1,411 matches
-
am trimes la Văcărești? Că Îl făceam eu bine aici.” Zic: „Acuma tot atâta. Nu m-am putut Înțelege cu el, nu m-o ascultat”... Și l-o dus la Văcărești. Și o venit toamna, culesul porumbului. Toată ziua rodeam mălai, ca porcii. Lumea flămândă, n-o fost mâncare... Mălaiul mucegăit o trebuit să-l deie la porcii din colonie, da’ ăla nu l-o mâncat, și dintr-ăla mălai ne-o făcut nouă mămăligă... Și cum l-o dat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aici.” Zic: „Acuma tot atâta. Nu m-am putut Înțelege cu el, nu m-o ascultat”... Și l-o dus la Văcărești. Și o venit toamna, culesul porumbului. Toată ziua rodeam mălai, ca porcii. Lumea flămândă, n-o fost mâncare... Mălaiul mucegăit o trebuit să-l deie la porcii din colonie, da’ ăla nu l-o mâncat, și dintr-ăla mălai ne-o făcut nouă mămăligă... Și cum l-o dat Dumnezeu, fără să-l cearnă, nu nimic, nu conta... Mălaiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Văcărești. Și o venit toamna, culesul porumbului. Toată ziua rodeam mălai, ca porcii. Lumea flămândă, n-o fost mâncare... Mălaiul mucegăit o trebuit să-l deie la porcii din colonie, da’ ăla nu l-o mâncat, și dintr-ăla mălai ne-o făcut nouă mămăligă... Și cum l-o dat Dumnezeu, fără să-l cearnă, nu nimic, nu conta... Mălaiul ăla o avut ceva, habar nu am ce, da’ gândeai că e prenandez. Dacă l-o luat acuma de pe foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mălaiul mucegăit o trebuit să-l deie la porcii din colonie, da’ ăla nu l-o mâncat, și dintr-ăla mălai ne-o făcut nouă mămăligă... Și cum l-o dat Dumnezeu, fără să-l cearnă, nu nimic, nu conta... Mălaiul ăla o avut ceva, habar nu am ce, da’ gândeai că e prenandez. Dacă l-o luat acuma de pe foc și l-o turnat În formă... ai putut să Îl Întinzi cât ai vrut... așa se Întindea. Măi tată, măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ne găsește: „Drepți! Două sute de salturi!”, Am făcut... și așa curgea apa pe mine, de parcă am dat cu coasa..., că eram În zeghe și pantaloni. Și zic: „Hai, mă’ Ioane, măi, asta ți-o trebuit... Nu mai mănânc eu mălai niciodată, futu-i mălaiul mamei lui”. Și ne vede iar și zice: „Mă, bandiților, ați vrut să dați foc la tarlaua de porumb! Cum vă cheamă? Rămâneți În poartă și luați 25 la fund”. N-o fost valabil ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Două sute de salturi!”, Am făcut... și așa curgea apa pe mine, de parcă am dat cu coasa..., că eram În zeghe și pantaloni. Și zic: „Hai, mă’ Ioane, măi, asta ți-o trebuit... Nu mai mănânc eu mălai niciodată, futu-i mălaiul mamei lui”. Și ne vede iar și zice: „Mă, bandiților, ați vrut să dați foc la tarlaua de porumb! Cum vă cheamă? Rămâneți În poartă și luați 25 la fund”. N-o fost valabil ceea ce am zis noi... că șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Județul?” „Maramureș.” „Satul, comuna?” „Satul Istrău.” „Ce condamnare ai?” „18 ani.” Îl Întrebă pe Toader... El avea 20. Vine sergentul-major la noi: „Ce ați făcut, măi?”. Zic eu către el: „L-am făcut pe dracu’... Când o fost gata prăjit mălaiul, o venit șeful de escortă, dar acuma e mai mare năcaz, că ne-o spus că deseară ne lasă În poartă”. „Pă cine?” „Pă noi, pă cine?” „Cât timp Îs și eu cu voi, În poartă nu rămâneți. Să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bota, că oamenii-s ca oile. Zice unu către mine: „Măi, ieși și tu, că și tu ai dat la Chilințan și la nu știu care 40 de saci de porumb boabe, În Țăndărei, unde Îs silozurile”. Băteam cu mașina de desfăcut mălai și 40 de saci le-am dat, și striga ăia de-acolo din solozuri, de la Înălțime, că ne-o văzut: „Măi, hoților, măi, nu vă e rușine, măi, să furați?”. Și o fost trei inși care o Împărțit cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grâu și câteva grăunțe pe un fund de sac. Două sticle de jumătate de litru de ulei, neîncepute, și două pachete de zahăr completau „stocul” de alimente. Pe un raft improvizat erau câteva borcane de zarzavat, două cutii cu ceva mălai și puțină făină de grâu. La toate acestea trebuie să adaug și cele câteva kilograme pe care mă străduisem din răsputeri să le pun pe mine. Aceasta era toată averea unei primărițe de comună la sfârșitul anului 1989. 207 Înainte de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tineri (sub 14 aniă, multi dintre ei sunt bolnavi și inapți de muncă.” Ziua de lucru este de 10 - 14 ore, „mâncarea este proastă și se compune dintr-o supă de fasole, 200 grame de pâine și 200 grame de mălai”, oamenii nu capătă îmbrăcăminte, „dorm pe jos în pădure, deseori în noroi, sub ploaie, deoarece nu există nici macar bărăci”. Politică regimului „titoist” este „național-șovinistă, rasială de tip fascist, de asuprire bestiala a minorităților naționale, de răpire a oricărui drept de
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
eczeme și vinișoare ce strângeau bastoane, evantaie, ziare în toate limbile și alfabetele, fețe pierdute în pasajele submarine; să îl descoperi în ochii acestor oameni ce ședeau la soare, în mirosul de frunze arse de afară sau în mucegaiul de mălai și acizii sosului de friptură din clădire. Care nu era deloc rezidența unui milionar, ci fusese pe vremuri un bloc și nu avea defel o grădină minunată în spate, ci porumb și floarea soarelui. A sosit și camionul cu restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Lespezile caldarâmului erau lunecoase, însă nu de la rouă sau ploaie, iar mirosurile pe care nu eram încă în stare să le disting se ridicau puternic amestecate - mirosul de paie, de lut, cărbune, de fum de ocote, prăjeală, piatră, rahat și mălai, pui fiert, piper, câine, porc, măgar. Nimic nu mai era ca înainte; totul era straniu. În curtea hambarului, care s-a cutremurat de groază când l-am băgat înăuntru pe Caligula cu gluga pe cap; și în dormitor, unde aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aștepți măcar trei ore. Mămica tocmai m-a trimis pînă la Universitate, să-i aduc ceva și-aș fi rămas și la ora de pian. Au mers împreună la Universitate, Sorina a cumpărat de la alimentara din spate un kilogram de mălai grisat, singurul loc din Iași unde găsește fără să stea la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci, fata i-a promis că, la sfîrșitul ăsta de săptămînă, va veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său sânge rece și i se adresează neobișnuitului interlocutor, pleonastic, din voleu, fără preluare: Hai sictir, în p...da mă-tii, de vagabond! Lasă-ne-n pace! La o parte! Dă-te...! N-am mălai! N-am bolivari! Vrei de pomană? Ce vrei? Ce-aștepți? Ce dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe care și le umpleau cu șezători și alte sărbători, pe care abia le așteptau, pentru a le transforma în prilej de întîlnire și distracție, ce abundă în alimente și băuturi rituale: colacul și turta de Andrei, plăcinta cu bostan, mălaiul, grâul încolțit, vărzarea, usturoiul, covașa. Scopul proiectului Reînnoirea spiritului tradițiilor străbune prin reînvierea unei sărbători populare importante pentru strămo șii noștri, Noaptea de Sîntandrei. Obiectivele proiectului sunt legate de redarea scenică a ritualurilor și practicilor de Sântandrei- colaborarea cu formații
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
lemn plină cu lapte, nu știa să le mulgă, că oile se mulg prin spate și ele se speriau, făceau ca dracu’. Am rămas acolo un an. Îmi amintesc și acum gustul de ciorbă de praz și de turte de mălai, bătrîna Învățase să gătească oltenește. Prin octombrie, rușii erau În București, se schimbase... practic se schimbase totul. Bătrînului, care cred că În sinea lui spera c-o să ne putem Întoarce acasă, la gospodăria noastră și la pămîntul nostru, că am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oamenii trăiesc uitând că trăiesc și mor refuzând să creadă că mor... Domnul Pavel, ca și cum nu se întâmplase nimic, mai venea din când în când în curtea și încăperile fostei locuințe. El stăpânul de altădată se interesa de grăunțele și mălaiul pentru păsări, de coteț de care era nemulțumit și acum că e prea mic, de proviziile pentru iarnă ale doamnei Pavel, dar oricât de rar venea se retrăgea însă totdeauna în acele ore săptămânale de sindrofii ale soției ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu gura țevii În jos. Blondul Își făcu mâinile pâlnie. În praful de pe obraz lacrimile săpaseră dâre albe. „Ba pe mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grâul, nici porumbul, boierul cu os domnesc Îi aștepta pe oameni să vină să se Împrumute de câte un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește proaspăt și-l Însoțeau cu pește uscat. Boierul n-a avut ce face: a adus de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se scuture de slăbiciune. Era obosit, drojdiile vinurilor Înghițite i se năclăiau Încă prin creieri. Îi era rău și răcoarea dimineții nu-i mângâia fruntea și tâmplele dureroase. Plângea, fără icnete, lacrimile mari cădeau pe pământul mărunțit ca un mălai. Încet, mintea i se dezmorți și Începu să lucreze. Întâmplările i se deslușeau din ce În ce mai limpede. Îl cunoștea prea bine pe Întunecatul său tată. Știa ce-i poate pielea și se pricepea să citească În felul lui de a se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umăr. Foiște scăpase și el, ca prin minune, ieșise dintre dărâmături Înveșmântat numai În niște chiloți cu găuri și petice frumos colorate. Mamă-sa, tușa Tinca, norocoasă și ea, era dusă prin vecini ca să se Împrumute de vreun ciur de mălai ce urma să fie plătit În servicii (lecții private la mai toate materiile pentru odraslele familiilor creditoare) de către mâncăciosul fiu, care În seara aia era vizitat de muză și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bunului meu tată, ce-n cer acuma-și plânge neputința, zăcea sfârșit, Îmbrățișând pământul. Ce crudă soartă ori ce vis teribil din care - cu nădejde Îngerească - Îmi tot spuneam să ies! Zadarnic, Însă: mama, ținând În sorțu-i ciurul cu amar mălai, Îmi spuse pe șoptite: de-acuma chiar că nimic nu ai. Și adevăr rostise buna de ea: nimic nu mai aveam, nici eu, nici ea, doar mălaiul cu roșie tărâță Îngroșat. Și-acela de-mprumut. Bălăuroiul țăndări Îmi făcuse electricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot spuneam să ies! Zadarnic, Însă: mama, ținând În sorțu-i ciurul cu amar mălai, Îmi spuse pe șoptite: de-acuma chiar că nimic nu ai. Și adevăr rostise buna de ea: nimic nu mai aveam, nici eu, nici ea, doar mălaiul cu roșie tărâță Îngroșat. Și-acela de-mprumut. Bălăuroiul țăndări Îmi făcuse electricul reșou - prieten drag și meșter la cafele - și adormitul vas cu-aromitoare murătură, ce-n ceasuri grele și dureri de cap Îmi picura ambrozie În gură. Vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iarna, calul se hrănea din mila oamenilor. Unii Îi aduceau fân, alții câte o traistă de ovăz și mai ales copiii Îl răsfățau cu cotolani de porumb furați de prin pătulele părinților ori cu bomboane mentolate ce păreau tăvălite prin mălai, târguite de la prăvălia fără firmă și care Își schimba numele după cel al gestionarului. Mihai Enin simțea de fiecare dată bucuria lui Canafas, care zâmbea arătându-și dinții lați și galbeni, fornăia, Își scutura coama, Își freca tâmplele și urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]