3,671 matches
-
goală din odaia lui Bigarelli, cu mirosul ei de cerneală. - Al patrulea? Ucigașul celorlalți? Dar atunci, pe el cine l-a ucis? murmură deodată bargello, dezorientat. Părea să aștepte ca Dante să Îi dezvăluie acest mister inexplicabil. Dar poetul se mărginea să reflecteze, cu bărbia strânsă Între degete. Ochii Îi străbăteau iar și iar spațiul din jur, perindându-se de la resturile carbonizate la cadavru. Trebuia să existe o conexiune logică. Simțea că e aproape de adevăr, dar că acesta Îi scăpa printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al umbrelor care se manifestase la Abație. Totuși, instinctul Îi spunea că și miracolul era o verigă din acel lanț al morții. - Spune-le celorlalți priori să se lipsească de mine, la adunare. E nevoie de prezența mea undeva, se mărgini să Îi comunice străjerului. Când ajunse, biserica gemea deja de mulțime. Încă o dată, Își croi drum cu coatele, Încercând să revină În locul de observație de data trecută, sub pilastru. Baldachinul menit să adăpostească relicvariul lui Bigarelli fusese deja transportat În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ești un client bun, adăugă ea cu o jumătate de zâmbet. Pe terasă apăru chipul unei fete. Recunoscându-l pe Dante, făcu o grimasă. - Caut-o pe mută și vino cu dânsa În camera mea, Îi porunci Lagia. Fata se mărgini să Încuviințeze din cap, după care se făcu nevăzută. - Urmați-mă, domnia ta... și nobila doamnă, Îi zise apoi lui Dante, aruncându-i o privire ironică. Priorule, mereu apari pe timp de noapte. Nevasta dumitale, Gemma, pesemne că nu prea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
față. Lângă el, Fecioara din Antiohia Își ridicase vălul. Încă o dată, trăsăturile ei enigmatice Îl impresionară adânc. Pentru un moment, avu senzația că era pe cale să spună ceva și că beteșugul ei era și el un truc. Dar ea se mărgini să respire adânc. - Da, să-i ia naiba. Dar vreau să știu tot, și fără nici o reținere. Cine a organizat Înșelăciunea? Și cine sunt persoanele acelea cărora ar trebui să mă alătur, Cecco? Celălalt făcu un gest vag. - Credincioșii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mai multe ori. - Ei bine, treaba e delicată. Nu trebuie discutată la loc deschis, unde ascultă urechi străine. Ca membru vârstnic, propun să convocăm Consiliul pentru dimineața zilei de paisprezece, ultima zi a mandatului nostru. Toți Încuviințară. Dante se mărgini să mormăie ceva. Hotărârea aceea era lesne de interpretat: În ultima zi va fi suficient să se aducă la zi adunarea pentru a preda responsabilitățile oricărei decizii noului Consiliu și pentru a scuti astfel acei umeri slabi de povara unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aproape tot sânul, care zâmbeau obraznic la trecători, căutând să le atragă atenția. - Cu doar câțiva ani În urmă, pe vremea lui Giano della Bella, ar fi fost azvârlite la Stinche pentru hainele alea. Dar acum... comentă el. Dante se mărgini să dea din cap. Erau lamentații inutile și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o crimă. Și e de datoria mea să parcurg calea adevărului, În timp ce datoria voastră e să mă ajutați pe acest drum, șuieră el, izbind cu degetul arătător În foaia pe care maestrul continua să o ignore. Omul părea interzis. Se mărgini să Îi cheme pe ceilalți doi cu un semn, Înainte de a se apleca, În sfârșit, asupra desenului. - O construcție neobișnuită. Un turn? murmură el, arătându-i profilul zidului exterior celui care se apropiase mai Întâi. - Prea mare, replică celălalt, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
accident al naturii care face abstracție de flacără și care o poate preceda În ordinea Creației. - Aceasta ar fi adevărat dacă luna și stelele ar iradia lumină proprie. Dar ele nu sunt decât niște oglinzi inerte. Corpurile lor lucioase se mărginesc să reflecte lumina soarelui, Întorcând-o către noi din imensul abis al spațiului. Lucis imago repercussa, imagine de lumină Într-o oglindă. - Non potest. - De ce? - Fiindcă ele apar atunci când soarele coboară dincolo de orizont, lunecând către antipozi. De unde și-ar primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din lumina lui Dumnezeu, răspunse poetul. - Nu aș vrea să iau loc În această lumină, messere, zise bătrânul ironic. Deja singurul meu ochi nu mai suportă luminozitatea excesivă, mai degrabă i se potrivește crepusculul din lucirea stelelor. Dante nu răspunse, mărginindu-se să Îi fixeze, convins că, dincolo de cuvintele lor, se ascundea un Înțeles mai profund. Nu, Întâlnirea acelor oameni nu fusese Întâmplătoare, cum voiseră ei să se creadă. Poate că venirea lui Întrerupsese o Înțelegere secretă. Sau elaborarea unui plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai spui nici una, murmură ea, sărutându-l din nou. Însă gura i se răcise. I se păru că nu făcea decât să se supună regulilor meseriei, În momentul despărțirii. - De ce-ai venit? o Întrebă În șoaptă. Ea nu răspunse, mărginindu-se să ridice din umeri. - Cine știe. Poate că aveam chef să te văd. Se Îmbrăca grăbită, cu mintea absorbită deja de alte gânduri. Din prag, se mai Întoarse o dată spre el. - Ești În pericol. Tu și cu ceilalți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ultimele rânduri, cu numele asasinului. Cine rupsese foaia? Și, mai ales, de ce? Dacă cineva voise să Îl protejeze pe cel care se făcea vinovat de aceste crime, de ce nu sustrăsese toată pagina, sau chiar toată lucrarea? De ce să se fi mărginit să ascundă numele asasinului, când s-ar fi putut șterge orice urmă a crimei Înseși? Ori fusese Bernardo Însuși, eventual pentru a rămâne singurul păzitor al unui secret atât de grozav? Însă, dacă se pregătea să Își facă publică lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorul Îl recunoscuse imediat pe neobișnuitul vizitator, care Îl fixa fără să ia În seama tăișul de oțel ce Îl amenința de la câteva degete depărtare. Monerre se apropie, oprindu-se la un pas de el. - Știu că mă căutai, se mărgini să spună. Dante Îl așteptă zadarnic să continue. Apoi se Întinse către el, până când aproape că Îi atinse obrazul cu buzele. - Știu totul despre ce ați pus la cale. Nu e o păcăleală pentru bani, cum voiau să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzduh. Omul trebuia să se afle Încă În spatele său, se gândi el cu groază, și continua să strângă pânza care Îl orbea. Se aruncă În față, Încercând să se elibereze. Însă frica Îi Încetini mișcările, făcându-le confuze. Astfel, se mărginea să tragă ca un animal pus la jug, sigur că În clipa următoare avea să simtă din nou mușcătura fierului. Iar de data asta rana avea să fie mortală. Însă, deodată, simți cum forța care Îl reținea cedează, ca și când mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nume celebru, de demult. Cuvintele sale nu stârniră nici o reacție din partea omului. - Guido, zise din nou Dante. Guido Bonatti. Astrolog al regilor și Împăraților. Magicianul. Un om care cunoaște calea stelelor... și un asasin. Bătrânul continua să nu răspundă. Se mărgini să Își ridice capul, ca și când ar fi căutat prin beznă stelele pe care le pomenise. - Forma sa e perfectă, murmură, arătând spre tamburul cupolei de deasupra sa. De o perfecțiune inutilă, ca Întotdeauna când faptele oamenilor vor să maimuțărească Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curând într-un colț, la cea mai retrasă dintre mese. El, subțire și înalt, se vede asta după picioarele care ies de sub masă, are o față ascuțită, părul drept, negru, ochii sunt primii care te atrag, sunt albaștri și strălucitori, mărginiți de sprâncene cu fire lungi, nasul, mare, aproape trage în jos, e celebru în facultate, deși e primul lui an de scenă, mare nas, dom’ profesor!!!, spuneau fetele cu haz, el roșea de plăcere, acum se gândea obsedat la Rita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-au ridicat spre volumul din mîna colegului său. A descifrat, literă cu literă, numele autorului și titlul, ce i se Înfățișau cu susul În jos. Marpessa, de Stephen Phillips. Titlul nu-i spunea nimic, Întrucât educația sa poetică se mărginea la Vino În grădină, Maude și la fragmentele din Shakespeare și Milton pe care fusese obligat să le citească recent. Îmboldit să i se adreseze celui de vizavi, a simulat un moment interesul pentru cartea acestuia, după care a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe Axia și, Îngrămădiți intim Într-un taxi, au luat-o de-a curmezișul peste câteva sute de pogoane, oprind mașina În dreptul unui bloc de apartamente Înalt, din piatră albă... Nu va uita niciodată strada aceea... Era un bulevard larg, mărginit pe ambele părți de clădiri albe identice, cu geamuri Întunecate. Blocurile se Întindeau cât vedeai cu ochii, scăldate În lumina vie a lunii, care le făcea să pară palide precum calciul. Amory Își imagina că În fiecare exista un ascensor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu li s-a părut că subiectul mai avea importanța vitală de acum doi ani, dar logica obiecțiilor aduse de Burne sistemului social se potrivea ca o mănușă cu toate gândurile lor, astfel Încât n-au oferit contraargumente, ci s-au mărginit să pună Întrebări, amândoi invidiind mintea sănătoasă a celuilalt, care-i dădea curajul să se ridice astfel Împotriva tradiției. Pe urmă Amory a produs o cotitură În conversație și a aflat că Burne era profund preocupat și de alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Însoțească! — Dar, Burne, de ce ai invitat-o dacă n-ai vrut-o? — Știi, Burne, În sinea ta ești complet nebun după ea, aicea-i baiul! — Ce poți să faci, Burne? Cum i te poți Împotrivi lui Phyllis? Dar Burne se mărginise să clatine din cap, mormăind amenințări care constau aproape exclusiv din propoziția „Vede ea pe dracu’“. Zburdalnica Phyllis coborâse din tren cu toată voioșia primăvăratică a celor douăzeci și cinci de ani ai ei, dar pe peron ochilor ei le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
noi nu ne‑am desemna astfel acțiunile (Anna). Avem nevoie de norma general valabilă pentru ca propriul nostru exces să ne poată excita. Suntem monstruoși, chiar dacă, pentru a ne camufla, arătăm ca niște burghezi. Suntem copii de burghezi, dar nu ne mărginim la asta. Pe dinăuntru suntem măcinați de fapte rele, pe dinafară suntem liceeni. Rainer, care citește Străinul de Camus, spune că ar vrea să lase în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e răpită speranța în mai bine, prezentul se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
banc porcos sau nu: — Și erau ca lumea sfârcurile ei? — Erau doar două, Arthur. Dar erau frumoase. 2 Luni, 29 august Casele de pe Herbertstrasse, în orice alt oraș în afară de Berlin, ar fi fost fiecare înconjurată de două hectare de peluză mărginită de gard viu. Dar așa, își ocupau loturile individuale de pământ fără să lase loc pentru iarbă sau pavaj. Unele dintre ele se aflau la o distanță de trotuar egală cu doar lățimea porții de la intrare. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îngreuna vederea asupra a ceea ce se afla dincolo și numai prezența a două santinele îți indica faptul că acolo se afla o clădire oficială. Am intrat cu mașina pe poartă, pe lângă o peluză îngrijită, de mărimea unui teren de tenis, mărginită de gard viu, și ne-am oprit în fața unei clădiri frumoase cu trei etaje, cu ferestre arcuite, mari cât niște elefanți. Niște stormtrooperi se repeziră să deschidă portierele și am coborât din mașină. Interiorul nu era chiar ceea ce mă așteptasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
au fost plătiți evreilor, aceștia au fost confiscați drept compensație pentru omorârea diplomatului german, von Rath, de la Paris. Această amendă a însumat 250 de milioane de dolari. . Mare bulevard din Berlin, al cărui nume era dat de teii care îl mărgineau. . Clădire care adăpostea Reichstag-ul, parlamentul Imperiului german. Inaugurată în 1894, a fost sediul acestei instituții până în 1933, când aici a avut loc un incendiu izbucnit în circumstanțe neclare, la foarte scurt timp după numirea lui Hitler în funcția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
științelor matematice există, bineînțeles, dar nu locuiește, ca până deunăzi, în noi ci în afara noastră: în linia pe care aplicațiile o imprimă științei pure, resimțită indirect în cele mai abstracte despărțăminte ale sale. Toate acestea, pentru a explica de ce voi mărgini răspunsul întrebării din titlu la algebră și teoria numerelor, devenite de vreo 20 de ani provinciile specializării noastre. * Dezvoltarea expresiei artistice nu e unitară. Ea comportă întîi stadiul naiv al creației literare nereflexive, a cărui ilustrare o găsim în folclor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]