4,696 matches
-
se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Noaptea mai ales, când Zorela sforăia Încetișor, privea cu Încântare alunecarea lină a acului pe scala abia luminată: un fir galben de trestie prin care, În acele clipe, i se părea că respiră Universul. Și chiar Dumnezeu. Sub plapumă, trupul măreț al Zorelei, cu pante domoale ca munții Dobrogei. Se Învârtea prin cartier ca Într-un oraș străin. Pentru a ajunge acasă, trebuia să recunoască, oricât de rușinos ar fi fost, că se Îmbătase și să dea un telefon Zorelei, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de obiecte casnice, de la călcătoare cu cărbuni la umbrele de soare brodate de la Începutul secolului. Man muss sich nicht grosses vornehmen, um im Leben zu versagen, zice bunică-mea: Ca să eșuezi În viață, nu e nevoie să Îți propui lucruri mărețe. Începu să râdă și Petru luă râsul ei ca pe un semn, o aprobare a planului. Să Înțeleg că nu vei lipsi? Întrebă el timid. O asigurare În plus nu strica. În nici un caz. Așa ceva nu se ratează. Iau asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu cadrează cu străvechea noastră civilizație. Ghidul nu-mi lua seama. Părul Îi strălucea ca o perucă de wolfram conectată la un grup electrogen. Remușcările și părerile de rău au și ele strălucirea lor. Urma să beneficieze de o concediere măreață și lucrul acesta Îi mai tăia din tristețe. I-am spus totuși: Domnule ghid, nu-ți face sânge rău! Oricum nu-i puteai opri. Problema lui era o fată plecată demult de pe-aici, nu știu de unde. Nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți scuze. Asta e vina mea. Sunt un bătrân prost și egoist, care a crezut că poate îndrepta totul exact ca-n una dintre poveștile alea vechi. Dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se înălța măreață și stâncoasă, încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se fi omis referința obligatorie la documentele de partid, la "teze". "Iordana, mă lua în primire redactorul șef adjunct, citatul din tovarășu' unde-i?" Pasăre sesiza orice deviere de la dogmă. O făcea cu dăruire: braț drept picior înainte, orientate spre mărețul viitor. "Trăim un veac de împliniri mărețe", cum lălăia Radio București. Își asumase rolul activistului idealist, al propagandistului copleșit emotiv: deținea coșcogea rol în "procesul de edificare a socialismului". I-am văzut odată ochii frumoși, albaștri, în lacrimi: Cum, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de partid, la "teze". "Iordana, mă lua în primire redactorul șef adjunct, citatul din tovarășu' unde-i?" Pasăre sesiza orice deviere de la dogmă. O făcea cu dăruire: braț drept picior înainte, orientate spre mărețul viitor. "Trăim un veac de împliniri mărețe", cum lălăia Radio București. Își asumase rolul activistului idealist, al propagandistului copleșit emotiv: deținea coșcogea rol în "procesul de edificare a socialismului". I-am văzut odată ochii frumoși, albaștri, în lacrimi: Cum, lui nu i-au dat un ordin, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
clandestină, în strada "Cometa". Generalii erau numiți la conducere de Ana Pauker: întîi generalul Sănătescu, apoi generalul Rădescu. Președintele Tribunalului Suprem, Alexandru Voitinovici, băiat de cofetar polonez din Roman, evitase fronturile, dar îi condamna pe cei care o însîngeraseră pe Măreața Uniune. Și-atunci am dat mîna tovarășei vecine,/ Uniunii sîngerate ca mine", versifica o cenaclistă. Cînd robotul e de gen feminin, mai și sîngerează. I s-a făcut onoarea, spunea Petre Țuțea, să sufere pentru neam. Să fie ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai multe, veșnic cu ceva de umplut. Doamne cât Ești de ocupat și pustiit de Tine Însuți! Dar plin de Tine o, m-ai scris cu literă mare! -, de Viața Ta. Doamne, îmi vine să fug, iar m-ai însăilat măreț, pe aceste pagini pe care mă scurg, așa cum încearcă Mama, dragul meu Iubit (vezi, am învățat să dau importanță a ceea ce incumbă cuvântul), să se scurgă spre mine ca o otravă dulce, dovedindu-mi prin existența ei inutilitatea mea, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În vers alb, bine săpat în carnea neagră în metrul antic. Și pe foarte multe pagini. Videoproiectorul expuse pe ecranul nopții imagini în reluare. Sfârșitul venise peste început, cei ce aveau să fie eroii evenimentelor priveau fără să vadă adevărul măreței lor nimicnicii și râdeau ca la vizionarea unei telenovele cu răsturnări de situație pe care nu le înțelegeau. De multe ori te surprinzi în ipostaze pe care dacă le analizezi mai târziu, în filmul memoriei, nu le pricepi ego-ul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru aceasta mi-a spus și ce sacrificii va face. În primul rând, va deveni ascet. Chiar dacă va scrie un cuvânt pe zi, va lucra asiduu pentru a-l duce la final, chiar dacă va trebui să moară în clipa aceea. Măreț gând! Se vedea tradus în toate limbile cu litere mari pe ecranul nopții. Magiștrii își scriau gândurile viitorului prezent în care ne vedeam trăind în trecut. Numai că eu și Mihai Dinu, elevii de atunci, vedeam ce se întâmplă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe un oaspete ales, bucurându-se nespus că le vizitez Capitala deja înfrățită cu Orașul Nostru de pe vremea lui Ilarie Voronca și Panait Istrati, care aveau să bântuie în viitor prin orașul-lumină, evaluând în operele lor omul ca posesor al măreței sale nimicnicii, exprimată prin fapte înălțătoare care conferă aure de Zei unor destine lăsate la voia întâmplării, vor explora umil viața, mulțumiți că există, fără a-și aroga vreun merit decât acela de mesageri. Din rutină m-au întrebat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
miner a lui Richard Harris din Viața sportivă înaintea ochilor. — Nu toți sînt brute, cu majoritatea se poate sta de vorbă în termeni rezonabili, îi citește Comandantul gîndurile. Uneori chiar și un singur fir de păr poate ruina un vis măreț sau o carieră. — N-o să mă convingă nimeni că viața nu e o luptă permanentă, bate Regizorașul în retragere, simțind că scapă totul printre degete, n-o să mă las chiar dacă mi-ar întoarce toată lumea spatele. De-asta ați reușit în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iasă totul bine, te declarăm noi după aceea erou, îți ridicăm cîteva statui ici colo prin orașele patriei, o să-ți punem numele pe unele străzi, instituții, mai vedem noi pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta doar în schimbul unui mic gest nebunesc, tovarășe General, te a ispitit cu darul lui de orator ratat. Cred că e destul de echitabil, în ideea că vremurile se vor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ (Stela Brie) „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. /.../ Destinul mă leagănă-n lanțuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
text în proză, obținem un articol de ziar (local) referitor la profesorii fără vocație pedagogică: „Copiii vin la școală cu dragoste de carte, dar, printre dascăli, găsesc și momâi împăiate care le amărăsc dragostea de carte. Pe lângă oameni cu sentimente mărețe, se mai strecoară și bețe care n-au știut să ia din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea din lemn îi sperie și toată știința lor se năruie și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare cristaline, vacanțele școlare erau adevărate poieni ale timpului, în care florile voioșiei răsăreau din candoarea și zburdălnicia copiilor. Totodată erau și zile rodnice prin ajutorul dat de către cei mici
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un ungher inaccesibil camerelor de luat vederi și privind obsesiv un nud feminin sculptat în piatră. Acest Seec Nolty este protagonistul romanului Cocoșatul din muzeu de Petre Bucinschi (Transilvania Expres, 2006). Spre deosebire de personajul lui Victor Hugo el nu are nimic măreț. Totuși, autorul îi descrie tribulațiile filozofico-sexuale cu minuție și pietate, ca și cum ar fi vorba de un erou. Mai mult decât atât, Petre Bucinschi se fâstâcește ori de câte ori face considerații asupra lui Seec Nolty. Limbajul său devine nefiresc, se încarcă de neologisme
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de vorbă, la o cafea, cu plopii și arțarii? Viorel Chițea nu găsește tonul potrivit nici când se adresează iubitei: „E nevoie de tine ca esență umană / Ce îmi soarbe ființa dintr-o zonă precară, / Îndreptând-o cu grijă spre mărețul real / Unde omul renaște devenind social.“ (Apel la iubire) Trecem, rușinați, peste referirea, involuntar echivocă, la îndeletnicirea iubitei: „îmi soarbe ființa dintr-o zonă precară“. Dar nu putem trece peste aspectul pompos-oficial al ultimelor două versuri: „Îndreptând-o cu grijă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Unde omul renaște devenind social.“ (Apel la iubire) Trecem, rușinați, peste referirea, involuntar echivocă, la îndeletnicirea iubitei: „îmi soarbe ființa dintr-o zonă precară“. Dar nu putem trece peste aspectul pompos-oficial al ultimelor două versuri: „Îndreptând-o cu grijă spre mărețul real / Unde omul renaște devenind social.“ Dacă ai o iubită, este păcat să vorbești despre ea ca un om politic despre programul lui de guvernare. Poezia ca defulare „Mă simt un rahat / sunt un rahat / o vomă pe care o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu te-ai întrebat niciodată de ce bărbații-lup predomină în zona intercarpatică?”). Are mare noroc că, fiind un personaj fictiv, nu putem să o luăm (intercarpatic) de ceafă și să dăm cu ea de pământ. Intentii frumoase Într-o carte intitulată măreț Când Dumnezeu se exilează-n tine (Brumar, Timișoara, 2005), un tânăr autor, cu intenții frumoase (și cu trăsături frumoase, după cum reiese de pe ultima copertă a cărții), Aurel Curcă Udeanu, monologhează-filozofează într-un stil poematic sacerdotal care reușește cu greu să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
eta După cum reiese din volumul de versuri pe care l-a publicat nu demult - Scrisori pe frunze / Letters on leaves, Timpul, Iași, 2008 -, Rafila Radu este o apropiată a lui Dumnezeu, a universului, a tot ceea ce altora li se pare măreț și inaccesibil. Arghezi era sfâșiat de incertitudini când se adresa divinității și nu primea răspuns. Rafila Radu îl evocă pe Atotputernicul în treacăt, cu aplomb, ca pe un cunoscut oarecare, care mai și dă semne de amnezie: „femeia-înger / Dumnezeu m-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mers al "societății socialiste", "oamenii noi" trebuiau să fie animați de visuri și idealuri identice, iar pentru ca această unitate să devină posibilă era necesară o epurare ideologică. Bâlbâitul dorea o generație fără dileme, devotată suflet, dar mai ales trup, "idealului măreț". Decretul 770 impunea "nașterea unei noi generații": șoimi, pioneri, uteciști, clone ale unei mentalități obscure, care trebuiau să crească odată cu orânduirea, care urmau să se formeze în "minunatele condiții de educație socialistă", cărora li se impunea să gândească proletar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cunosc decît într-un lung șir de ani și cu multe osteneli și primejdii pe care le-am întîmpinat. Opera aceasta, eu n-am înfrumusețat-o și nici nu am umplut-o cu fraze îndelung meșteșugite, cu vorbe umflate și mărețe sau cu alte găteli și ornamente care uimesc privirea și cu care mulți obișnuiesc să zugrăvească și să împodobească lucrurile pe care le spun; deoarece am voit ca ea, sau să nu merite nici un fel de cinstire, sau să și-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]