1,063 matches
-
am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar mintea mea lucrează cu febrilitate. Răspunde la întrebarea mea! Majestatea Sa se ridică din pat și începe să meargă de colo-colo, cu cămașa desfăcută în față. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în misiunea sa. Am zis că împăratul mi-a ordonat să ajung la o pace rezonabilă și reciproc avantajoasă și că i-am promis că nu voi fi de acord cu nimic care să fie în detrimentul Chinei. Însă ei au mârâit și au râs de mine, Majestatea Voastră. Bătrânul se prăbușește în genunchi, suspinând de rușine: Eu... eu... merit să mor. Îmi sfâșie inima să fiu martora lacrimilor respectabilului Kuei Liang. Francezii și englezii pretind despăgubiri și scuze pentru războaie împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
celorlalți barbari. — Ai înnebunit? îl contracarează prințul Kung. Ambasadorul britanic nu este decât un mesager. Ne vom pierde poziția de superioritate morală în ochii lumii. Asta le va da adversarilor noștri pretextul perfect pentru a declanșa o invazie. — Poziția morală? mârâie Su Shun. Dar barbarii ce poziție au privind comportamentul lor în China? Ei au pretenții de la Fiul Cerului! Cum îndrăznești să le ții partea barbarilor?! Reprezinți pe Majestatea Sa, împăratul Chinei sau pe regina Angliei? — Su Shun! chipul prințului Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Chih e binecuvântat să aibă un unchi cu capul pe umeri. S-ar putea ca Su Shun să-și mărească propria popularitate contestându-l pe prințul Kung și făcându-l „sclavul diavolului“, însă ce poate fi mai ușor decât să mârâi la cineva? Prințul Kung are o misiune urâtă, dar necesară. Biroul său se află într-un templu budist distrus din nord-vestul Pekingului. Este un loc murdar, pustiu, lipsit de veselie. Prințul muncește necontenit, iar rezultatul negocierilor sale este aproape întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dar nu admirative se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciseră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dă zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci de ce luasem în două trimestre, trei? Oamenilor nu le plac astfel de deturnări. Trei ai luat, cu trei să rămîi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de pește crud și zarzavaturi conservate agresa simțurile. Și nu numai atât, dar alimentele adunate în catități mari din Sakai și Kyoto fuseseră despachetate și îngrămădite într-o dezordine îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici pute! mârâi el, furios. Apoi, intrând în camera unde se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete în putoarea asta? Vreți să-i serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp de pace. Opera Seniorului Nobunaga este terminată doar pe jumătate, rămânând multe dificultăți. Chiar mai multe decât pe vremea când era printre noi. Katsuie le cerea încontinuu colegilor lui să vorbească și, de fiecare dată când deschidea gura - aproape mârâind - Takigawa dădea din cap. Dar se părea că încă era dificil să se ghicească gândurile celorlalți. Hideyoshi luă, din nou, cuvântul: — Dacă soția Seniorului Nobutada ar fi însărcinată în acest moment, iar noi am aștepta tăierea cordonului ombilical pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum era rândul lui Nobutaka să fie nemulțumit. Părea să considere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca de obicei. Fiindcă românii aceștia, chiar dacă fac treaba mare de trei ori pe zi, în capul lor, se șterg pe față și tot mă votează. Cică un oarecare, dintre cei din coaliție, a încercat să spună și el ceva, mârâind printr-un colț, că-i vorba de viitorul țării, dar Băsescu a rămas ferm „Ce viitor, bă, tu n-auzit că noi trebuie să ne salvăm acum? Am auzit că tu vrei proiectul ăla european de la Udrea. Îl vrei, votează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unguresc, sau mai știu eu ce nații, care ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această adunătură colcăitoare de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd că și eu am dat în doaga celor despre care scriu. Am început să mă văicăresc, precum o babă. Însă nu am încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu mine am început să ne luăm una de alta. — Pe Dara ai invitat-o? m-a întrebat ea. Nu, am răspuns eu pe un ton defensiv. Am crezut c-o inviți tu. Pe Candide ai invitat-o? Nu, a mârâit ea. Am crezut c-o inviți tu. Și unde dracu’ e nenorocitul ăla de Cuban Heel? a adăugat Brigit cu răutate. în perioada aia, Brigit, căreia îi plăceau hispanicii, și-o trăgea din când în când cu un cubanez. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca și cum ar fi tras de un fir destrămat dintr-un pulover. —N-ai spus aproape nimic despre tatăl tău, a zis ea pe un ton surprins. Găsesc că omisiunea asta e foarte interesantă. — Nu vreau să vorbesc despre el, a mârâit Neil. Asta e foarte clar, a replicat Josephine. Și tocmai ăsta e motivul pentru care trebuie să vorbim despre el. Nu vreau să vorbesc despre el, a repetat Neil, de data asta ridicând vocea. —De ce nu? în ochii lui Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cealaltă a holului. M-am uitat la ceasul de pe monitorul calculatorului: era aproape 11:30. Oare se făcuse deja atât de târziu? Atunci a sunat telefonul și la mine în birou. Din nefericire, am răspuns. — Unde dracu’ e toată lumea? a mârâit Vivian în telefon. Părea cu spume la gură. — Plec de la birou și toată lumea se decide să-și ia vacanță? Eu m-am trezit de la cinci dimineața și mai am încă trei întâlniri în seara asta. De ce eu lucrez mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apartamentul lui Randall avea să devină acasă. Am făcut doi pași, până în zona bucătăriei, și mi-am scos niște pâine ca să-mi fac un sandwich. În timp ce cotrobăiam prin frigider, am apăsat butonul de redare al mesajelor telefonice. — Claire. Vivian, a mârâit primul mesaj, robotul înregistrând toate notele tensionate și furioase din vocea lui Vivian. Am înghețat, dându-mi palme fiindcă nu mă învrednicisem să-mi schimb numărul. Trauma masacrului de vineri noaptea mi-a reapărut, proaspătă, în minte. Nu știu unde pizda mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
amărât care nu făcuse altceva decât să-i zgândăre paranoia acută de care suferea. În mintea lui Vivian, toată lumea era pusă s-o tragă în piept, să fure de la ea, să-i submineze puterea și poziția. — Ce-ai spus? a mârâit ea în telefon, făcându-mi semn să continui să aștept. Haide să ne lămurim c-o chestie, scriitor de rahat ce ești! Eu nu sunt o scârbă, eu sunt cea mai mare scârbă. și dacă până joi nu am în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vorba de un ansamblu destul de tulburător atunci când îl vedeai expus pe șefa ta de vârstă mijlocie. Ce facem cu exactitate? a bolborosit Sonny. M-am uitat la Vivian. Rânjetul i s-a șters de pe față. — Ce vrei să spui? a mârâit ea cu un rictus. Petrecerea asta e fabuloasă! E un succes uriaș! Unde e Betsy? I-ar plăcea la nebunie! Betsy, soția lui Sonny, era o femeie ultraconservatoare, îmbrăcată cu haine încheiate până-n gât, care, la petrecerile pentru lansările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spui cu asta, că o am mică? strigă înfuriat Wilt. Sally își înălță zâmbitoare privirea spre el. — N-are importanță. N-are importanță. Nimic n-are importanță. Doar tu și cu mine și... — Ba are al dracului de multă importanță! mârâi Wilt. Nevastă-mea zice că o am mică. O să-i arăt eu cât de curând curviștinei ăleia proaste cine o are mică! O să-i arăt eu... — Arată-mi mie, Henry dragule! Mie arată-mi! Mie-mi place să fie mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu noroi, iar pe genunchi se întindeau pete rotunde și cleioase. Da... păi, vezi... știi, am făcut o pană în timp ce veneam încoace, explică el fără convingere. A trebuit să schimb roata și am îngenuncheat. Eram puțin cam beat. Peter Braintree mârâi bănuitor. Nu i se părea o poveste foarte convingătoare. Bietul de Henry era în mod clar într-o dispoziție destul de proastă. — Poți să te speli în chiuvetă, îi spuse el lui Wilt. Betty Braintree coborî și ea brusc la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și-a trecut“. — O, nu, în nici un caz! Eva nu-i deloc genul ăla! Wilt stătea așezat la masa din bucătărie și-și sorbea cafeaua. Nu știu de ce-ar fi în stare acum, ținând cont în ce companie este, mârâi el lugubru. Vă amintiți ce s-a întâmplat atunci când a trecut prin faza cu dieta macrobiotică? Doctorul Mannix mi-a zis că ajunsesem cazul cel mai apropiat de scorbut pe care îl văzuse el de pe vremea când mergea cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
orbite. Draga mea, avea grăsanul ăla micuț o ditamai proiecție falică ! Ce vindea? Putea să vândă orice! Putea să-i vândă Centrul Rockefeller lui Rockefeller. Așa că bătrânul m-a acceptat. Bătrâna mami Pringsheim nu. A pufnit, a bombănit și-a mârâit, dar purcelușul meu a rămas pe poziții. Ge și cu mine ne-am întors în California, iar Ge și-a luat licența în plastic, iar de atunci am devenit amândoi biodegradabili. — Mă bucur că Henry nu e așa, zise Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o să-i pese ce-ai făcut cu păpușa aia de plastic. Wilt exploată mărturisirea inspectorului. — Aha! zise el repede. Așadar, până la urmă ați găsit-o. Asta-i bine. înseamnă că sunt liber să plec. — Stai jos și taci din gură! mârâi inspectorul. N-o să pleci nicăieri, iar atunci când o să pleci, o s-o faci într-o dubă mare și neagră. încă n-am terminat cu tine. De fapt, suntem abia la început. — Uite c-o luăm iar de la capăt, zise Wilt. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zis, iar dacă dumneata vrei să insinuezi... — Eu nu insinuez nimic. Dumneavoastră ați dat o declarație în care afirmați că jumătate din membrii catedrei pe care o conduceți sunt plecați cu sorcova, iar eu încerc doar să verific. — Să verificați? mârâi domnul Morris. îmi atribuiți vorbe pe care nu le-am spus niciodată și numiți asta verificare? — Ați declarat sau nu așa ceva? Nu vă întreb nimic altceva. Vreau să spun că dacă vă exprimați o părere despre personalul catedrei... — Domnule MacArthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fii un șef simbolic. Asistenții tăi vor mătura praful în urma ta. Și ce dacă ești artist? E de așteptat să faci lucrurile altfel. Un mare geniu trebuie să aibă coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața ta se formează un curcubeu, Yu. Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și florile sunt pentru femei! Tu ce iei? Eu rèmân la pizza Hawaii! Matei declarând, în ciuda observațiilor prietenului sèu, fidelitate ananasului, șuncii și cașcavalului, toate aburinde și presèrate din belșug deasupra unui aluat copt pe vatrè, atât cât trebuie! Șerban mârâie ceva în barbè și-i face semn lui Rudi sè se apropie, Mè bèiete, n-ai ceva fripturè, un biftec, Rudi ezitè, apoi, observând seriozitatea prietenului meu, îi promite cu un zâmbet complice, Se face! Vorbesc cu bucètarii! Așa te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]