1,151 matches
-
secerat cîmpiile, și pe care le-ați oprit-o, prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. 5. Ați trăit pe pămînt în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. 6. Ați osîndit, ați omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! 7. Fiți dar îndelung răbdători, fraților, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pămîntului, și o așteaptă cu răbdare, pînă primește ploaie timpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
supraviețuiască niște amărăciuni de globule roșii chircite și stafidite ca vai de ele, acea galerie, deci, a tăbărât cu bâte și tot soiul de alte arme improvizate pe inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi aștepta cu motorul pornit. Unii s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mult, cu cât am avut ocazia să vă cunosc personal, atât pe dvs., cât și pe soția dvs. Războiul v-a marcat, se simte asta, dar pe cine nu a marcat dintre noi, cei ce am supraviețuit acestui mare măcel? Aveam trei ani în 1939 și nouă ani la terminarea lui. Deci am trăit din plin acei ani cumpliți, mai ales pentru noi, evreii. Nu mai vorbesc prin ce au trecut părinții mei și tăcând cu totul despre soarta familiilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Dumnezeu, ca o creatură capricioasă ce se afla, era ocupat cu alte probleme. Probabil că trimitea cutremurul meu într-o zonă îndepărtată din China, unde nimeni nu trăgea nici un folos de pe urma lui. Când ar fi putut să producă un adevărat măcel în County Wicklow și mi-ar fi putut face mie o favoare. Mai târziu, am descoperit că zona îndepărtată se numea provincia Wik Xla și m-am simțit un pic mai bine. Dumnezeu nu mă abandonase. Era doar puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercase să-l înduplece, să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că discuta o afacere, dezbătând detaliile unei înțelegeri care ieșise prost. Aici ieșise prost o iubire, înșelătoria avea dimensiuni pe care nu le mai întâlnise niciodată în viață, iar durerea provocată îi lua orice putere de a se mai opune măcelului. — De ce, Gordon? a întrebat el. De ce-mi faci una ca asta? Pentru că te detest, i-a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
front și ne-am logodit! Dar la vremea aceea eu deja Încetasem să mă mai trezesc strigând și plângând noaptea. Ne-am căsătorit foarte repede după logodnă. Hermann era atât de protector și Înțelept, parcă nu se Întorsese dintr-un măcel! Despre trecut, nici al meu, nici al lui, n-am vorbit niciodată. Au venit copiii, aveam o altă familie, nu mă mai simțeam singură. Iritarea din vocea ei s-a diluat. El Înregistrează cu ușurare schimbarea. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tânărului secretar Apostolache Stimo. Și Guibert zâmbi când văzu calul acestuia galopând strâns lângă calul ei. Pentru început, copoii stârniră mai mulți iepuri și vânătoarea se dovedi extrem de fructuoasă pentru șoimul lui Nicolae. Dar Guibert se ținu departe de acel „măcel”. Urmară la rând potârnichile și medicul apucă să o vadă pe Marioritza stând într-un genunchi și tăind scurt capul păsării, iar pe Apostolache grăbit să ajungă la ea, cu o pereche de potârnichi atârnând la oblâncul șeii. Intenționase, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un război pe viață. Nu, nu! A fost un război pe moarte. Ah, n-ai cum să înțelegi! Cine nu a trăit pe pielea lui Borodino și Berezina habar nu are ce înseamnă infernul. Cu totul inimaginabil! Ah, Borodino! Ce măcel! Nu cred că a mai fost altul pe lume. De-asta ne temeam de Kutuzov. Marchizul turuia, șuierând cuvintele. Nu se mai putea opri, ca posedat de imagini terifiante, deosebit de vii. ― Eram încercuiți din trei părți. Ciciagov și Wittgenstein, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îngăduie susținerea unui asediu. Iar ei șovăiau să se slujească de acele arme și de acele muniții. Au ocupat, Într-adevăr, poziții pe acoperișuri și În spatele ferestrelor, dar nu știau dacă trebuia să tragă primii, dând astfel semnalul unui inevitabil măcel, sau dacă era necesar să aștepte, apatic, ca preparativele loviturii de stat să se fi Încheiat. Căci tocmai asta mai Întârzia asaltul cazacilor. Liakov, Înconjurat de ofițeri ruși și persani, era ocupat să-și așeze trupele, ca și tunurile, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se zăreau zeci de trupuri căzute. Howard șopti: — Arma mea e În continuare la fel de rece, n-am tras nici un cartuș. Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
niciodată nu reușise să îi alunge, dar după plecarea ei, în prima lui noapte fără ea, le distrusese într-un acces de nebunie, fără a-i mai păsa de ouă sau de pui, un adevărat pogrom, s-a dus vestea măcelului printre porumbei, așa că nu s-a mai întors aici nici unul, au trecut aproape treizeci de ani de atunci, dar terasa este încă goală. În ciuda faptului că nu locuiește nimeni aici, gazonul este proaspăt, asemenea unui mormânt admirabil îngrijit în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că orice prost putea să-și dea seama că ofensiva-i un eșec. Fusesem conștient de asta toată ziua, dar adesea sîntem păcĂliți de speranță și de optimism. Însă acum, cînd reluam totul, știam că asistasem doar la un alt măcel, comparabil cu cel de pe rîul Somme. Armata poporului era, În sfîrșit, În ofensivă. Dar felul În care ataca nu putea duce decît la un singur lucru: autodistrugerea. Și, gîndindu-mă acum la ce văzusem și auzisem toată ziua, ajunsesem să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
știu ce fac. N-avem destulă forță de artilerie ca să putem trage la acoperire ca lumea, și nici cît să-i aruncăm În aer. Au obuze antitanc În casele alea trei și o baterie lîngă biserică. O să fie un adevărat măcel. — La ce oră trebuie să-nceapă? Nu mă-ntreba. Nu pot să-ți zic. — MĂ gîndeam să știu, ca să putem filma. Toți banii de pe film se duc la ambulanțe. Am filmat brigada a douășpea În contraatacul de la podul Argada. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a fost mereu. — Și ție nu ți se pare groaznic? — Ba da, așa mi s-a părut Întotdeauna. Da’ atunci cînd ești nevoit să faci așa ceva, ar trebui să știi cum se face. Ei au atacat frontal. A fost un măcel. Se poate ataca și altfel? — A, sigur. SÎnt o grămadă de variante. Dar trebuie să le știi și să ai disciplină și oameni și conducători antrenați. Și În primul rînd ar trebui să-ți surprinzi adversarul. — Se face prea Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de jos În sus, după cum el cade de pe cal sau Încalecă din nou, și scoate În relief scene izolate, planul bătăliei Îi scapă, totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și de la cele patru ediții ale lui, dintre care prima a precedat cu nouă luni izbucnirea războiului din Balcani, a doua cu nouă luni izbucnirea primului război mondial, a treia cu nouă luni războiul chino-japonez, a patra cu nouă luni măcelurile războiului civil spaniol...” Nu m-am putut abține să nu fac semnul cu două degete Încrucișate. S-a prins și a zâmbit macabru: „Vă Înțeleg ezitarea. Dat fiind că ceea ce vă aduc eu aici e cea de-a cincea propunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chineză sosită în România după Revoluție a fost încântată de toată zuzimea care bântuia centrul în haite și și-o trăgea pe la colțuri cu limba scoasă de-un cot. De altfel, până ca „Animaux sans frontières” să ia atitudine împotriva măcelului ordonat de primarul cu șuviță al capitalei, a intervenit, la țanc, Brigitte Bardot. Dacă diplomații chinezi salivaseră la vederea atâtor hamburgheri îmblăniți frecând menta pe străzile micului Paris, vedeta franceză luase apărarea amorului liber. Să nu uităm, fosta regină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud, la ultima expresie! De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-a distrus și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au trimis nemții atâtea avioane, desigur că tot pe-aici se retrage și ce-a mai rămas din divizia lor... Mai bine le trimiteau alaltăieri, la pod, adăugă întorcînd capul și scuipând cu necaz. N-ar mai fi fost atâta măcel... Cu un gest scurt, Darie se aplecă și își apucă ranița. - Și acum, începu Zamfira ajutîndu-l să și-o salte în spate, cum o vrea Dumnezeu. Că dacă au schimbat rușii direcția, ne-au tăiat drumul, și trebuie să ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
având ca singură distracție să-l aud pe Ștefan cum proorocește războiul, numai că în fiecare zi într-un alt mod : azi face proiectul cum să-l convingă pe doctor să-i dea aprobare de înrolare, mâine se văicărește de măcelul și nenorocirea ce vor fi, poimâine demonstrează că se simte atât de rău încât, cu război sau fără, el tot nu va mai apuca vara cealaltă, răspoimâine se întreabă ce vor spune ceilalți despre el, când sunt atâția rezerviști mobilizați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu conducerea militară. Se vorbește despre lupte sîngeroase În jurul unor cazărmi și al altor puncte strategice. Cineva spune că o anumită unitate de lîngă București a fost atacată de forțe de Securitate, dar atacul a fost Înăbușit, a fost un măcel. Pentru cîteva zeci de minute se Întrerupe transmisiunea. Nu știm ce s-a Întîmplat, trăim spaima că Televiziunea a fost atacată de forțele fidele, poate chiar de Ceaușescu În persoană. Fumăm pe culoare, În sala de mese, În saloane, fumăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar În clipa În care reușești să faci lumină, Îi vezi năvălind goi pușcă În sala de duș, chiuind ca la nuntă, vezi grilajul scurgerii aco perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată cu pete verzi de mucegai, vezi prin ferestruica de sub tavan, acoperită de vopsea, zgîrieturile nopții de afară (care, ca de obicei, ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Formal, amîndoi sînt acoperiți, fiecare susține că sistemul lui va duce omenirea spre un progres nemaivăzut și că ea, omenirea, exact de asta are nevoie. Începe al doilea război mondial, cel mai sîngeros dezastru care a năpăstuit planeta. De fapt, măcelul e un record absolut, nemaiîntîlnit În istoria milenară a omului, a ucis aproape 60 de milioane de persoane, 3 % din totalul speciei, a redus la neant sute de orașe, a distrus alte cîteva mii și timp de aproape 6 ani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]