575 matches
-
ca să-i arăt juliturile vinete de pe fluierul piciorului. Asta-i altceva, zice Mona. Eu mă apăram. Bat de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să stăm un pic de vorbă când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-ai noștri, ar fi existat un curent, un grup de adepți ai Imperiului care aderaseră În taină la Ordinul Templului. Dar nu se știe cu siguranță. Sunt doar zvonuri. Ar trebui să intrăm În capetele din glugi. Ei se măcelăresc unii pe alții, Însă afară nu transpiră nimic, de parcă Îndărătul zidurilor lor ar mai fi Încă Francisc și surioara Sărăcia... Altceva nu știa. Dante Îl concedie cu țâfnă, enervat de impertinența lui. Repertoriul acela de fraze gata făcute pe seama călugărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care nu poate să însemne decât un singur lucru - — Am nevoie de zece minute ca să-ți dau niște idei pentru săptămâna viitoare. Bea își încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fantomă de grupul celorlalți care se calcă pe picioare fără să-și dea seama. Să nu vă-nchipuiți că ăsta e un adăpost sigur, spune Curistul. Oricine ne-a văzut intrînd aici s-ar putea năpusti asupra noastră să ne măcelărească. Am putea fi foarte ușor confundați cu teroriștii bine plătiți puși în slujba Piticului. Mai ales că sîntem cu toții înarmați, adaugă, pipăindu-și pistolul automat care-i atîrnă la șold. — Ca să vezi, Părințele! L-ai auzit ce-a spus? se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum a urlat Betty. Spune-mi cum te-a implorat, Roșcatule. Spune-mi mie, apoi lui Dumnezeu. Nu! Nu! N-am lovit-o pe Betty! — Ți s-a sculat? Ejaculai și iar ejaculai și tot ejaculai pe măsură ce-o măcelăreai? — Nu! Of, Doamne! Of, Doamne! Așa, Roșcatule. Vorbește cu Dumnezeu. Povestește-i tot. El o să te ierte. Nu, te rog! Doamne! — Vorbește, Roșcatule! Povestește-i lui Dumnezeu cum ai bătut-o, ai torturat-o și ai hăcuit-o timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ucidă. Toți au fost acasă și la slujbele lor de pe 12 până vineri, pe 17 ianuarie. Nici unul dintre ei n-ar fi putut s-o omoare și nici eu n-aș fi mușamalizat chestia dacă vreunul dintre ticăloși ar fi măcelărit-o. Am declarațiile lor aici și o să ți le arăt. Am deschis ochii. Meeks învârtea încuietoarea unui seif din perete. — Cu cât te-a plătit Loew ca să-ți ții gura? l-am întrebat. — Un miar, scăpă el suma și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lupa și mostra cu amprentele lui Betty Short și le-am comparat. Un punct identic. Două. Trei - suficiente pentru tribunal. Patru, cinci, șase, iar mâinile îmi tremurau îngrozitor, fiindcă, fără nici o urmă de îndoială, ăsta era locul în care fusese măcelărită Dalia Neagră. Tremuram atât de tare, încât n-am mai fost în stare să potrivesc celelalte amprente pe plăcuțe. Așa că am tăiat de pe ușă o bucată de lemn cu patru amprente și am împachetat-o în tifon. Parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui El și de asta merita băgat în seamă. Zilpa îmi povestea că El este zeul tunetului, al înălțimilor și al sacrificiilor teribile. El putea cere ca tații să-și taie fiii - să-i lase în deșert sau să-i măcelărească. Era un zeu crud, ciudat, străin și rece, dar, totuși, un tovarăș suficient de puternic pentru Regina Cerului, pe care ea o adora în toate formele și sub toate numele. Zilpa vorbea despre zei și zeițe aproape mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care a luat mâinile fratelui într-ale ei și i-a spus toate detaliile poveștii, așa cum mi le repetase mie înainte. A povestit cum casa îi fusese călcată de barbari, că i se furaseră toate bunurile, că familia îi fusese măcelărită și întreaga viață, devastată. A spus despre fugă și despre furtuna pe mare. Când Nakht-re a întrebat despre soțul ei, ea a răspuns: - Mort. Și fiul meu! Și a izbucnit în lacrimi încă o dată. La asta, femeile din casă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prețul generos pe mireasă și până la urmă a acceptat, dar cu cele mai crude condiții. Re-mose s-a înfiorat auzind numele tatălui său de pe buzele lui Iosif, dar imediat dup-aia a aflat cum frații mei, proprii lui unchi, îl măcelăriseră pe Shalem în patul lui. Re-mose și-a mușcat limba ca să nu țipe. Iosif și-a declarat propria oroare față de crimă și și-a susținut nevinovăția. - Doi dintre frații mei și-au pătat mâinile cu sânge, a spus el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a șuierat el. Te-am urât de la bun început. Mi-ai luat un post care mi se cuvenea mie și ai crescut în ochii regelui datorită priceperii mele. Acum văd că mi-ai stricat viața încă de la naștere! Mi-ai măcelărit tatăl când era în plină tinerețe. Tu și frații tăi barbari l-ați omorât și pe bunicul, care, deși canaanit, s-a purtat onorabil. Ai rupt inima bunicii. Ai trădat-o pe sora ta, ai lăsat-o văduvă pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar de mine, am zis, de mine a pomenit ceva? Pentru ce mi-a făcut mie se căiește? A zis ceva de crima de la Salem? Pentru sângele nevinovat al lui Shalem și Hamor nu plânge? Se căiește că și-a măcelărit propria onoare? Dinspre locul unde stătea Iosif nu se auzea nimic. - N-a zis nimic despre tine. Dina e uitată în casa lui Iacob. Vorbele lui ar fi trebuit să mă întristeze, dar n-au făcut-o. L-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au fost tăiați împrejur. Gera și-a coborât vocea, pe un ton lugubru, ca să se potrivească cu sfârșitul poveștii. - La două nopți după tăiere, când bărbații orașului gemeau de durere, Levi și Simon au pătruns în oraș și l-au măcelărit pe prinț, pe rege și pe toți bărbații pe care i-au găsit în oraș. Au luat animalele și femeile orașului și așa a ajuns Simon să aibă o nevastă din Salem. Când fiul lor a aflat ce ticălos fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemână, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit fanatice, nu s-au mai mulțumit să-și combată adversarii; au preferat să-i extermine. O istorie a credințelor e volens, nolens, și o istorie a cimitirelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fond se auzeau urletele descreierate ale vecinilor de sus. Nu, nu erau neînțeleși de nimeni, ci doar oameni bătuți în cap. În realitate, de temut este odoarea împuțită a dezordinii totale ale ei atmosferă în care oamenii se vor nimici, măcelări până la ultimul. Ceea ce e mai sus e un vis frumos al cuiva ce era fericit. Ea trăia. Sau se va păstra urma a ceea ce a avut întotdeauna nobil rasa albă: intelectualitatea, istețimea, frumusețea, securitatea? "Miorița", Coșbuc, Arghezi, C. Petrescu, Hortensia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care nu depășește, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale. Mulți ani, Adevăratul Papă, cel Secund, a preferat să se reculeagă într-o binecuvântată defensivă, precum și în grădinărit. De abia după anii Marelui Război, mâhnit de fervoarea cu care se măcelăriseră catolicii între ei, Adevărata Sa Sanctictate a conces ca, punând în practică o mai veche propunere a lui Robin, să unească Europa într-un fermecător și puternic regat catolic... Eu eram catolică. Cocondy e catolică. Robin era catolic... Noi l-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să aprindă lumânări pentru atmosferă, în vreme ce James va alege un vin alb, bun, din răcitorul pe care-l instalaseră special în pivniță. Apoi o să se așeze la masă și o să discute despre ziua lui de muncă, despre cum el își măcelărise încă o dată concurența și adusese bani grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi plăcea la nebunie. Adora să-l asculte pe James, îi plăcea la nebunie ideea că era măritată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apoi, adus de spate, În garaj. — Miguel...? Iritat de prezența continuă a deltaplanului, mi-am coborît privirea. Pe solul acoperit de cărbune erau două monede de argint, probabil modul șoferului de a-și exprima disprețul la adresa familiei celui care Îi măcelărise angajatorii. Am Îngenuncheat și am Împins monedele cu stiloul, apoi mi-am dat seama că erau o pereche de chei de mașină prinse laolaltă cu o mică za de metal și parțial Îngropate În țărînă. Fără să stau pe gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nici prietenii cei mai apropiați nu mai cutezau să se arate alături de rudele proscrisului. De atunci, în fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu. Îl cunosc pe Harun. A ucis, poate ca să se răzbune sau ca să se apere, dar nu ca să fure! Ceea ce este adevărat nu are însemnătate decât pentru Dumnezeu; pentru noi, important este ce cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părăsit Egiptul, și acum îmi ceri să mă întorc acolo! — Trebuia să plecăm pentru a pune la adăpost viața lui Bayazid; astăzi trebuie să ne întoarcem pentru a-mi salva frații, dar și viitorul fiului meu. Toți circazienii vor fi măcelăriți, sultanul Selim îi va lua prin surprindere, va pune mâna pe pământurile lor, va clădi o împărăție atât de puternică și de întinsă, că fiul meu n-o va mai putea niciodată râvni. Dacă ceva poate fi încercat, atunci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
luam lucrurile prea în serios. Ceea ce m-a făcut să-i ard un dos de palmă. — Așa deci, am mârâit eu pe un ton părintesc, orașul ți-a fost ocupat, țara ți-e cotropită, cei de la cârma țării sunt toți măcelăriți sau au fugit, le-au luat locul alții, care vin de la capătul pământului, și tu îmi reproșezi că iau lucrurile în serios? În chip de răspuns, dădu din umeri și rosti aceste vorbe de seculară resemnare: — Oricine o ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vrea binele și când îți vreau răul... Că da... Șarpele, el a sunat din trompetă atunci când a început măcelul... Șarpele a sunat... A sunat din gura lui MACABEUS, că MACABEUS își ține șarpele în gură... (Pauză. MACABEUS penitent.) S-au măcelărit șerpii între ei! Auzi? Auzi cum zvâcnesc? Uite-o! Uite o jumătate de șarpe pe masă! Uite cum zvâcnește! Și în pâine a fost un șarpe și tu l-ai mâncat... S-au măcelărit între ei, s-au înjumătățit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gură... (Pauză. MACABEUS penitent.) S-au măcelărit șerpii între ei! Auzi? Auzi cum zvâcnesc? Uite-o! Uite o jumătate de șarpe pe masă! Uite cum zvâcnește! Și în pâine a fost un șarpe și tu l-ai mâncat... S-au măcelărit între ei, s-au înjumătățit și apoi s-au înjumătățit iar... Peste tot zvâcneau jumătăți de șerpi. Bucăți de șerpi, șerpișori mai mici, cozi și carpete, ochi, guri, limbi, veninul curge, feriți-vă! Ahuuu! Macabeeeuuus... Paaaraaaschiiiv... Luați-mă în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lenski era cu adevărat o ființă omenească foarte pură, foarte cumsecade, cu principii personale la fel de rigide ca gramatica lui și ale cărui Înviorătoare diktantî mi le amintesc cu plăcere: kolokololiteișciki perekolotili vîkarabkavîșișa vîhuholei, „turnătorii de clopote de biserici i-au măcelărit pe guzganii care se furișaseră afară“. După mulți ani, la Muzeul de Istorie Naturală din New York, i-am reprodus această frază care-ți Împleticește limba unui zoolog care mă Întrebase dacă limba rusă este atât de grea pe cât se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când ridic capul și mă uit atent la ea, mă umplu de scârbă. De tristețe și scârbă. S-ar fi zis că al Doilea Război Mondial a rezolvat lucrurile, măcar pentru vreo două sute de ani. Dar noi continuăm să ne măcelărim între noi, nu-i așa? Și ne urâm unii pe alții la fel ca întotdeauna. NATHAN: Deci despre asta discutăm. Facem politică. TOM: Între altele, da. Și despre economie. Și despre lăcomie. Și despre cât de oribilă a ajuns țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]