momentele când avusese ocazia să rămână de unul singur. Atât pe vasul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o săgeată. Când plângi În zbor, păstrează o lacrimă fierbinte de va mai fi să-ți curgă o lacrimă vreodată. Când e senin pe mare și plasa Încărcată, În joc de curcubeie se zbat peștii În soare. În ochii ei mânia pare Încețoșată. Întoarce-te, i-ai spune, și ieși din Întristare“. Tu ți-ai dat seama că-i un dublu pantum? Hanawi folosește forma asta populară, tradițională, În feluri noi și jucăușe, schimbând-o pe ici-colo, dându-i o Înfățișare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici o vorbă. În sinea ei poate mama le reproșa indiferența sau voia să știe cât îi rabdă inima să ignore existența Elenei, s-o alunge din suflet, din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară era și așa destulă încordare în casă, deși, cu siguranță, se indigna mut: cum de era posibilă atâta nepăsare: El, bărbatul scosese niște bani de la CEC și cu asta se considera achitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în gol - sau, cine știe, în viitor. Mânia îi dispăruse. Pe chipul ei se citeau acum doar remușcarea și teama. 4 Peste vreo alte două săptămâni, dis-de-dimineață, Eleanor ședea pe același scaun, aproape în aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fiind magistral folosit. Replicile sunt pline de forță și de adevăr: Și noi ce facem?” / ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Alături de epitete ca: ,,măreț”, ,,falnic”, povestitorul apelează la comparații: ,,bătrânii ca și copiii”, enumerații: ,,că-i scăpase de tot vrăjmașul, mânia și primejdia” sau la repetiție: ,,Cine-i?, Cinei?”, dar modalitatea esențială de caracterizare rămâne antiteza. 1.5. DEMONSTRAȚI CĂ... În alcătuirea unei astfel de compoziții, se va porni, cum e și firesc, de la definiția speciei respective, care va fi ilustrată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din desenele pastorale ale lui Coriolan, cu o grație egalată doar de drăgălășenia cu care spunea baszd meg chiar și atunci când frumoasa ei limbă maternă Îi punea la dispoziție cuvinte mult mai potrivite pentru a-și exprima admirația, bucuria, tristețea, mânia, Îngrijorarea, ca acum când flăcăul cu cufăr de lemn Îi Întindea a nu știu câta oară bani pentru Încă o porție de vată. Ioi, tè, baszd meg, să nu dai În diabet, zise ea râzând În timp ce cu o mână Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numai de străzi. Kutya fasza, cu anunțul tău. Io ziceam, de fapt numa' am vrut, să vă propun să mergem la Revelionul ăsta. Ai făcut un ocol cam mare, observă Horacsek, Îngăduitor. Recunosc, se pocăi Gheretă care Încă nu Înțelegea mânia lui Horacsek Atunci, zise slovacul pe un ton firesc, Îți spun egyböl că nu mă duc. Nici eu, interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate ne sună și Cain... Parcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei pahare de țuică, i se adresa cu „frate Coriolane”, spre mirarea golită de sfânta mânie proletară a secretarului de partid, nelipsit de la petrecerile tovărășești din casa parohială. Teoria lui era simplă: Dacă oamenii vor crede cu adevărat În viața nouă și Îmbelșugată care Îi aștepta, atunci așa vor și trăi. Ca să fie cât mai covingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea răs-roșie, destul. Nerespectarea tabuurilor politice duce la talonarea adversarului. Îl urmărești ca la rugby, pînă-i iese pe nas atitudinea political correctness. Are mînă liberă să scrie ce vrea, nu și mînie liberă! Ia să li se pară politiștilor (ca să nu le zic polițiști) că înjură careva de democrația occidentală! Nu demult credeam (am afirmat-o repetat) că singurul cîștig al evenimentului '89 e libertatea opiniei. Mă tem, însă, că adevărurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comuniști cu markerul în mînă. Dumbravă a publicat documentele Filialei, perioada 1949-l959 și bine-a făcut ce-a făcut. Niciodată n-am găsit cercetarea de arhivă mai importantă. Revăd incredibilele rapoarte, uluitoarele note contabile, stupidele procese-verbale... Privesc înapoi nu cu mînie, ci cu scîrbă. Să-i dau dreptate lui Lenin? "Intelighenția? Glavno!" Cuvîntul glavno nu-l mai traduc. E cel care m-a eliminat din presă. Între lătratul lui Tano și lătratul unei alarme de mașină de lux, disting huruitul filtrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că-l avea dinainte, doar că acum nu-l mai ține ascuns pentru că Philip nu o mai interesează. (Sinele Mare îl trage în spate pe Sinele Mic. Face el un pas în față.) Sinele Mare: Nu-l ascultați! Vorbește la mânie. Nu are niciun drept. Dora n-ar face una ca asta nici măcar acum. Dora ne-a iubit sincer, adică pe Philip vreau să spun. Dora n-ar fi capabilă. (E dat la o parte de Mască și face la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
norilor Cirus se ivi în toată splendoarea. Era hotărât să nu se abată din drum până când nu-și va ucide rivalii. Chipul Astrului, arzând de răzbunare, îi aduse Profesorului aminte de eroul neînvins în șiretenie, Ulise. Și desluși, dincolo de flăcările mâniei, dincolo de inima topită de iubire, dincolo de patima fierbinte, chipul marelui erou. Omul e mai presus de Zei, gândea el și vizualiză toate cifrele care urmau după 3,14. Și în timp ce șirul depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mari datorii. Întîlnește-ți personal debitorii și cere-le banii înapoi. Oferă-le posibilitatea de a ți-i înapoia în rate. Mulțumește-le după achitarea fiecărei rate. 8. Vorbește-le deschis creditorilor tăi. Evitarea lor duce la stări de nervozitate și mînie. Dacă le vei vorbi sincer, vor fi cooperanți și vor accepta soluțiile oferite de tine în legătură cu plata datoriilor. 9. Oferă-le cel mult jumătate din excedentul lunii respective, din două motive: vrei să începi să economisești imediat banii și vrei
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu pizmuiește, dragostea rabdă, dragostea nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu de bucură de nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." 20. Fiecare an școlar începea cu practica. În toamna lui '87
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închiși de la Râmnic nu au mai văzut soarele, 210 deportați în Balta Brăilei, 13 împușcați pe timpul hărțuirilor din munții Nehoiului, 4 îngropați de vii pe valea Milcovului.) Tovarășul a ieșit la pensie, partidul a avut grijă să-l dosească de mânia nepoților lui Sterian, banditul ce a băgat spaima prin anii '60 în toată miliția județului. Frica înnoda vipușca. Huliganii erau un fel de haiduci moderni, își făceau de cap prin masivul Podul Călăului. Revoluția a descătușat ura, iar mândria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
felia de pâine și paharul cu vin din sâmbăta morților. Beau și mănânc pentru cei plecați. Veșnica pomenire este cântarea care îmi place cel mai mult. "Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Ba cade, frate Petru, cade până își rupe oasele prin pustietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
criminal iscusit, Dumnezeule! Nu înțelegi că eu nu sufăr de singurătatea nimicului? Într-o dimineață de aprilie m-a strigat pe nume singurătatea, apoi a urcat la tine. Acum, împreună cu alte singurătăți deportate, îți umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios, vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele și sufletul meu s-a înspăimântat foarte, mântuiește-mă pentru mare mila Ta, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici 5 ani și a fost tuns frate, rasofor, călugăr, mâine-poimâine îl vezi uns diacon, apoi preot. Ehei, cum o să-i săruți umerii de iertăciune înaintea Sfintelor, poate chiar mâna dreaptă cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
petrecut nici dormind, nici distrîndu-mă; și oricine ar trebui să fie dornic de a se sluji de cineva care și-a cîștigat experiența pe cheltuiala altuia." Valoarea capitală a mărturiei epistolare ne obligă să mai cităm încă, în ciuda lungimii textului. Mînia e abia stăpînită de patos și de eleganța frazei: "Multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește... aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar fi să car
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]