1,122 matches
-
Învățăm și cântece de sărbătoare. Unde Învățați cântecele? Pe cele de sărbătoare le știam, dar cântecele lor de război ei ne-au Învățat. Au Împărțit niște fițuici cu texte și cântam. Pe drum? Pe drum, cântând, bineînțeles - de ce să nu mărșăluiești cântând? Nici un sătmărean nu era acolo - numai din Maramureș... Așa s-a Întâmplat. Erați numai români, numai din România? Da, dar Într-o zi au adus zece oameni din Polonia. Polonezii s-au Înstrăinat foarte mult, nu s-au amestecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
serios, mai ales când ni s-a Împărțit câte o pâine Întreagă și alte alimente, rația pe mai multe zile. Asemenea „păcăleli” nu făceau nemții În lagărele de concentrare. Ni s-a spus că comandoul nostru se desființează și vom mărșălui spre Buchenwald. De fapt nu era de mirare, deoarece Încă de la mijlocul lunii martie s-au auzit bubuituri de tun care s-au Întețit cu fiecare zi - adică frontul se apropia de lagărul nostru. Marșul spre lagărul-mamă a durat 10
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rădăcini pătrund adânc În nisipurile pântecului inferior și șale căruiț ramuri presărate cu stele cântă În inima alizeelor. Ani de foc pentru o Întreagă generație de tineri prizonieri În facultăți, ani deloc literari, așa cum crezusem, ci cu adevărat vitali. Am mărșăluit Înarmați cu armele miraculoase ale clarviziunii, străpungând zidurile oarbe, descoperind, recreând minunile regatului copilăriei. Am renăscut Întru negritudine”. Definiții și reprezentări Într-un articol apărut Într-un număr al revistei Europe consacrat lui Césaire, Denise de Saivre reține trei definiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
garibaldină și doar abilitatea strategică a lui Garibaldi și lipsa de voință a ofițerilor bourbonici a permis victoria patrioților conduși de Garibaldi. Lipsa unei victorii definitive a blocat ulterior dorința garibaldinilor de a incepe marșul către Romă. Aceștia doreau să mărșăluiască către Romă pentru a o cuceri, indiferent dacă ar fi ajuns să se confrunte cu armatele piemonteze sau cele franceze 14. Pentru a evita acest conflict, Cavour i-a convins pe membrii sceptici ai parlamentului care puneau la îndoială oportunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
mai aud nimic despre țara asta!" Bineînțeles, insul confundă țară cu politicienii săi. Așa că l-am lăsat în plată Domnului, să dialogheze cu sticlă de whisky. Omul era un dezrădăcinat care habar n-avea că - în istoria umanității - si arborii mărșăluiseră pe glob, în pofida rădăcinilor, mișcătoare. Pe vremea aceea nici gînd să fi știut că mileniul care urma să vină va debuta printr-o criză a transhumantei, cvasiuniversală, developînd atît foamea de spațiu, veșnică, precum și foamea alimentară, endemica. O mie de
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
sale absolutiste. În 1640 Carol a fost constrâns să reunească Parlamentul pentru a strânge noi fonduri. În 1640 armata "Convenției" obține importante succese militare: scoțienii au învins armatele engleze și au cucerit orașele Newcastle, Northumberland, Durham și se pregăteau să mărșăluiască spre York. Fără alte alternative, în aprilie 1640, Carol a convocat Parlamentul. Pentru a obține banii necesari operațiunilor militare, a anulat "ship money". Dar când Parlamentul a formulat acuzații asupra unora dintre deciziile suveranului, în timpul celor unsprezece ani de guvernare
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Bonifaciu a fost rechemat în Italia și primit cu căldură de către Placidia. Lui Bonifaciu i s-a conferit rangul de patrician, în timp ce Aetius era deposedat de comandă militară, care era primită de dușmanul său. Aetius, considerând căderea sa iminentă, a mărșăluit împotriva lui Bonifaciu, înfruntându-l în bătălia de la Rimini. Bonifaciu a câștigat bătălia, dar a fost rănit mortal, murind câteva luni mai târziu. Aetius a fugit în Dalmația și s-a refugiat la curtea prietenului său, Rugila, regele hunilor. Cu ajutorul
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
viața 89 de persoane. Autoritățile nu au precizat cauzele, dar nu este exclusă nici o implicare teroristă l Cel mai respectat și influent cleric șiit din Irak, marele ayatollah Ali al-Sistani, a lansat un apel către toți irakienii, cerându-le să mărșăluiască spre orașul sfânt Najaf, pentru a-l convinge pe Moqtada al-Sadr să părăsească lăcașul de cult în care se adăpostește și să pună capăt rebeliunii de la Najaf l Cu prilejul aniversării a 60 de ani de la eliberarea Parisului de sub ocupația
Agenda2005-01-05-august () [Corola-journal/Journalistic/283219_a_284548]
-
colecției de artă a Companiei. Wakefield este plăcut surprins să găsească o pictură de dimensiuni medii din perioada timpurie a lui Jackson Pollock și o schiță a lui Robert Motherwell pîndind pe după faună, alături de o pictură suprarealistă Înfățișînd mici siluete mărșăluind către un vortex de energie luminoasă, semnată V. Brauner. Mai există două Giacometti spirituale și o vacă zburătoare de Chagall, chiar și o schiță a modelului de lenjerie de noaptea trecută și un model redus la scară al faimoasei Familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
joc. CÎnd beneficiarii filantropiei Încep să prospere, și deci să sufere În termeni oarecum mai burghezi, Încep să capete ceva valoare pentru el. Închide ochii, spre ușurarea lui Paulee, și trece În revistă o mie de ani de mari filantropi mărșăluind ca la paradă spre grătarul cosmic de barbeque, urmați de cîțiva dintre beneficiari lor care s-au bucurat de succes. Ah. Diavolul Întinde mîna după un borcănel cu unsoare, aflat În buzunarul blue jeans-ilor lui. Deșurubează capacul, Își Înmoaie degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
i-au denunțat mult timp pe acești cavaleri ai Domnului, Orfeu aproape că a rupt strunele lirei sale pentru a le slăbi vraja, dar fără de folos. Pe cînd Arta Începe să se Încovoaie sub loviturile acestor ucigași ai bucuriei, știința mărșăluiește Înainte, punîndu-i pe toți În slujba ei, În odioasele cămări ale rațiunii. Pan, care Își iubește toate numele, inclusiv pe acelea de Satan, Lucifer, Orfeu, Belzebut, cel Rău și orice altceva ce au mai scornit oamenii, se vede În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să încep să mă ambalez, gândurile mi-au alunecat către Adam și dintr-odată m-am simțit fericită. Foarte fericită. Mi se învârtea capul pe umeri. Tot felul de chestii neobișnuite îmi treceau prin minte. Un mare batalion de gânduri mărșăluia hotărât către zona Enervării, dar a fost distras de la calea cea dreaptă și a luat-o pe un drum greșit, așa că, spre surpriza lui, s-a trezit la o cu totul altă destinație: Mulțumirea Visătoare. Ceea ce vă asigur că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acolo o veșnicie, glumește bine dispusă o pereche jegoasă de pantaloni de crichet. Ți-ai cam pierdut îndemânarea. În drumul către pat, Adam mi-a ușurat trecerea peste podeaua curată ca oglinda sărutându-mă. Așa, ca să nu fiu nevoită să mărșăluiesc pân-acolo și să mă așez pe pat, pentru ca apoi să-l privesc în expectativă, jenată. Nu, Adam m-a sărutat, călăuzindu-mă în felul ăsta prin cameră, până când am ajuns la pat. Și cum patul era acolo, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate trei au mărșăluit înăuntru și s-au instalat pe pat, în timp ce eu mă ocupam de Kate și le povesteam cum decursese seara. Așa că, într-un fel ciudat, știind cât de dificilă am fost, îmi e mai ușor să accept faptul că James m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încep să iert și să uit? Nu credeți c-ar fi fost cazul să încetez să mai fiu rea cu Denise? Ei, nu era așa de simplu. M-am întors pe tocurile mele înalte și sexy și am încercat să mărșăluiesc cu hotărâre de-a lungul culoarului de la plecări. Nu era ușor să mă deplasez cu hotărâre în timp ce mă loveam de tot felul de oameni relaxați, care stăteau la taclale înconjurați de valize și genți, odihnindu-și coatele pe cărucioare ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un aspect chiar de coșmar. Am tras aer în piept: adânc, dar fără prea multă forță. Oare ar fi trebuit să sun ca să-l avertizez pe James de sosirea mea? Sau ar fi fost mai bine să intru în casă mărșăluind în calitate de stăpână a apartamentului? Asta în condițiile în care toată lumea știe că nu sunt stăpână decât pe jumătate din apartament. Dar după aceea mi-am spus că, fir-ar al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai vulgare. —Du-te tu, i-am spus Annei. Nu pot, a zis ea. Du-te tu. Mi-e prea somn, am spus. Trebuie să te duci tu. Nu, du-te tu, a îngăimat Anna închizând ochii. Mama a venit mărșăluind în grădină. —Claire, la telefon! a tunat ea. Și data viitoare când mai bat în geam, să intri în casă. Să știi că nu fac chestia asta de florile mărului. —Iartă-mă, mamă. Fii cu ochii pe Kate, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
puțin în timpul zilei. Doar seara mai ploua, când Helen stătea cocoțată pe garduri cu aparatul ei foto. Reveria a fost întreruptă când Holly a început să zbiere; după părerea lui Maggie, avea nevoie să i se schimbe scutecul, așa că am mărșăluit cu toții spre casă, unde Maggie a încercat, în van, să-i convingă mai întâi pe mama, apoi pe tata, s-o schimbe pe Holly. Nu m-a rugat și pe mine; uneori e grozav să ai mâna ruptă. În timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împotriva alteia. Dacă unul avea rezultate bune, era o ocazie să sublinieze eșecurile altuia. Îi plăcea de asemenea să-l întărâte pe Franklin împotriva lui Mary-Jane, coordonatoarea celorlalte șapte mărci. Apoi se terminase totul, pentru încă o săptămână. În timp ce toată lumea mărșăluia afară, mai multe persoane murmurau: — N-a fost prea crunt. A fost binedispusă azi. Și partea bună cu ȘLD era că, odată ce se încheiase, săptămâna nu putea decât să devină mai bună. Capitolul 27tc " Capitolul 27" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deschis și în prag stătea un bărbat rotofei la vreo cincizeci de ani. — Ai nevoie de un bărbat vânjos? —Eh, da. De mult n-am mai auzit asta de la o femeie. No, stați să-mi iau cheile. Toți trei am mărșăluit pe scări și am intrat în apartamentul meu, unde le-am arătat aparatul sus în raft. —Mă descurc, a zis Bubba. — Vă ajut și eu, a promis Ornesto. —Cum să nu, băiete. Dar a zis-o finuț. Bubba s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puteau ei să gândească pozitiv, vina mea că nu puteau anula călătoria. Cât de ușor se transformaseră În niște creaturi cârcotașe, văicărețe, ca niște copii care se țin după mama lor Într-o zi călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând de bucurie la vederea acestei parade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din New York, ultimele știri despre „cei unsprezece dispăruți“ și noul lor rol de luptători pentru libertate și democrație.... Urmau scene scurte din orașe din toată America, unde se țineau un fel de parade. Erau mitinguri și demonstrații, cu oameni care mărșăluiau purtând pancarte și bannere: „Eliberați-i pe cei unsprezece americani“, „Trăiască luptătorii pentru libertate“, „Bravo, Karen“, și unul care spunea „Bombardați SLORC“. Apoi imagini filmate la diferite seri de veghe și post din Tokio, Oslo, Madrid și Roma, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am înfruptat din farfuria amărăciunilor rezervate ostașului român, în condițiile de arșiță permanentă care predomină în această zonă secetoasă de la marginea Bărăganului, în zilele mistuite de un soare nemilos în plină vară din luna iulie anul 1952. Dormeam în barăci, mărșăluiam zilnic kilometri de la cazarmă la câmpul de instrucție și înapoi, exersam luări de redute imaginare cu asalt și exerciții de tir pe viu împotriva unor panouri instalate la distanțe diferite. Colegii mei se minunau că un tânăr evreu ca mine
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o arăta cu-adevărat nimănui. „Ce faci, Paul?“ „Sunt trist!“, zâmbea el, „Aplic rezistența prin depresie.“ După care apuca tricolorul prudent, cu tartinele degetelor înmuiate de soare și plictiseală, și începea să-l fâlfâie energic. În clipele alea, mă vedeam mărșăluind până la capătul lumii alături de el și de câteva milioane de compatrioți cinstiți și tăcuți, cu nervii la pământ, bucuroși de complicitatea secretă care ne unea împotriva sistemului și ne dădea tăria de-a merge mai departe: pierdut în mulțime, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ideea că există o forță, fie ea spirituală sau militară, mai presus de cea a Împăratului. În ultimele două sute de ani, sătenii de la poalele munților văzuseră adeseori trupe leite, În zale, sub flamurile shogunului și ale celor mai puternici daimyo, mărșăluind spre Întunecatele Înălțimi. Se Întorseseră doar câțiva samurai, răniți și Înfricoșați, care refuzau să mai primească misiunea de a lichida clanurile Ninja. Unii nu povesteau nimic. Alții spuneau că luptătorii În negru au puteri venite de dincolo de omenesc. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]