1,061 matches
-
în conturarea cerințelor comportamentului agreat de părinți, mi-am dat seama că pentru el cumințenia este ceva vag și limitat la ceea ce părinții îi interzic să facă. Convorbirea noastră s-a întrerupt în momentul în care Andrei, profitând de eliberarea mânuței, a zbughit-o de lângă mine ca un porumbel scăpat din căușul palmelor. Am încercat să-i explic mamei lui Andrei că ceea ce consideră ea obrăznicii sunt manifestări firești ale unui copil sănătos, dinamic, înzestrat cu o mare energie care trebuie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
confirma sentința. Dogele intra pentru a prezida ședința. Jacopo este introdus și cere dreptate tatălui său pentru că este nevinovat. Dogele nu poate face mai mult decât să-l sfătuiască să renunțe. Lucreția împreună cu Pisana și alte doamne, sosesc ținând de mânuțe pe cei doi copii. Jacopo aleargă să și îmbrățișeze copiii și îi face să îngenuncheze în fața Dogelui implorând milă. Barbarigo este impresionat și încearcă să îl înmoaie pe neînduplecatul Loredano. Acesta din urmă, împreună cu restul senatorilor, rămân fermi pe poziții
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
omăt fără să le fie frică de sălbăticiuni. Mai puneau În trăistuță și câte două-trei lemne pentru foc, cu grijă Însă ca să nu se spargă tăblița, să nu se fărâme boțul cu brânză și să nu se rupă țăruzele. Cu mânuțele roșii de frig, Împreunându-și mai Întâi degețelele pentru rugăciune, rosteau un Tatăl Nostru, apoi Încet-Încet Învățau să deslușească buchiile și să scrie, adunând literele În cuvinte. Mai târziu, peste ani, când flăcăii mergeau la oaste și fetele rămâneau acasă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de mână, m-a dat la o parte și unicul punct de sprijin găsit a fost aragazul încins de varza pusă la cuptor. Din acel moment a început un calvar pe care numai mama mea l-a dus în spate. Mânuțele unui copil de doi ani de zile aveau arsuri foarte grave, iar persoana care s-a dedicat trup și suflet perioadei de spitalizare și perioada de recuperare ulterioră a fost mama. Tot mama a fost cea care s-a dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
această minune. Cerul se coboară la noi prin curăția și nevinovăția ființei acesteia, despre care nu știm decât că este minunată. Ființa noastră se împrospătează și se înalță dincolo de toate răutățile și meschinăriile, doar privindu-i ochii de lumină și mânuțele dulci și parfumate de crini în soare. Ah, strângi la piept taina vieții, purificându-te în sărutul ei sfânt. Zâmbește, apoi râde în cascade de lumină... Dumnezeu se lasă îmbrățișat și te privește cu dragoste prin luceferii scânteietori care ard
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înțepenit masă feminină, patlagelele mai tîrdzîi, că ele lîngă fîntînă-s puse, "Abeceluș", nu "Abecedar", cățeluș, purceluș? "Combinatul de produse din Ocnița", din ce-o crescut copchilu' ista! cașă nu mănîncă, slab ca un, K 1 păing! nica nu! cu niște mînuță ca pernuțăle! îi dă țîță, suge ca un purcel! Secureni 8 km, vine mașina de peste deal, l-a luat Kievul! Victoraș din Bîrnova, arab/evreu de prepuț, de ce tresari prin somn la mine în brațe? Bîrnovă la Iași și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
altfel, cercetând arhiva CDE până la auto-desființarea acestuia în martie, 1953, numele avocatului Moise Abramovici nu mai apare în niciun document, de aici derivând speculația noastră. De altfel, numirea lui Șafer (Schaffer) venise din partea comuniștilor vasluieni, așa cum scrisese acesta cu propria mânuță de avocat în raportul de activitate: „Comitetul Județean al P.C.R. Vaslui a hotărât ca în locul tov. Abramovici să fie numit tov. Manea Șafer”. Totuși, ceva-ceva, tot a găsit noul șef: „secția femenină” care, potrivit celor scrise de el, „... activează intens
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ulterioare nefaste) destinul țării noastre ar fi fost, poate, altul. Unii autori îl critică aspru pe regele Mihai I pentru decizia luată iar alții, dimpotrivă, îi laudă spiritul pragmatic. Totuși, în urma actului de la 23 august, regele s-a ales din mânuța „generalissimului” Stalin cu o înaltă decorație de război (Ordinul „Victoria”) dar și cu o prelungire a pseudoputerii de doi ani și patru luni. La 30 decembrie 1947, Majestatea Sa și-a semnat abdicarea și dus a fost la Versoix, în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
la repetiții, decât la generală, a avut timp să lucreze rolul Elisabettei cu mine până la ultima ridicare de deget. Lui Montserrat îi ținea locul Yasuko Hayashi, măritată cu un italian blond și spălăcit, o micuță și-o grăsuță, cu niște mânuțe și micuțe, și grăsuțe, iar Giorgio se enerva cu ea, pentru că nu putea să obțină personajul Mariei așa cum ar fi vrut. În Oedipus Rex, la Scala, 30 de kilograme cântărea costumul de pe mine. Era numai din pietre! Noroc că veneam
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee. Hai, Titi, să coborâm. Dă mânuțele la mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe marginea șanțului, până jos. Mama și bapțea au procedat al fel cu frații mei și acum eram toți la baza tranșeei, rezemați cu spatele de malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă și nevinovată, cu mișcări din ce în ce mai slabe și neputincioase, asemenea aripii unui porumbel lovită brutal de alica braconierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în fața noastră, Ionel Teodoreanu și Mihail Sadoveanu. Comentariul directorului Iorgu Iordan: "Mă surprinde că inamicii dumisale n-au găsit un pretext mai inteligent pentru a-l îndepărta din mijlocul lor" ("Opinia", 23 mai 1933). Marele actor Const. Ramadan scrie cu mânuța lui că "s-a ascuns în closet, de unde a auzit niște urlete" pasă-mi-te, Maican își cotonogea trupa! Margareta Baciu denunță faptul că regizorul "era ghiftuit cu toate bunătățile și mort de beat". Și, ceea ce consideră actrița foarte grav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să mă eschivez sau să refuz. Iarăși spun, nu-i lipsă de modestie, nu vreau să fiu interpretată greșit, vă povestesc doar din experiența mea: mama îmi croia rochiile acasă pentru că voia să fiu deosebită. O vedeam cum cosea cu mânuțele ei, și la vremea aceea, în modul cum înțelegeam noi totul atunci, erau rochii frumoase, croite cu gust. Cred că am moștenit acest gust, și când am ajuns în teatru am știut unde este un pens, am știut ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
zicînd că-i taie frica. Asta se face în trei sîmbete dimineața, iar surcelele se aruncă în drum. Ca să umble copilul mai bine, cînd începe a se trage pe jos, îl ia unul din căseni într-o duminecă dimineața de mînuțe și-l duce în picioare pînă la prag, iar mă-sa taie cu foarfecele înaintea lui cîteva pene de găină. Tot în acest scop, cînd vine vreo țigancă cerșitoare, îi ascunde be tele în casă, zicînd: „Astea pot sta și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care pot ascunde Însă și o influență venită din direcția culturii naționaliste a orașului) mărturisesc o rezervă identică față de ideea Înrudirii cu străinul, ipostaziată prin mijloacele expresive ale oralității populare: Dac-ai fi o româncuță, Te-aș lua eu de mânuță Și, de-ar vrea maica, sau ba, Noi, dragă, ne-am cununa. Sau: Mândră-i nana, ochișa, Numai nu-i de legea mea! Dacă această interdicție matrimonială pe considerente etnico-religioase funcționa În mod ireproșabil la nivelul colectiv al comunității tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul, în brațele ei moarte, plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți, reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrâstând
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
bine ce vă voi povesti. Parcă s-a întâmplat ieri. Mergeam spre casă, într-o zi de toamnă târzie. Nu ploua, deși atmosfera era mohorâtă și un vânt rece învolbura frunzele uscate de pe trotuar. Eram cu mama . În fața noastră, o mânuță murdară de copil s-a întins către un trecător: - Dă-mi și mie un colț de pâine! Mi-e tare foame! Mult prea grăbit pentru a fi generos, trecătorul îmbrăcat în haine scumpe, în loc de pâine i-a aruncat micuței făpturi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
un trecător: - Dă-mi și mie un colț de pâine! Mi-e tare foame! Mult prea grăbit pentru a fi generos, trecătorul îmbrăcat în haine scumpe, în loc de pâine i-a aruncat micuței făpturi o privire disprețuitoare și câteva vorbe urâte. Mânuța tremurândă s-a-ntins și către noi: - Dă-mi și mie... - Cecilia? Ce faci tu aici? Ce-ai pățit? Fetița a tresărit și-a încercat să o ia la fugă.Am prins-o de mână: - Stai! Ce faci?De ce fugi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
studii care arată că tații sunt foarte înclinați să se joace și să stimuleze bebelușul atingându-i mâna. (Parke, 1979). De altfel, probabil că ați observat deja cum se comportă tinerii tătici la maternitate. Își petrec timpul jucându-se cu mânuțele bebelușului și nu prea îndrăznesc să îl ia în brațe. Putem crede că din cauza impresiei de fragilitate pe care o dă bebelușul, tații nu îndrăznesc să aibă alte tipuri de contacte... Kaitz, Good, Rokem și Eidelman (1988) și-au reiterat
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
de Conran Shop! Ce vrea mai mult? E un pătuț superb din lemn de fag, cu păturici albe. Eram sigură c-o să-i placă la nebunie! Dar, când l-am pus în el, n-a făcut decât să dea din mânuțe în toate părțile și s-o țină tot într-un „oaaa“! După care am încercat să-l iau cu mine la cumpărături - și, la început, totul a fost perfect. Oamenii zâmbeau spre cărucior și spre mine, iar eu începusem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se mai lucrează coșuri, mături sau perii din păr natural prin mănăstirile românești, dar au început să-și facă apariția conservele de fructe, legume „bio” sau pernițe brodate minuțios, cu îngerași roz pe fond albastru, care spun „noapte bună”, cu mânuțele împreunate ca pentru rugăciune. Un kitsch evident, dar foarte delicat, având un anumit farmec, care își depășește astfel condiția, devenind artă naivă. și totuși, de ce este atât de important „artizanatul” de mănăstire în economia globală a pelerinajului ? Pentru că tocmai acest
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Îl privii cu interes și am rămas surprins să constat cum, între noi doi, fire nevăzute, firele pămîntului ce ne-a născut, ne leagă sufletele, ne fac să ne simțim din același trunchi, să ne îndrăgim. Zîmbeam amîndoi și o mînuță moale și catifelată, de opt anișori, mi s-a întins ca o punte între două timpuri. Îl întreb: Puișor, aș bea puțină apă, unde se află o fîntînă pe aproape? Cea mai aproape este fîntîna de la Stîna lui Ciuraru. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
între două timpuri. Îl întreb: Puișor, aș bea puțină apă, unde se află o fîntînă pe aproape? Cea mai aproape este fîntîna de la Stîna lui Ciuraru. O luăm pe drumeagul din stînga și mai mergem oleacă. L-am luat de mînuță și am ajuns repede la fîntînă. De jur împrejur erau lanuri secerate, iar unde au fost bordeiul și stîna lui Dumitru erau două ridicături ca două păreri, puțin mai verzui decît împrejurimile lor. Am băut apa rece, fără să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cheamă Stîna lui Ciuraru. Dumitru și-a încrustat viața în acest pămînt, s-a amestecat cu el și nu-i mai poți deosebi unul de altul. Eu, eu n-am înțeles pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cel mai lăcomior și acceptam cu plăcere cîte un grăunte, două, oferite de ceilalți din firava lor porțioară. Nu știu cum se făcea, dar tatii nu-i era foame și se arăta vesel nevoie mare cînd grămăjoara sa de grăunțe dispărea în mînuțe mici, catifelate. Se lua cîte unul, restul rămînea pentru tata. Apoi, iar cîte unul și tot așa. În ziua aceea ne uitam spre muchia dealului cu disperare și mama nu se zărea. Încet, am început a plînge. Nu, nu țipam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]