537 matches
-
ruga ceva și nu înțelegeam ce. Numai că în vara aceea ultimă, vara cu nori, încrederea naivă în el pierise. Nu mai credeam nici în zburătoare, planta înzestrată cu puteri peste fire. Satul sărac, cu case sărace și garduri de mărăcini, încetase să fie primul rai. Pe taluzul strict al unui iaz, visam mări și oceane. Mă plictisea viața de-o simplitate cerească a bunicii Leonora și compotul ei de rebrize. Pe Rusalin îl regăsisem nu știu cum, cam sălbatic. Arăta a flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva tufișuri plictisite de atâta stat pe loc, așa că apariția unei țâșnitori nu putea să fie decât cel mult o iluzie extrasă din creierul perpelit al unui călător însetat. Călător, am spus? Nimic mai fals... Și - a se reține
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În chiar centrul acelui gol, al acelei absențe așteptând să fie umplută cu o materie solidă, oricare ar fi fost aceasta. Atunci, parcă, din aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost hipnotizat. Nimic nu mai există acum În tine care să-ți confirme că tu erai acela și că experiența aceasta extraordinară a fost chiar a ta. Deodată, trilul ciocârliilor devine banal, observi că, prin grâu, sunt doar pietre și mărăcini, nu ai nici o poftă să mergi mai departe, praful se ridică gros, te Împiedică să respiri, te Îneacă; vezi că te afli pe un drum gloduros, pe care-l cunoști și pe care l-ai mai străbătut de sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini. Se produce o învălmășeală grozavă acolo: multe capete sunt zdrobite, cavalerii se împrăștie în toate părțile, vicecancelarul este ucis și pecetea regală se pierde, iar regele poate scăpa prin sacrificiul credinciosului său Desideriu, fiul lui Dionisie, care a îmbrăcat veșmintele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărare, primejdia era mare, de mușcături de vipere muriseră mai mulți la Stilo și în împrejurimi. Un strigăt sfâșie văzduhul: copiii, speriați, se priviră între ei, avură intenția să fugă, dar se întoarseră de unde plecaseră și iscodiră printre tufișurile de mărăcini și afin; unul de-al lor era întins la pământ cu un picior într-un rug de mure și fața potopită de șerpi ce se repeziseră la el. Nu i-au sărit în ajutor, și-au luat picioarele la sănătoasa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
eleva Anei Blandiana în sensul că descoperim afinități și aceleași trăiri, aceeași explozie vitală, precum și inspirația livrescă. Îi lipsește poetei respirația largă, cuprinzătoare a Anei Blandiana. Cu volumul "Adagio" (1973) îi descoperim Ioanei Diaconescu și note proprii: "Adagio pietrelor și mărăcinilor,/ Adagio fiului; și-a maicii sale vină/ Fie curat ispășită de lacrima luminii/ Etern întoarsă într-un ochi senin/ După o fugă, după vânătoare/ Înalt prin pădurea de crini". Obiectele se însuflețesc și poeta se mișcă lejer, pentru că ea le-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
luminarea sufletelor și a minților și mai ales iertarea noastră, urmași nedemni ai celor care i-au ucis visurile preoțești. „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin ” Oricât de amărât și năpăstuit ar fi omul, oricâte pârleazuri cu mărăcini ar avea de trecut în viață, tot mai găsește puterea și voința de a-și păstra cugetul curat și de a simți cu tot sufletul său valoarea, vocația. Și nu e suficient să simți, să ai conștiința vocației tale, dacă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
om ? Tu ești om ? Ăștia nu sunt oameni ! N-au inimă ! Vrea să intre în colectivul nostru ca viermele în rod !”. Sunt cuvinte-emblemă pentru miile de nevinovați care vor înfunda pușcăria și lagărele de muncă. „Pe dealuri și pe ogoare, mărăcinul umbră n-are/ Cum n-are umbră în satu, omu lacom și bogatu./ Mărăcinu e lăsatu să fie scos și-aruncatu.” Filmul cu titlu familial-călduț În sat la noi este o instigare temeinică la violența de clasă, exaltă ura ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în lipsa plantelor binefăcătoare, o nouă vegetație pune stăpânire pe terenul lipsit de izvorul vieții. De departe privind, câmpul apare verde, frumos, plin de viață, dar apropiindu-te, te așteaptă o deziluzie! în locul pajiștei și al florilor, cresc urzici, scaieți, cucută, mărăcini, etc. Ce plastice analogii cu firea omenească ne dă natura. Acolo unde este credință în Dumnezeu, rugăciune, unde domină curățenia vieții sufletești, sănătatea și dragostea de muncă, care împreună constituie adevăratul izvor al vieții, omul este cu conștiința împăcată, liniștit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cățărătoare) Sunt erupții ale pielii, uneori purulente, care apar pe mâini sau pe picioare și se manifestă prin mâncărimi, usturimi, tendința de a se extinde continuu. Apar din cauza umblatului desculț pe miriști păioase (grâu, secară, orz, ovăz), de la Înțepături de mărăcini sau de la insecte, de la scos cânepă topită din baltă, lovituri. Tratamente: Spălături cu zeamă de boz, de castraveți, cățușnică, gușa porumbelului, cu apă În care au stat haldani (tulpini de cânepă), cu fiertură din coajă și crenguțe de măr dulce
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
diversității păsărilor indigene dintr-o anumită regiune a unei țări, atunci am putea să comparăm, spre exemplu, diversitatea speciilor din unele ecosisteme sau subecosisteme diferite cum ar fi: o pădurice de foioase neperturbate de activitățile agricole, un gard viu din mărăcini bine stabilit care mărginește un mic islaz și un câmp arabil întins. Alegând prin sondaj câteva zone din aceste trei domenii (pădurice, mărăciniș și câmp arabil), atunci se poate merge aleator (zona aleasă reprezintă un eșantion aleator) prin fiecare din
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
biserică și tot sufletul creștinesc; aleasă este, că este chiparos, carele cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au și născut între mărăcinii nenorocirii cei de obște, iar nu și-au pierdut niciodată podoaba albiciunii; aleasă este, că este nor, care n-au ispitit nici o greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai nainte de naștere, fecioară în naștere, fecioară și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa, Ochii ginerelui iasă. Când te uiți la el și trece Parcă este în chiostece. Pann are meșteșugul măscăriei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de împărat, fiu de țigancă, poate servi ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu folos, prășind cu sapa și cu plugul - cu care Samgar a doborât șase sute de filisteni (Jud 3,31)- spinii și buruienile, pentru ca, fiind tăiate corzile de viță nefolositoare și mlădițele neesențiale ce nu fac rădăcini, după ce au fost scoși mărăcinii, via să producă ciorchini dulci și gustoși. Acei ciorchini care, după ce au fost purificați în teascul răbdării, vor putea fi transferați în crama veșniciei, după ce, asemenea focului, au ars în totalitate răutatea și dragostea răcită a multora, ce vor avea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ceas l-a ridicat pe Sfântul Francisc, un om într-adevăr după inima sa (cf. 1Sam 13,14), o lampă disprețuită în gândurile celor bogați, dar pregătită pentru timpul stabilit, trimițându-l în via sa pentru a curăța spinii și mărăcinii, după ce i-a distrus pe filistenii ce îl atacau, iluminând patria și reconciliind-o cu Dumnezeu, sfătuind-o cu îndemnuri permanente. 3. El, ascultând vocea prietenului ce-l invita din adâncul inimii, s-a ridicat fără zăbavă, a rupt legăturile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din pămînt numai de patru degete; în afară de aceasta, pentru a le asigura o fixare solidă se umplea fundul găurilor pînă la o înălțime de un picior (0,28m) cu pămînt care era bătătorit; restul găurii era acoperit cu crengi și mărăcini pentru a ascunde capcana. S-au făcut opt astfel de rînduri; la o distanță de trei picioare (0,9m) unul de altul. Erau numite "crini" din cauza asemănării lor cu această floare. În fața acetor găuri erau îngropați cu totul în pămînt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se mai adaugă sărăcia țăranilor care, încovoindu-se sub greutatea datoriilor, n-au putut nici să-și dreneze, nici să-și defrișeze pămînturile. De aceea, tot ceea ce constituise altădată un sol convenabil a fost acoperit de mlaștini sau năpădit de mărăcini. Mai mult: chiar renumitul canton Arebrignus este invidiat și ridicat în slăvi degeaba, pentru că nu mai vezi aici cultivîndu-se vie decît într-un singur loc; în afară de acest loc tot restul nu este decît păduri și stînci inaccesibile, adăposturi sigure pentru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai aduc aproape nici un profit din cultivarea lor [...]. [...] Ce să mai spun de celelalte regiuni ale acestei cetăți, care, după cum mărturisești, ți-au stors lacrimi? Ai avut sub ochii tăi un pămînt care a fost pretutindeni devastat, abandonat, acoperit de mărăcini, mut și tenebros, chiar și drumurile militare sînt atît de desfundate, ele trec peste șiruri de munți cu asemenea coaste și asemenea povîrnișuri încît cu greu lasă să treacă care pe jumătate pline, uneori chiar și care goale. Din această
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care putea fi cultivat departe de orașe, piețe sau castele nu putea fi sporit din cauza frecventelor incursiuni ale jefuitorilor [...] "Noi înșine am văzut cîmpiile vaste din Champagne, de la Beauce, de la Brie [...] absolut pustii, necultivate, abandonate, golite de locuitori, acoperite cu mărăcini și cu rug, sau de asemenea în cea mai mare parte a regiunilor care produc copacii cei mai deși, pe aceștia crescînd în păduri dese. Și, în multe locuri, ne-am putea teme ca urmele acestei devastări să nu dureze
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trebuie dăruit.” <footnote id="16">Ibidem, p. 86<footnote> Problema sădirii, formării și răspândirii credinței este prezentată de Iisus Hristos în Pilda Semănătorului. Mântuitorul precizeacă că o parte a semințelor a căzut la marginea drumului, alta în loc pietros, alte printre mărăcini și nu a dat rod, dar o parte a căzut în loc bun și a dat rod însutit (Luca 8, 5-15). Din cele prezentate mai sus, înțelegem că mediul de primire a Cuvântului (adică a cunoașterii, a înțelepciunii și a credinței
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
franchiști în 1936, care predica tinerilor că, de vreme ce Dumnezeu "i-a făcut astfel pe basci [...] nu i-a făcut pentru a deveni spanioli sau francezi tot așa cum păsările n-au fost făcute pentru a de-veni broaște rîioase, nici trandafirii, mărăcini"380. Sau încă, un exemplu în plus, Eugracio de Aranzadi, ideolog al mișcării se-paratiste din anii 1930, care scria că "poporul basc este un popor bun nu datorită instituțiilor, ci integrității spiritului său rasial"381. În plus, represiunea franchistă va
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și de strada aceea noroioasă, și de ostașii bătrâni condamnați să cadă într-o luptă inegală. Nu, nu era nimic patetic în demersul lor. Nu erau eroi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]