3,738 matches
-
cu delicatețe pe sociologul maoist Slavoj Žižek și se mulțumește cu o ironie benignă pe seama revistei Critic/Atac, care găsește de cuviință să-l publice pe sociologul cu pricina, nu altul decât acela care a lansat măreața idee cum că măreția comunismului ar consta în mărețele iluzii pe care le-a insuflat milioanelor de oameni. De citit numai cu spirit critic articolul lui Bedros Horasangian din același număr al „Obsevatorului”, din care n-am înțeles ce legătură există între „Principiile lui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
stadion imens, de 120.000 de locuri, Olympiastadion-ul ridicat special la ordinul lui Hitler spre faima Germaniei pe care pusese deja stăpînire. Bruno în schimb, în vorbele pe care le strecura în timpul discuțiilor, n-avea de unde să aducă o asemenea măreție. Astfel încît, pentru a compensa, începuse să construiască o lume mitică, din care el nu făcea parte direct, dar pe care-o cunoștea, măcar din cărți și din poveștile culese din memoria sa, atît de îmbogățită de-a lungul vremii
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
instituită de Iosif al II-lea în 1785 nu mergea destul de departe pentru a-i aduce pe masoni sub control strict. În fața unei asemenea suspiciuni și ostilități, cum avea să fie masoneria protejată? Cum aveau să fie prezentate marelui public măreția și universalitatea ei? Cei doi masoni, Mozart și Schikaneder, au hotărât să scrie prima operă masonică - Flautul fermecat. Abili, ei au tratat întregul subiect în două moduri: cu demnitate, iubire și respect - ca niște frați autentici -, dar și cu umor
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
pentru că gândirea severă preia în studiu banale fragmente ale unor realități de acum și dintotdeauna. Cărămizile sale le putem găsi în zidurile ruinate ale vestigiilor antice, ori decupate în șanțurile arheologilor sau pur și simplu în cărămidăriile zilei. Saltul de la măreția evocatoare a ruinelor, ce amintesc de un trecut glorios, din peisajele romanticilor nu evocă la Dacian Andoni decât materie perspectivată de griuri produse în tușe dense, pe care, uneori, se așază, dând straneitate lucrărilor, un albastru lunar, absorbit în materia
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
I. Portret exterior : chip pietros, cub de stâncă spart de un surâs de adolescent, timid, neconfesiv. Prezență masivă și iradiantă impunâd insesizabil. Cine are norocul să stea câteva ore în preajma lui Aurel Stroe poate contempla cu ochiul liber seriozitatea și măreția unui artist autentic, conștiință care fărâmă limita trecătoare a secundei încremenind-o în memorie și în același timp declanșand-o într-o proiecție ulterioară viitorului apropiat. În fine, cuvintele sunt de prisos ca și fotografiile de epocă. II. Ascultând „Concertul pentru
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Nichita Stănescu definesc lumi ce se află aici - iată! - într-o uimitoare interferență. O uimitoare aplecare a privirii unuia îndreptată spre celalalt. Intuiția de o rară suplețe a lui Nichita, întâlnește poetica sublimată a unui spirit intelectual de supremă altitudine... Măreția artistului, frumusețea gândirii, „conștiință care fărâmă limita trecătoare a secundei” sunt aspecte care ne-au mișcat pe noi toți cei care am avut privilegiul de a-l cunoaște pe Aurel Stroe. Intransigența gândirii sale nu era o crispare încremenită în
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Nu-s pentru prima oară la Roma, o știu destul de bine și nu-mi place, în ciuda farmecului ei. M-am plimbat prin oraș și, de data asta, inima mea i-a strigat: nu și nu! Sunt un om de la țară, măreția orașului mă înspăimântă. M-a înspăimântat întotdeauna. Toți vor la oraș, parcă li se întunecă mintea. Roma e Orașul Orașelor - degajă și cruzime, și măreție imperială. Chiar și ultima Romă istorică, Roma lui Mussolini, vorbește despre același lucru - puterea forței
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
data asta, inima mea i-a strigat: nu și nu! Sunt un om de la țară, măreția orașului mă înspăimântă. M-a înspăimântat întotdeauna. Toți vor la oraș, parcă li se întunecă mintea. Roma e Orașul Orașelor - degajă și cruzime, și măreție imperială. Chiar și ultima Romă istorică, Roma lui Mussolini, vorbește despre același lucru - puterea forței asupra oamenilor slabi. Treaba asta se simte și mai acut la Vatican. În ajunul audienței am umblat o zi întreagă prin catacombele Romei - e altceva
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
care vrea să scape de forța asta urbană, să existe independent de ea. Așa ceva nu-i reușește nimănui niciodată. Deși lucrul ăsta te mișcă până-n adâncul inimii. Simți că e multă credință, naivitate și curaj în refuzul de a accepta măreția și forța. Am ieșit foarte liniștit din catacombe, am încetat să am emoții în privința audienței din ziua următoare. Am înțeles într-o clipă că mă duc să-mi mărturisesc credința, că sunt pregătit să spun tot ce gândesc, să nu
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
ca o paradoxală împlinire în același registru de sensibilitate pe care planeta „ascunsă” îl reclamă nominal. Cele două surori trăiesc un sfârșit al tuturor sfârșiturilor, deplina solitudine a rasei umane se întoarce într-un final solitar după un scenariu agnostic. Măreția filmului lui Lars von Trier stă în această circularitate magică a unei gesticulaț ii pe deplin estetice care recuperează frumusețea din contemplarea unui sfârșit pentru care nu mai există nicio continuare, nicio memorie, nicio glosă, niciun cuvânt care să întoarcă
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
Ține de predestinare faptul că, în cele din urmă, Tony Judt a ajuns la New York. După ce, cu câțiva ani înainte, trecuse prin experiența inițiatică a străbaterii Statelor Unite, de la Est la Vest, într-o mașină, după ce a văzut, cu propriii ochi, măreția peisajului și diversitatea oamenilor, a ajuns la concluzia că destinul său e unul de newyorkez, de cetățean pe care nu-l ia nimic prin surprindere, capabil să reacționeze dezinvolt la cele mai neașteptate și bizare situații. Inclusiv la cele care
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
cufere - de care nimeni nu mai are nevoie - în fundul unui beci; nu se va ști cum au apărut și de ce vor rămâne pe vecie acolo. Poate că în tainice unghere, în sufletul orașului, se vor păstra de-a pururi pierdută măreție a valului, furtună, sarea, marea vuind și sclipind. Marea fiecăruia, amenințătoare și absconsa: un sunet de nepătruns, o unduire solitara preschimbata în pulbere și spumă de vise. În existentele excentrice descoperite, m-a surprins identificarea supremă cu portul tulburător. Sus
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
decursul istoriei sale, i-a plăcut să fie supus în acest mod, și care, în Franța, ar fi prilejuit de mult revoluții de genul celei de la 1789... În schimb, armele nefericitei regine ce a guvernat patria tuturor iluminiștilor, - invitați cu măreție în acea tiranică, de nemișcat, Rusie, au fost - armele Mariei-Antoaneta - grația, farmecul, bunătatea, feblețea, frivolitatea, sufletul austriac al Vienei Mariei-Tereza, mama Antoanetei, ușuratica... Ea venind în Franța, tot la cincisprezece ani, cu un destin de martiră... Și una și cealaltă
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
imposibilă." Tot în misiune se consideră și doctorul Makovițki, mândru de a fi considerat prieten de ilustrul său pacient. El e un lucid, un raționalist care se detașează de fervorile mistice ale adulatorilor acestuia, fără a-i diminua cu nimic măreția, dimpotrivă, așezând-o între niște coordonate rezonabile și plauzibile: Tot ce spune Lev Nikolaevici a mai fost spus. Pe tărâmul religiei și al eticii adevărul nu se inventează: el se descoperă și se proclamă. Lev Nikolaevici e marele proclamator. Nu
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
recognoscibile, pentru că răzbat chiar din abisurile ființei noastre mai mult sau mai puțin adormite, și imprevizibile, rebele, de multe ori inconfortabile, pentru că se agregă dintr-o atitudine așezată deasupra așteptărilor comune și din care răzbat, ca o flacără dezlănțuită, siguranța, măreția și forța. În această amplă îmbrățișare, lipsită cu totul de sentimente mărunte și de mize mici, intră deopotrivă soliditatea și achilibrul unei clasicități fără vîrstă și insurgențele, gesturile nonconformiste, ale unei adolescențe fără inhibiții. La intersecția celor două tendințe doar
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice. Mihai Viteazul, evident, călare, Avram Iancu, înconjurat sau nu de tulnicărese, Mihai Eminescu, androgin și astral și, cu oarecare timiditate, chiar Ion Antonescu, au fost de departe eroii cei mai rîvniți și mai curtați. Pînă unde a mers această
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
și semn, calea Doinei Lie este una a soluțiilor multiple. Avînd vocația construcției monumentale, a arhitecturii cu impact spațial puternic, ea nu poate ignora nici marea tradiție europeană a sculpturii de for public, după cum îi este imposibil să uite și măreția sobră și copleșitoare a imaginii bizantine. Dar tot ceea ce în sculptura clasică occidentală este consecința directă sau mediată a unei viziuni anatomice, în statuarul Doinei Lie devine geometrie sacră și reper hieratic. Însă ea nu este interesată nici de experiența
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
gradul înalt de reprezentativitate pentru arhitectura militară din sud-estul Europei secolului XV, el întrunind cele mai dezvoltate elemente de arhitectură civilă. Palatul Mare este o construcție de inspirație franceză, unică în spațiul dominat de regatul maghiar în acea perioadă, ilustrând măreția unei mari familii, cea a Hunedoreștilor, capabilă să împrumute modele arhitecturale dintr-un spațiu care găzduiește una dintre cele mai strălucite civilizații medievale: Franța, mai informeaă site-ul citat. În plus, tot la curiozități, aflăm că în acest castel s-
Ce castel din România se află în top "10 castele de poveste" din lume by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63923_a_65248]
-
piardă pe termen scurt, dar deopotrivă nu are cum să nu cîștige pe termen lung, premisa calculului fiind idealistă: cîștigă cine intuiește că forța nu are cîștig în fața spiritului și că, la scara unor întinderi mari de timp, umanitatea reține măreția spiritului și lasă deoparte efectul constrîngător al puterii. Și cum democrația e un joc la aparențelor în spatele cărora se ascund niște spirite viclene, cu timpul aparențele se risipesc și iese la iveală viclenia, moment în care ostracizații își recapătă efigia
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
a statuarului. Dar dialogul cu formele istorice ale sculpturii universale nu se oprește aici, la polemică și la negație implicită. Doina Lie face și incursiuni afirmative, conciliatoare, cu marile momente din trecutul statuarului, interpretîndu-le, resemnificîndu-le, dar acceptînd, implicit, autoritatea și măreția lor. Un moment important în acest sens îl constituie, pe de o parte, dialogul cu purismul lui Brâncuși, cu rezumarea formei la un detaliu anatomic, finisat pînă la scoaterea lui din scara intervenției umane, Torso, 1981, Torso, 1987, etc., iar
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
moment o bătălie psihologică cu aceștia. Eu nu doresc să mi se aducă elogii, osanale. Eu nu doresc ca vreodată un singur liberal să se transforme într-un papagal PD-ist, care să se ducă la televizor să vorbească despre mărețiile lui Crin Antonescu. Chiar plec din partidul ăsta atunci, dacă se întâmplă asta. Eu vreau însă să înțelegeți că uneori sunt nevoit să adopt anumite poziții, chiar dacă ele sunt polemice, pentru că nu o face altcineva. Exemplu: Nimeni vreodată nu a
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
sânge: „Ascultă dar, Israele: hotărârile și legile care vă învăț eu astăzi să le păziți, ca să fiți vii”. Ei, marii oameni „cu toții vii”, ne-au lăsat mărturie: „Și ați zis: «Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava Sa și măreția Sa și glasul Lui l-am auzit din mijlocul focului. Astăzi am văzut că Dumnezeu grăiește cu omul și acesta rămâne viu”. (Deuteronomul 4:1, 33; 5:15, 24, 33) Sărbătorindu-și ora de libertate (tocmai se despărțise de Katerina
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
dialog, e un semn că omul, acest „animal atât de sălbatic și rău”, este locuit, în cazul anumitor exemplare, de ceva mai-mult-decât-omul, creat după chipul și asemănarea Sa, cântată, invocată, reinventată de acea entitate superioară umană, greu de clintit din măreția ei sublimă, credința sa fiind, câteodată, asistată de necredință. Sau irumpând din terenul magmatic al celei din urmă. Ca în cazul prigonitorului Saul, care, după ce i se înfățișează, pe drumul Damascului, o „cerească arătare”, după ce i se dă un semn
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
un murmur afund locuiește scoica urechii eroilor. Așa cum, la începutul acestui straniu roman rusesc, cu Antigone dezlănțuite și prinți bizari, se auzea, în fundalul romanesc, zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul, din nou, spre Hegel, care găsește sursa măreției și a puterii în materia magmatică a vinei? - „Un mare om vrea să fie vinovat, ia asupra lui marele conflict; astfel a făcut Christos, individualitatea lui s-a sfărâmat, a căzut jertfă, dar fapta lui a rămas produsă tocmai prin
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
a rămas toată viața pe poziția unei gîndiri nealterate de presiuni ideologice și, în timp ce public figura lui era inavuabilă pînă la boicot cultural, legitimitatea sa în ochii germanilor venea din îndurarea aceluiași destin. Schmitt e un personaj tragic a cărui măreție vine din gestul drept cu care și-a primit căderea. La o privire rapidă, cartea lui Ion Papuc este o incursiune atent documentată în opera lui Carl Schmitt, accentul căzînd cu precădere pe patru lucrări: Der Begriff des Politischen (Conceptul
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]