1,105 matches
-
făcându-mi semn să vin la el. Eu am început să merg fără prea multă tragere de inimă. Pe măsură ce mă apropiam, am văzut-o pe Vivian aruncându-mi o privire ucigătoare. Indignată, își împreunase brațele pe piept. Lulu se uita mânioasă din stânga scenei, iar Dawn privea agitată, din fața mulțimii. Numai David mi-a făcut entuziasmat un semn, cu degetul mare al mâinii ridicat în sus. — Așa cum v-am mai spus, n-aș fi aici, în fața voastră, fără eforturile și ochiul atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spinării. Persoana asta, obiectul ăsta pe care prefer să-l numesc Belea, această făptură de coșmar care a ieșit din adâncimile necunoscutului, se dădea drept comisionar U.P.S. și avea un trup musculos, cu un tonus bun, și o expresie mânioasă în ochi. Nu, cuvântul „mânie“ nu exprimă exact ce am văzut pe chipul acela. „Furie“ ar fi mai aproape, sau poate „turbare“, ori chiar „demență criminală“. Indiferent ce-ar fi fost, când a intrat ca un uragan în restaurant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
schimbă lumea în jurul nostru; cât de repede o problemă e înlocuită cu alta, abia lăsându-ne o clipită să ne bucurăm de propriile victorii. Timp de aproape o lună, mă frământasem cu gândul la biletul pe care i-l trimisesem mânioasei, înstrăinatei mele fiice, rugându-mă ca umilele mele rugăminți de iertare să treacă dincolo de anii de resentimente și să-mi ofere o a doua șansă în ochii ei. Printr-o minune, scrisoarea îmi adusese tot ceea ce-mi dorisem. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mână, se află Jack Harper. Ochii lui ne cântăresc fără grabă, Întâi expresia mânioasă a lui Connor, mâna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai văzut Împreună, eram destul de furați de valul pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația voastră amoroasă. Îl fixez mânioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipându-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu fac decât să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă cu el ! Crede-mă, Connor, nu mă Întâlnesc cu Paul. Crezi că sunt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mânios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ridicând ochii din ecran, cu interes. — Nu ! zic defensiv. Vreau să spun, da, poate... câteodată... — Are 58 de kile, dar pretinde că are 52, rostește glasul lui Jack. Poftim ? Poftim ? Din cauza șocului, mi se contractă tot corpul. — Ba nu ! strig mânioasă spre ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai sinceră expresie posibilă pe față. — Ei, bine, eu nu vreau să vorbesc cu tine. Îmi cer scuze că vă Întrerup. Se uită spre mama și spre tata. Dacă ne-ați lăsa doar o secundă singuri... Nu plec nicăieri ! zic mânioasă. După cum vezi, beau o cafea cu părinții mei. — Te rog. Se așază la masa de alături. Vreau să-ți explic. Să-mi cer scuze. Nu ai ce să-mi explici. Mă uit furioasă spre mama și tata. Faceți-vă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mine mai târziu, să discutăm despre ea... — Sigur ! spune Nick cu un zâmbet de Încântare pe față. Pe la ce oră ? Nu ! Cum poate să fie chiar În halul ăsta ? Doamne, ce nenorocit. — Stați ! Nici nu știu când, sar În picioare mânioasă. Stați o clipă ! A mea a fost ideea ! — Poftim ? Paul mă privește Încruntat. — Ideea cu reclama din Bowling Monthly. A fost ideea mea. Nu-i așa, Nick ? Îl privesc drept În ochi. Poate că am discutat-o Împreună, da, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
disperată, fugind după el. Am făcut tot posibilul s-o opresc... Jack, mă cunoști foarte bine ! Știi că nu ți-aș face niciodată una ca asta. Da, i-am spus Jemimei că ai fost În Scoția. Eram la pământ, eram mânioasă și... pur și simplu mi-a scăpat. Și a fost o mare greșeală. Dar... și tu ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lângă bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu-l mai vezi niciodată. Fata din Shanghai își lasă capul în jos și murmură: Pot să-mi închipui asta. Ba nu, nu poți! Dacă ai fi în stare, nu ai mai face ceea ce faci! N-ai fura bărbații altora! Mânioasă, femeia mușcă ața la capăt cu dinții. Tovarășul președintele și Zi-zhen sunt doar temporar despărțiți. Temporar, auzi, Lan Ping? Da, aud. Cu o lumină stranie în privire, glasul croitoresei se îmblânzește pe neașteptate. Ea se va... Sunt sigură că Zi-zhen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strălucească pe cerul Chinei, îmi zice Mao în timpul zborului înapoi spre Yenan. El vede războiul civil ca pe ceva inevitabil. Îi spun că-i admir curajul. Îmi răspunde: Iubito, cea care mă împinge să câștig este frica, orbirea față de moarte. Mânios, Chiang Kai-shek începe să-și arunce din nou bombele peste acoperișul nostru. Mao ordonă faimoasa evacuare din Yenan. Soldații Armatei Roșii și țăranii sunt mobilizați să se mute în zonele muntoase îndepărate. Mao refuză să vadă pe oricine se plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asculți niciodată, Yu Hui-yong! țipă ea, aproape isteric. O să vină o zi în care o să ne despărțim. Și mie nu-mi va fi teamă! El se duce zorit spre ușă și pleacă. Nu spune niciodată vreun cuvânt atunci când ea e mânioasă. Mai târziu, lumea îi spune Doamnei că Yu plânge pe tot drumul înapoi la Opera din Beijing. Nu are casă și locuiește într-o debara lângă culise, A făcut un jurământ public că trăiește doar ca să o slujească pe Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
hotărârea lui privitoare la Liu. Crește simpatia pentru el. Deși populația nu a avut ocazia de a experimenta ideea lui Liu, oamenii sunt acum siguri că ideea lui Mao nu dă rezultate. Asta îl face să fie mai mult decât mânios. Opoziția încearcă să mă împiedice să realizez visul comunist. Tonul lui devine ferm și ochii săi fixează tavanul vagonului. Intelectualii sunt preferații lui Liu. Pe ei nu-i interesează să slujească masele. Se ascund în laboratoare, îmbrăcați în halate albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e făcut... Ileana - avea dreptate mama: e o proastă - Începe să urle de râs; repetă În gura mare ce-i cerusem eu În șoaptă; și iar râde. Femeile chirăie cu toatele, ca niște găini ce sunt ele. Azi și mâine! Mama, mânioasă, mă apucă de-o ureche și mă duce așa, spre inima pădurii. A Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu fustele slobozite până la pământ. Când ne oprim undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arată el, c-ai Îndrăznit să-ntinzi mâna la mine! Acela se hlizea - e-he, pân’ se-ntoarce domțători’ din Siberia, dacă s-a mai Întoarce... - și Întindea iar mâinile. Și s-a auzit pârâind rochia. Și mama, strașnic de mânioasă, dar tot În șoaptă strigând: - Mi-ai rupt rochia, schilodule! Dacă te mai apropii, Îți rup și celălalt picior! Așa am știut că-i Ilie al lui Calistru, un flăcău slab de minte, scutit. Am căutat o piatră, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am dat eu, de tot i le-am dat - de ce i le-ai luat? - Unde merge n-are nevoie de haine, are grijă Statul. E drept, așa ceva n-are Statul În dotare... Nu văd ce arată, dar aflu atunci când mama, mânioasă, Îi zmulge din mână sutienul. Abia după aceea ia maldărul de haine. Trântește ușa, Încuie de două ori - verifică. Abia face doi pași că iar se aud bătăi. - Ce vrei? Ce mai vrei? - V-am adus și vata, se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe unde-am ieșit - pe brânci. Nu-mi place. Nu-mi mai place: intru, dar nu mai ies: mă Înalț, Întâi În patru labe, apoi În picioare. L-am rupt!, l-am stricat, l-am distrus! Îl calc În picioare, mânios. - Lasă, băi’țălu moș’lui, că la iarnă, -i Începe iară coliba..., Îl audpe Moș Iacob, care mă pândise, la gard. - Dar nu-i colibă!, urlu eu, mânios pe bătrân, mai degrabă că nu pricepuse ce fac eu, decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am rupt!, l-am stricat, l-am distrus! Îl calc În picioare, mânios. - Lasă, băi’țălu moș’lui, că la iarnă, -i Începe iară coliba..., Îl audpe Moș Iacob, care mă pândise, la gard. - Dar nu-i colibă!, urlu eu, mânios pe bătrân, mai degrabă că nu pricepuse ce fac eu, decât pe... „colibă”. - Da ce-i? - Ceva! Ceva bun - și nu spun! Ceva bun de tot, de să te lingi pe bot - și nu spun de loc! - mă podidește râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rămâne acolo destul timp; le felul în care relieful odihnește totul în sine... Gândurile îi fură întrerupte de zgomotul făcut de domnul Chawla, care se întorcea din oraș. Văzând fața tatălui său, o față de om pătruns de misiunea sa, nervoasă, mânioasă, dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
publicase adesea articole ale sale și ale colegilor săi). Cu toate acestea, nu îi arătă soției planul și, deși era lipsită de respect în ceea ce privea ideile lui, văzând că se răzbuna în felul acesta, fu de două ori mai mânioasă. Începu să plănuiească și să pună la cale o separare de el. În definitiv, nu mai trăiau în Evul Mediu, își zise ea. Chiar la ei în oraș era un bărbat a cărui soție îl părăsise, un altul care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l aștepta sub tamarin pe Hungry Hop, îmbrăcată și pregătită, conform planului, deși, dintr-un motiv pe care nu putea să-l numească, era într-o dispoziție exterm de proastă. Da, cine știe de ce, se simțea deosebit de iritabilă, nemulțumită și mânioasă. Poate era de vină doar lipsa de somn. În timp ce aștepta, lovea marginea drumului cu un băț. Să fi venit și Sampath, ar fi avut pe cineva cu care să vorbească... Dar Sampath stătea în arborele de guava, închis într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
privit-o pe maică-sa vitregă direct în ochi. David era stupefiat și a izbucnit într-un hohot de râs nervos. Nu fii prostuț. Sigur că ești binevenit. Apoi bărbatul s-a întors către Fiona, expresia din ochi devenindu-i mânioasă. De ce ai spus așa ceva? Fiona a clătinat din cap într-un gest deznădăjduit. Replica asta trebuie introdusă în context, a răspuns ea obosită. Jake, îi povestești tu sau eu? Cu toate că făcuse deja un pas peste prag, băiatul s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a luat nici măcar mobilul, ceea ce nu s-a mai pomenit. De atunci Belinda nu l-a mai văzut și e îngrijorată moartă. Da, pun pariu că s-a ambalat singură ca să-și iasă din minți, s-a gândit Fiona mânioasă. Dar, în exterior, a zâmbit încurajator. —Sunt sigură că totul o să fie în regulă. Pun pariu că-și odihnește capul mahmur pe canapeaua cuiva. David s-a uitat la ea încruntat. Aș vrea să-ți împărtășesc optimismul, dar Jake n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]