596 matches
-
satul Covei. La marginea de sud a satului, dincolo de rîu, sunt două măguri de observație, semnalizare și hotar, ridicate în perioada feudală.Cea dinspre SV se numește Măgura cu Tei, al cărei nume corect a fost alterat în timp, devenind măgura Coteiului, iar spre SE mai sunt rămășițe din măgura de la Sărăceaua, cu care s-a astupat lacul cu același nume. Din punct de vedere pedologic pământul de pe platou este un cernoziom degradat, cu un strat gros de aproape un metru
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
rîu, sunt două măguri de observație, semnalizare și hotar, ridicate în perioada feudală.Cea dinspre SV se numește Măgura cu Tei, al cărei nume corect a fost alterat în timp, devenind măgura Coteiului, iar spre SE mai sunt rămășițe din măgura de la Sărăceaua, cu care s-a astupat lacul cu același nume. Din punct de vedere pedologic pământul de pe platou este un cernoziom degradat, cu un strat gros de aproape un metru, foarte bun pentru agricultură, chiar și în anii secetoși
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de izvoare situate în Piemontul Oșteana la limita dintre Munții Mezeș și Munții Plopiș. Majoritatea prezentărilor turistice ale zonei, identifică izvoarele Barcăului în două izbucuri: "Izbucul Mare" și "Izbucul Mic". Această desemnare este improprie. Izbucul Mare alimentează de fapt, Valea Măgurii care se varsă în Toplița. Debitele din Izbucul Mic se varsă în râul Răchita. Cursul superior al râului Barcău, amonte de confluența cu râul Răchita este cunscut sub numele de Râul Ștei, Râul Berchesei sau Râul Bărcașu. Pe sectorul dintre
Râul Barcău, Criș () [Corola-website/Science/298718_a_300047]
-
Călățele (în , în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Călata, Călățele (reședința), Dealu Negru, Finciu și Văleni. Comuna este situată la poalele de nord-est ale Măgurii Călățele, pe cursul superior al pârâului Călata, la 15 km de Huedin și 65 km de Cluj-Napoca. Pârâul Călata este afluent al Crișului Repede, în care se varsă la Huedin. Se învecinează la sud cu comuna Beliș, la vest cu
Comuna Călățele, Cluj () [Corola-website/Science/299573_a_300902]
-
și Munților Maramureșului la nord. Tot aici se varsă Izvorul lui Dragoș și Izvorul Negru în râul Vișeu. Despre vechimea acestor locuri și despre istoria lor vorbesc toponimele din localitate: - nume care descriu pozitia, aspectul sau particularitățile locului: Dealul Mare, Măgura Mare, Râpa Morii, Măguricea etc. - denumiri care vin de la diferite întâmplări din viața comunei și a comunității: Gloduri, Valea Hotarului, Izvorul Negru. - denumiri care păstrează amintiri din trecut: Saca (Seaca), Valea Secăturii, Valea Rea. - denumiri derivate de la numele unor persoane
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
sprijinul credincioșilor o biserică de lemn la Lunca de Jos. Preotul Timiș Dumitru a fost inițiatorul și organizatorul tuturor lucrărilor până la terminarea ei. Parohia Ortodoxă II Izvorul Dragoș Din studierea arhivei bisericii din centru reiese că din vânzarea pădurii de pe Măgura Mare, o anumită sumă s-a alocat pentru construirea bisericii de la Dragoș, care a început în anul 1934, preot fiind Coman Andrei și s-a terminat în anul 1940 de către preotul Nap Gavril. Ea a fost făcută din lemn, care
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
august 1944. La început, cantor (diac) a fost Tomoioagă Toader Vuvu, căruia i s-a stabilit ca plată 100 kg de porumb și o pereche de opinci și i s-a acordat timp de 5 ani cleja „Preluca Popească” de pe Măgura Mare,care producea patru căruțe de fân pe an. Cârznic a fost Cucu Dumitru, care a primit plată 500 de lei și cimitirul bisericii. Am mai găsit procesul-verbal și cererea sub numărul de înregistrare 12 din 5 iulie 1929, din
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
întemeiate de păstorii români erau conduse potrivit dreptului valah (jus valachicum), de un "wajda" (în polonă, starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești din Carpați, în anul 2013, din inițiativă poloneză, este reconstituită transhumanța carpatică, începând din Rotbav (Țara Bârsei) și străbătând Carpații, prin , până în Moravia. Zakopane
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04219 și fiind alcătuită dintr-un singur obiectiv: Începuturile acestui locaș se duc departe în timp, în anul 1721, când filantropul ieșean Dimitrie Bosie “"a dăruit un teren pe măgura Iașului, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc Bosie a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit “Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană din Codru, departe de
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
ordinea zilei. Dar dacă ascultăm cu atenție vocile trecutului, s-ar putea să înțelegem ce se petrece sub ochii noștri”". "Război pe calea undelor", România, 2007, film documentar, regizor: Alexandru Solomon, distribuit de Odeon Films . Din distribuție : Monica Lovinescu, Ioana Măgură Bernard, Mary Georgescu, Șerban Orescu, Nestor Ratesh, Emil Hurezeanu, Neculai-Constantin Munteanu și Andrei Voiculescu. Premiera filmului "Război pe calea undelor" a avut loc pe 29 noiembrie 2007 la București. În cinematografe din 30 noiembrie 2007. Filmul a fost difuzat și
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
Vf. Țiganca. Limita se orientează către nord-est, ocolind Vf. Dălbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m), Vf. Buba (1.670 m), și traversând cursul superior al râului Dorna până în valea Negrișoarei, pe care o însoțește către nord până la Măgura Mică (1.226 m), ocolind în continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Șerbii (1.530 m). Spre comuna Saru Dornei, limita sud-estică a depresiunii cu același nume, pătrunde adânc în masiv până în apropiere de confluența pârâului Haitii cu Neagra Sarului, de unde
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
văd trei prăjini cu legături de paie toate din aur. Cheful scutului este micșorat, dințat, cu trei lacrimi de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murala cu un turn de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde râul Suceava și afluenții săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni) Vegetația
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
un centru de sănătate cu 2 cabinete medicale deservite de 2 medici,respectiv d-na RĂDULESCU MARIA și d-na BRĂNEȘU-RASPOP MARIA, 3 asistenți și 2 îngrijitori . Deasemenea la nivelul localității Slătioara își desfășoară activitatea 2 Asociații Sportive, respectiv AȘ MĂGURA SLĂTIOARA-domeniul fotbal,și AȘ VIITORUL SLĂTIOARA-domeniul fotbal,handbal,atletism, volei . Bibliotecă comunala DAMIAN URECHE are un fond de carte diversificat însumând 6300 volume, înregistrând un numar anual de 719 vizite/an și un numar de 10 evenimente anuale . În cadrul Primăriei
Comuna Slătioara, Vâlcea () [Corola-website/Science/302043_a_303372]
-
situează la întretăierea paralelei de 45°6'22" latitudine nordică cu meridianul de 24°6’30” longitudine estică. Teritoriul comunei se învecinează cu următoarele localitați: Relieful comunei este deluros, la nord fiind format din dealurile: Spinete, Vârtoapă, La Râpi si Măgura; la vest-Dealul Tomșanilor și al Foleștilor care se continuă spre sud cu Coastele Cernei; la est-Dealul Mare. Din Dealul Tomșanilor se desfac spre est dealurile inferioare: Calea Dealului, Culmea Lacului, Jaroște, Aninișul, Ogrăzile, Dealul lui Gucă și Dealul Motești. Altitudinea
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
întins linia puțin mai spre stânga pentru a acoperi spațiul rămas liber. Nemulțumit de faptul că trebuia să execute o manevră pe care o considera a fi foarte complicată, MacDonald s-a îndreptat către Împărat și a ajuns pe o măgură de unde putea urmări situația de lângă Aderklaa. Atunci, el a înțeles decizia Împăratului și a ordonat ca patru batalioane să avanseze în pas alergător în spatele Marii Baterii și să aștepte restul trupelor. Sosit în centru, el și-a format regimentele sub
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Pria. Localitatea Cizer, în structura sa actuală, a asimilat și fostul sat Boian. Comuna Cizer este situată la limita sud-vestică a județul Sălaj, ocupă zona marginală de contact a Depresiunii Crasna cu horstul lamelar al Meseșului, inclusiv culmea înaltă a Măgurii Priei (997 m - punctul cu cea mai mare altitudine din județul Sălaj), in bazinele hidrografice ale Crasnei si Crișului Repede, și se întinde pe o suprafață totală de 71,23 km2. Comuna este constituită din trei localități: Cizer, reședința de
Comuna Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/312586_a_313915]
-
lemnului. Componența Consiliului Local al comunei Cizer, în urma alegerilor locale din 2008: Fondul turistic de care dispune comuna Cizer este caracterizat de bogăția elementelor naturale și antropice existente la nivelul comunei. Fondul turistic natural este reprezentat de peisajele montane al Măgurii Priei, vârful cel mai înalt al Meseșului, de pitorescul văilor Poicu, Pria si Crasna, de armonia vegetației cu relieful și nu în ultimul rând de prezența unei faune de exceptie. Comuna dispune de resurse turistice de natură antropică foarte variate
Comuna Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/312586_a_313915]
-
propriu. Premiera oficială a filmului a avut loc în octombrie 1969. Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a cumpăra niște oi de la niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la casa lui de pe măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață. Soția sa, Vitoria, începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă, în ultimii douăzeci de ani, o perioadă mai mare de douăzeci de zile. El nu se dusese
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
în sud-estul Munților Bârgău, la o altitudine de 1201 m. Este situat pe drumul național DN17 (pe o porțiune suprapusă Drumului european E58) și asigură legătura între Depresiunea Dornelor și Depresiunea colinară a Transilvaniei. Trecătoarea este situată pe culmea dintre Măgura Calului (1229) - situată la est și Muntele Piatra Fântânele (1067) situat la vest. Cele mai apropiate stații de cale ferată se găsesc pe căile ferate secundare 502 - la Teșna și 516 la Dornișoara Climatul este tonic, cu aer puternic ozonat
Pasul Tihuța () [Corola-website/Science/311451_a_312780]
-
Etichetat ca fiind fie o porțiune comună cu vechiul drum comercial a unui drum roman, fie un drum medieval sau grăniceresc, traseul său este: Defileul Bârgaului - DN 17- Fața Prislopului - Dosul Zâmbroaiei - Culmea Tășăuleasa - Culmea Opcioara - Ilița Corchii - Iliuța Calului - Măgura Calului - DN17 - . Stratul de piatră este distrus în mai multe zone, fie de eroziune, fie datorită folosirii ca și cale de transport forestieră. Drumul - cu o lățime de 12 m, este practicabil pe toată lungimea sa, marcat și integrat circuitului
Pasul Tihuța () [Corola-website/Science/311451_a_312780]
-
că altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte cu păduri de foioase, făgete, pajiști și fânețe brăzdate de mai multe pâraie cu debit redus de apă. Dim punct de vedere geologic măgura este constituită pe șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile. Versantul nordic și cel nord-estic este presărat pe alocuri cu stâncării calcaroase (de dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, la baza cărora sunt semnalate depozite minore de grohotișuri rezultate
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Acest fenomen este întâlnit și în abruptul drumului ce traversează "Zugăul", dar aici cochilile sunt stratificate în conglomerate alcătuite din argile și nisipuri. Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor satului Pria; astfel în arelul măgurii formele de relief (dealuri, stâncării, aflorimente, vai, pajiști, pășuni) sunt cunoscute sub diferite nume ("oronime"): "Țâcârlău, Coltău, Valea Urzâcarului, Măgurice, Gribăn, Coasta Sclipturii, Purcăreță, Șu' Izvoară, Șu' Coaste, Râpă Albă, Pietricel, Grui, Osoi, Tăușoare, Șu' Piatră, Vițălar, Capu Văii, Arsura
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Grui, Osoi, Tăușoare, Șu' Piatră, Vițălar, Capu Văii, Arsura, Tiiș, La Valauă, Taină, Iclejie, La Mormânt, La Cioroi, Băiașa, Rânșor, Dâmbu Gaidoș, Râtu Lung, Zugău, Brădulete, Goroni, Brădet, Valea Crucii, Pârâul Piciorului, Valea Poicului, Carpini, Diezurele". În zona teritorială a Măgurii Priei sunt întâlnite mai multe clase de habitate naturale de interes comunitar; astfel: păduri de "Fagus sylvatica", păduri de "Quercus petraea", păduri de "Pinus sylvestris", păduri de amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu "Alnus glutinosa", tufărișuri de mesteacăn și
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și fauna sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor. Vegetația întâlnită este eterogena, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin). Pădurile ce acoperă o importanță suprafață a măgurii au în componență arbori cu specii de: fag ("Fagus sylvatica") în asociere cu gorun ("Qercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus foliaceae"), stejar ("Qercus robur"), pin (plantație cu "Pinus sylvestris"), mesteacăn ("Betula pendula"), măr-pădureț
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
daco-balcanice, pontice sau panonice; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Printre speciile de plantele semnalate în arealul Măgurii Priei se află: laptele cucului ("Euphorbya amygdaloides"), osul iepurelui ("Ononis spinosa"), pătlagina ("Plantago major"), clopoțel ("Campanula serrata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), vinarița ("Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenei ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]