5,747 matches
-
focaliza privirea, dar peste tot pe scaunul pasagerului erau sângele și mucii, saliva și dinții mei. A trebuit să deschid portiera și să iau pistolul de unde-l scăpasem. Faptul că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele foarfece chirurgicale mi-au tăiat fusta, chiloțeii, pozele poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit când se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i‑am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămânilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o întrebi: — Lentil? Femeia se întoarce, ea e. La gât îi scânteiază diamante adevărate. Părul lung, strălucitor, se unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la școală împreună. Când erați tinere... mai tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-s decorațiuni ieftine pentru pomul de Crăciun. Sunt pe drum, spune ea în telefonul mobil. Îl pot lua pe cel de la trei jumate, dar numai pentru jumate de oră, spune. Mai spune la revedere și închide. Îți atinge mâna cu mănușa ei moale, catifelată, și-ți zice că arăți bine. Te întrebă ce mai faci. O, ce făceai și până atunci, îi răspunzi. Te ocupi de picioare. Ți-ai făcut o clientelă fidelă. Lentil își mușcă buza inferioară privindu-te, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Afară, în stradă, un paznic oprește un taxi pentru Angelique. Intrând pe bancheta din spate, Angelique îți înmânează o carte de vizită. E numărul de telefon al unei clinici de vindecare holistică. Sub număr scrie de mână: „Cere cu Lenny”. Mănușa de piele moale, parfumul ei de trandafir, sunetul vocii ei, toate îți spun „Sună-mă”. Oamenii au tot felul de motive pentru care se apucă de făcut laba piciorului. Ideea că poți oferi familiei tale o viață mai bună. Părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umerii lui, de la spate, și Angelique spune: — Las-o pe mami să-ți arate cât de mult te iubește, puiule... Îl ghidează să se așeze pe saltea. Să se întindă. Îi scoate șosetele îngălbenite. — Hai puiule, spune ea. Scoțându-și mănușile, spune: Știi ce grozav masez eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și subțiri, și-și trece limba pe talpa lui Lenny. Angelique îi prinde călcâiul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o distanță. Și Inky spune: — Știi, credeam că singurul lucru mai rău decât a eșua în domnișoaragoste era a reuși... Spune: Eram atât de îndrăgostită de Cercetaș, încă de la școală, dar știi cum... ne dezamăgesc evenimentele. Inky și Muffy poartă mănuși fără degete ca să poată sorta mai bine dozele goale de bere, și Inky spune: — Credeam că secretul unui sfârsit fericit era să cobori cortina exact la momentul potrivit. O singură clipă după fericire, și iar nu mai e nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama că fata se târăște spre ei. În spatele ei, pantoful negru al unui bărbat coboară din mașină. Urmează cracul unui pantalon de culoare închisă. Un bărbat cu mănuși negre de piele iese din mașină, în timp ce fata se ridică în picioare, țipând. Urlând „Vă rog”. Țipând după ajutor. Atât de aproape încât zărești unu, două, trei inele de aur care-i străpung urechea. Cealaltă ureche n-o mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Kenny Wilcox spune: — Bine. Mă bucur s-aud... Și adoarme cu zâmbetul pe buze, pe când îi vâr țeava pistolului în gură. „Fericirea” nu-i de folos nimănui. Un pistol neînregistrat. Țeava e vârâtă în gura lui, mâna mea într-o mănușă, cu degetul pe trăgaci. Micul Kenny e întins pe sofa, dezbrăcat, cu mădularul lubrificat cu grăsime de gătit, iar la televizor se derulează un episod din vechiul lui serial. Dovada hotărâtoare e pornografia pedofilă descărcată pe hardul computerului. Imaginile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de metal. Toți respiră mirosul de înălbitor al apei oxigenate, sub damful de latrină care iese din plămânii Suflătoarei Betty. Directoarea cere să fie adusă o trusă de investigații pentru crimele sexuale. Bețișoarele cu vată și lamelele de sticlă și mănușile. Cora Reynolds era printre ei, stând atât de aproape încât a lăsat o urmă alunecoasă de mâzgă până la biroul ei. După ziua respectivă, agenția County Facilities a pus yală pe ușă și i-a dat Corei cheia. De atunci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poată hotărî că e Îndrăgostită. Asta o știe pentru că privise ceasul primit În dar anul acela de ziua ei, pe care nu putea să l sufere. (Era un ceas caraghios, cu Mickey Mouse care arăta orele cu mâinile vârâte În mănuși galbene. De ce oare aleseseră părinții ei așa ceva, n-o cunoșteau deloc?) și-a dat totodată seama că nu era vreun coup de foudre teatral, așa cum probabil că avea să i se Întâmple mai târziu, nici vreo izbucnire aprigă de dorință
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mașină mare, mare și foarte rapidă. Doar că acum a cam scăpat pedalele. Bill Schneider Îi aștepta În biroul lui. Pe birou era fotografia unui băiat și a unei fetițe, de opt și respectiv de șase ani. Băiatul purta o mănușă de baseball. Pe peluza din spatele copiilor, o bucată de furtun alb de stropit șerpuia spre pantofii fetiței. În fundal părea să fie o casă acoperită cu șindrilă. — Copiii mei, a zis el când a observat că Margaret Își oprise privirea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase. Își dorea tot timpul căldură. Când ceilalți copii Își puneau căciulile și mănușile și mergeau să pati neze, știam că nu sunt dintr-ai lor, că sunt din altă parte. La școală, la lecțiile de istorie, ori de câte ori zicea profesorul noi am cucerit sau noi i-am civilizat, mie-mi trebuia un moment până
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înrămată care Îl reprezenta alături de Kennedy. Erau pe bancheta din spate a unei mașini decapotabile, amândoi afișând zâmbete largi. În fundalul neclar, dincolo de ceea ce părea un teren de paradă, era un rând de cadeți În poziție de drepți, ale căror mănuși și curele albe erau vizibile pe fondul Închis al uniformelor. — Asta, a Început el cu glas scăzut, Încă privind diapozitivul, asta nu cred să mai fi văzut vreodată. și-a dres din nou glasul. Nu-mi aduc aminte. A clipit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oraș. Își așeză cu multă atenție pălărioara grena pe cap. Moda o avantaja de data asta, sub borul pălăriei mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise de dimineață posibilitatea unei schimbări în viața ei, poate chiar presimțise. El o aștepta lângă holul de la ieșire, părea oarecum absent. Sidoniei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie să ai un instinct de apărare la îndemână, să-l folosești în caz de primejdie. Se așezară pe scaunele albe, rotunde. În ce-l privește pe agresorul nostru... În momentul când fata veni să preia comanda, Sidonia își scoase mănușile. Avea mâinile frumoase, prelungi, nemuncite. Le împreună pe marginea mesei, gânditoare. Se simțea minunat, era aer curat, soarele nu avea încă destulă forță. Formau, desigur, o pereche plăcută la vedere, mă rog, trecută de prima tinerețe, coaptă bine, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să fie! Coroanele copacilor se clătinau domol în vânt. Aproape nimic, tot nimic, mintea ei, goală. Probabil este minunat la țară acum, spuse cu vocea ei groasă, de fumătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]